Ajungem la 7 miliarde: Ce ne-așteaptă

6

În câteva zile omenirea va număra 7 miliarde de suflete, un număr record care ne amintește de povara de pe umerii Pământului, nevoit să hrănească tot atâtea de guri; câte planete ne trebuie ca să susținem obiceiurile de consum de astăzi, ce provocări noi aduce acest record demografic și ce rezultate are combaterea sărăciei în acest context? La astfel de întrebări răspunde, pentru Think Outside the Box, Yesim Oruc, manager de program pentru reducerea sărăciei în cadrul ONU.

 

de Roxana Bucată

 

Aflăm de la ea că 2,6 miliarde de oameni trăiesc azi cu mai puțin de 2 $/zi și că un om dintr-o țară săracă are de 79 ori mai multe “șanse” să fie lovit de un dezastru climatic decât unul dintr-o țară dezvoltată. Reprezentanta Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP) crede că România este pe drumul cel bun cu reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar că are probleme la capitolul “școlarizare”.

Umanitatea va depăși pragul de 7 miliarde de persoane zilele acestea. Care sunt principalele provocări care decurg din acest record demografic?

Pragul de 7 miliarde de oameni este marcat de reușite, provocări și paradoxuri. La nivel global, oamenii trăiesc astăzi cu 20 de ani mai mult, în medie, decât în urmă cu doar 60 de ani. În prezent, există aproape 1 miliard de oameni de peste 60 de ani la nivel mondial, iar numărul acestora va crește la 2,4 miliarde până la mijlocul acestui secol. Persoanele de până în 25 de ani reprezintă 43% din populația mondială și până la 60% din populație în unele țări. Într-adevăr, oamenii sunt mai bătrâni și mai tineri decât niciodată. În plus, aproximativ unul din doi oameni locuiește în mediul urban și vor fi doi din trei oameni în mediul urban în următorii 35 de ani. Deși urbanizarea oferă perspective pentru un trai mai bun pentru mulți oameni din țările în curs de dezvoltare, acest fenomen pune presiune pe serviciile sociale, de sănătate și de salubritate și reprezintă o provocare serioasă pentru mediu. Orașele se extind cu prețul ecosistemelor, prin conversia terenurilor agricole în teren de folosință urbană, prin secarea zonelor umede, prin defrișări pentru a asigura cererea de combustibil, etc. Printre alte efecte se numără poluarea resurselor de apă din cauza apelor uzate. Poluarea aerului din orașe are un impact asupra sănătății rezidenților și asupra vegetației și solului pe o rază lungă. Concentrarea de mașini și industrii în orașe contribuie la emisiile de gaze cu efect de seră foarte mari ale orașelor. Nu în ultimul rând, cererea de hrană crește tot mai mult. În principiu, pământul poate și chiar produce destulă hrană pentru 7 miliarde de oameni și chiar mai mulți. Cu toate acestea, distribuția hranei și fluctuațiile imprevizibile ale prețurilor conduc la înfometarea multor oameni din țările sărace cu populații largi, situația din Somalia fiind un exemplu extrem exacerbat de secetă și situația politică.

Credeți că lumea este pregătită pentru o populație de 7 miliarde de oameni?

Numerele, în sine, pot fi un beneficiu sau o răspundere în funcție de dimensiunea la care societățile, decidenții și strategii sunt în măsură să facă investiția corectă în oameni și să le dea puterea de a lua deciziile corecte pentru ei și pentru binele comun. 7 miliarde de oameni reprezintă 7 miliarde de oportunități pentru înflorirea orașelor sustenabile, forță de muncă productivă și creștere economică echitabilă și aducătoare de prosperitate. Populația tânără este un potențial care poate contribui la bunăstarea economiei și a societăților, și vârstnicii tot mai numeroși se pot angaja în mod activ la treburile sociale și economice ale comunității și să-și îmbunătățească sănătatea și traiul. Pe scurt, lumea are potențial din punct de vedere tehnologic, are resurse financiare și capacitatea să fie o casă pentru toți locuitorii săi. De ce avem nevoie este efort politic concentrat și înțelegere între țările dezvoltate și în curs de dezvoltare pentru a ne asigura că este respectată capacitatea Pământului de a ne duce în spate pe toți.

 

 

Yesim Oruc, manager de program pentru reducerea sărăciei în cadrul ONU, reprezentant al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP)

Care sunt recomandările ONU pentru controlarea creșterii demografice?

