Adrian Popescu, astronom:”Mi-am creat o imagine proprie asupra divinității, asupra rostului nostru, tocmai prin cosmologie”

10

Adrian Sabin Popescu (35) este cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Române, din Parcul Carol. A făcut o pasiune pentru astronomie încă de mic copil şi profesează în domeniu din idealism şi pentru poezia pe care o vede ‘in imaginile astronomice, în matematică, în nişte ecuatii’. Deşi o parte dintre studii şi le-a făcut în Germania, la Bonn şi a colaborat în cadrul mai multor proiecte internaţionale, a ales să fie cercetator-astronom la el acasă, unde mai speră să facă ceva pentru ştiinţa din România. Specializarea şi-a făcut-o în Cosmologie, iar când timpul îi permite, goneşte pe străzi cu o motocicletă Kawasaki şi se relaxează ascultând hard-rock, singur sau la concerte.

de Camelia Moga

Cum ai ajuns să fii pasionat de astronomie?

Am început la 10-11 ani, când ai mei se duseseră pe la Sala Palatului, unde era o proiecţie de film. Eu rămăsesem acasă şi am dat pe TVR de un reportaj despre galaxii, despre Univers. Şi…am rămas paralizat, şocat. De atunci, am început să tai bucăţi din ziare, să le lipesc în caiete şi să acumulez informaţii, încet, încet. Întâi cu astronomia, apoi am făcut cunoştinţă cu un profesor de la Facultatea de Fizică. Am fost trimis de profesoara de la liceu la facultate să vorbesc cu profesorul Mircea Rusu – era o personalitate şi încă mai e, chit că s-a retras, e foarte cunoscut şi foarte iubit de studenţi.

Când ai terminat liceul ştiai deja ca ăsta va fi traseul tău?

Da, ştiam că asta vreau să fac. Ştiam că asta o să fie.

Astronomia este un domeniu vast. Ce-ţi doreai mai exact să faci, aveai ceva foarte clar conturat în minte?

Cosmologie. Am schimbat multe lucruri de-a lungul timpului. Specializarea mea principală e cosmologia. Pe lângă cosmologie, au fost o mulţime de alte mici domenii conexe. Unul dintre ele este fizica soarelui – am fost o perioadă în colectivul solar, până anul trecut.

Ce înseamnă mai exact să fii specialist în cosmologie?

În Univers, în evoluţia lui, de unde pornim, unde ne ducem…

Şi de unde pornim şi unde ne ducem?

Dacă e să vorbim pe teorii clasice, putem să spunem de Big Bang, Big Crunch – începuturi şi sfârşituri ale Universului, şi etape intermediare. Am scris o carte, DEUS  (Dimension Embedded in Unified Simmetry), o sinteză a modelului cosmologic, a ‘credinței’ mele legată de structura universului, alcătuirea, modul în care s-a format şi în care o să dispară.

Într-un fel, Universul e etern, dar nu doar Universul nostru. Deci poţi să vorbeşti de o