Națiunile Unite asigură o platformă pentru toate țările în vederea împărtășirii de soluții pentru toate provocările aduse de creșterea populației. Pe frontul mediului, al populației, al sărăciei, au avut loc conferințe mari găzduite de ONU și s-au încheiat acorduri care obligă țările să protejeze și să conserve resursele și drepturile oamenilor care le folosesc. În ce privește dinamica populației, în multe părți din țările în curs de dezvoltare creșterea demografică depășește creșterea economică; nevoia neacoperită de îngrijire medicală reproductivă, în special nevoia de planificare familială, rămâne foarte ridicată. Subliniem, astfel, că este absolut necesar ca femeile, bărbații și tinerii să aibă acces la informații de calitate și de încredere referitoare la sănătatea reproductivă, la consiliere și servicii.

Există posibilitatea ca după acest prag de 7 miliarde de oameni să se întâmple și o reconfigurare a claselor sociale?

În ce privește grupurile sociale, știm că astăzi mai mult de jumătate din populația lumii locuiește în mediul urban. Până în 2030, acest număr va crește la aproape 5 miliarde, creșterea urbană fiind concentrată în Africa și Asia. Asta înseamnă și că sărăcia crește mai repede în mediul urban decât în cel rural. Un miliard de oameni locuiesc în mahalale urbane, care sunt suprapopulate, poluate și periculoase și sunt lipsite de servicii care țin de strictul necesar precum apă curată și salubritate. Cu alte cuvinte, un om din șapte trăiește în condiții sub standardul normal. Deși urbanizarea duce la creșterea sărăciei, asigură și oportunități de a scăpa de sărăcie. Asta include locuri de muncă sau mai multe servicii sociale de bază. Pe de altă parte, săracii de la orașe au, adesea, bariere în ce privește incluziunea socială care sunt mult mai complicate decât cele din mediul rural.

Multe studii arată că noi consumăm resursele Pământului într-un ritm prea accelerat și că vom avea nevoie de mai mult de un Pământ pentru a susține acest consum. Cum abordează guvernele această problemă?

Într-adevăr, consumul intensiv al resurselor și obiceiurile de producție din țările dezvoltate nu pot fi dublate la nivel mondial, ar fi nevoia de resursele a trei planete pentru a susține astfel de obiceiuri. Impactul asupra climei mondiale și a ecosistemelor ar fi enorm, imprevizibil și periculos. Consumul și producția sustenabile cer o regândire de la zero a felului în care societățile produc, folosesc și aruncă lucrurile. Prin ceea ce este cunoscut sub numele de Procesul Marrakech, lansat în 2003, Națiunile Unite promovează politici care încurajează folosirea rațională a resurselor de către guverne, industrii și oameni. Procesul de la Marrakech ajută la punerea pe piață a mai multor produse prietenoase cu mediul, asigură înverzirea achizițiilor publice, a construcțiilor, proceselor industriale și turismului, ajută, de asemenea, la diseminarea informațiilor despre stilul de viață prietenos cu mediul, la dezvoltarea de materiale didactice în acest sens și asistă țările africane să scape de tehnologia învechită și să treacă la producția de produse eco. Apoi, bineînțeles, există această mare problemă a consumului de energie. Știm că, dacă și restul populației mondiale ar consuma energie la același nivel ca țările industrializate din vest, ne-am confrunta cu un dezastru natural. De aceea, ONU lucrează cu guvernele naționale pe mai multe scheme de eficiență energetică și încurajează energiile regenerabile, mai ales pe cele cu o amprentă de carbon redusă. Și în România lucrăm cu autoritățile pentru promovarea măsurilor de eficientizare energetică în locuințele sărace. Fac guvernele destul? Comparativ cu acum 30 de ani, chiar fac ceva pentru a schimba obiceiurile de producție și consum. S-a observat asta cel mai mult în statele membre UE. De exemplu, prin Pachetul Legislativ pentru Energie și Climă, cunoscut ca Directiva 20-20-20, guvernele și-au luat angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră, de a crește eficiența energetică și de a crește procentul de folosire a energiilor regenerabile, toate cu 20% până în 2020. Din păcate, nu toți membrii comunității globale au luat astfel de măsuri.

Schimbările climatice sunt o mare provocare pentru umanitate, iar cei săraci vor fi loviți cel mai puternic. Câți oameni sunt expuși riscului momentan și cum abordează ONU această problemă?

În urmă cu câțiva ani, United Nations Development Programme (UNDP) a lansat un studiu despre impactul schimbărilor climatice asupra populației sărace din lume. Axându-se pe cei 2,6 miliarde de oameni care supraviețuiesc cu mai puțin de 2 dolari pe zi, studiul a scos la iveală faptul că schimbările climatice ar putea anula progresele făcute de-a lungul a mai multe generații în ce privește reducerea sărăciei. Copiii din Etiopia, expuși secetei în copilăria timpurie, sunt cu 36% mai predispuși să sufere de malnutriție cinci ani mai târziu, arată cercetările. Din cauza schimbărilor climatice, se estimează că până la 600 de milioane de oameni din Africa se vor confrunta cu malnutriția pe măsură ce sistemul agricol intră în colaps. În plus, 1,8 miliarde de oameni se vor confrunta cu criza de apă, în special în Asia. Studiile noastre arată că o persoană din țările în curs de dezvoltare este de 79 de ori mai predispusă la a fi afectată de un dezastru climatic decât o persoană dintr-o țară dezvoltată.

De asemenea, schimbările climatice generează și un set de noi riscuri medicale, o populație suplimentară de 400 de milioane de oameni confruntându-se cu riscul de malarie. Pe scurt, costul uman potențial al schimbărilor climatice a fost până acum subestimat. Șocurile climatice precum secetele, inundațiile și furtunile, care vor deveni tot mai frecvente și intense, sunt deja unele dintre cele mai importante cauze ale sărăciei și inegalității. Pe lângă faptul că amenință vieți și generează suferință, aceste fenomene distrug bunuri, duc la malnutriție și rezultă în retragerea copiilor de la școală.

Convenția Cadru pentru Schimbări Climatice a ONU (UNFCCC) a fost semnată la Rio Earth Summit în 1992 când guvernele și-au luat angajamentul voluntar de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră. Apoi, a venit Protocolul de la Kyoto care conține angajamente obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, prima etapă a protocolului expirând anul viitor. ONU conduce, în prezent, negocierile pentru un acord privind măsurile de combatere a scimbărilor climatice pentru perioada de după 2012. Principalul scop este ca statele membre să cadă de acord asupra limitelor de emisii de gaze cu efect de seră și împărțirea poverii financiare a acțiunilor de adaptare a țărilor în curs de dezvoltare.

Reducerea sărăciei este un obiectiv important al ONU. Ce rezultate aveți pe acest front până acum?

În primul rând, vreau sa amintesc că ONU nu acționează singur în lupta împotriva sărăciei. Din contră, toate acțiunile și reușitele sunt ale statelor membre. Prin intermediul agențiilor și programelor sale, precum UNDP, ONU sprijină acțiunile de la nivel național. În 2000, ONU a adunat statele membre la Summit-ul Millennium și a strâns promisiuni din partea țărilor pentru a începe eforturi concentrate de reducere a sărăciei. Acest obiectiv a devenit al optulea din Millennium Development Goals (MDG) care trebuie atinse până în 2015. În septembrie 2010, națiunile lumii și-au reînnoit angajamentele de a accelera progresul către aceste obiective.

Națiunile lumii sunt pe drumul cel bun spre a îndeplini obiectul MDG de a înjumătăți numărul oamenilor care trăiesc cu mai puțin de 1 dolar pe zi. Procentele sărăciei au scăzut de la 46% în 1990 la 27% în 2005 în regiunile în curs de dezvoltare, iar progresul în multe țări sărace este susținut în ciuda recesiunii economice din 2008-2009 și a efectelor crizelor de energie și hrană. Cu toate acestea, chiar dacă trendul pozitiv va continua, 920 de milioane de oameni încă vor trăi sub limita internațională a sărăciei de 1,25 dolari pe zi. Cele mai remarcabile rezultate până acum au putut fi văzute în China.

Cum apreciați că gestionează România probleme precum sărăcia, nevoia de locuințe, schimbările climatice?

Potrivit Raportului MDG pentru România, țara și-a îndeplinit deja obiectivul de a înjumătăți procentul de populație săracă față de anul de bază 2002. Acest lucru a fost posibil datorită creșterii economice constante din această perioadă. Cu toate acestea, România încă se confruntă cu provocări serioase pe acest front, o treime din populație trăind cu riscul sărăciei, iar un sfert din populație trăiește cu mai puțin de 60% din salariul mediu național. Raportul mai arată regresii serioase la capitolul școlarizării. Abandonul școlar afectează capacitatea generațiilor viitoare de a funcționea productiv într-o economie mondială și o piață a muncii tot mai complicate.

Recent, am lansat alături de Habitat for Humanity rezultatele preliminare ale unui studiu asupra situației locative din România. Condițiile de locuire în România sub mult sub cele europene. Criza economică a afectat condițiile din locuințele românilor care nu-și mai permit îmbunătățiri sau chiar mentenanța propriei locuințe. Fără îndoială, cea mai îngrijorătoare situație este a romilor dezavantajați, care nu au acte, iar în unele orașe au fost evacuați din casele lor în care trăiau în condiții sub standard. În acest context, observăm un gol legislativ între politicile locative municipale și cadrul național de reglementare care ar trebui să ghideze acțiunile municipale.

În ce privește schimbările climatice. România, ca și multe alte țări din regiune, se află pe drumul cel bun în ce privește obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră – 8% față de anul 1989. România trebuie să grăbească propriile măsuri de adaptare la schimbările climatice, axându-se pe impactul previzibil precum riscul de inundații și alte dezastre naturale. Noi încurajăm România să se axeze pe cooperarea regională și să dedice o porțiune a asistenței internaționale pe care o oferă pentru micșorarea și adaptarea la schimbările climatice în colaborare cu vecinii săi.

 

 

Yesim Oruc a fost impresionată de evenimentul Big Build al Habitat for Humanity România, în cadrul căruia s-au construit zece case în cinci zile pentru romii fără posibilități

Puteți să-mi spuneți unul dintre cele mai impresionante momente pe care le-ați trăit ca manager de program pentru reducerea sărăciei în cadrul ONU?

Am fost foarte impresionată de angajamentul și munca familiilor sărace care își construiau propriile case în urmă cu câteva săptămâni la evenimentul Big Build al Habitat for Humanity, în România. A fost o colaborare uimitoare: autoritățile locale din Bălțești, Prahova au pus la dispoziție pământul, sectorul privat și voluntarii au venit cu resursele, iar beneficiarii au muncit pe șantier. Toate acestea pentru a le oferi o casă reprezentanților unui segment vulnerabil al populației, romii. Rezultatul a fost construirea a zece case în cinci zile. Asta este stelar!

Foto: Impactlab.net, Flickr/gill_penney, Habitat for Humanity


6 comentarii

  1. Pingback: Populația lumii va ajunge la 15 miliarde până în 2100 | TOTB.ro - Think Outside the Box

  2. Pingback: 7 miliarde de oameni, sute de milioane de probleme fecale | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Pingback: Controlul populației, ”jucăria” celor bogați? | TOTB.ro - Think Outside the Box

  4. Are un serviciu bun doamna din articol.Doar că scapă esenţialul din vedere. Vorbeşte la general de înmulţirea populaţiei şi că noi oamenii consumăm resursele planetei.Păi de ce nu aminteşte nimeni de produsele de cacao, cu termen de funcţionare mic, impus de imperialism, ca vita să meargă la muncă să producă…produse.De ce nu se fac televizoare care să ţină 30-40 de ani,frigidere, etc. Adică cum se făceau în anii 1935-1950.Luai un aspirator şi-l lăsai moştenire la nepoţi.Propun doamnei în cauză şi celorlalţi gurişti din mass media sau din politică să se îndrepte împotriva capitalismului, nu tot împotriva noastră a oamenilor de pe planetă.Când îmi iau o maşină să o am toată viaţa, nu doar 5 ani şi după aia la gunoi.Planeta poate hrăni 70 de miliarde de oameni.Planeta are peste 4,5 miliarde de hectare teren arabil.Cauza principală este lipsa forţei de muncă în agricultură.Nu poţi face totul mecanizat, mai trebuie şi mâna omenească.Dar cum toţi vrem să ne facem artişti, ziarişti, politicieni, patroni, sau vedete,etc. adică să nu depunem efort fizic, e greu cu munca. Deocamdată omenirea stă pe un buboi care e gata să se spargă. Când se va sparge va fi foarte urât pe planetă.

Reply To gigel Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger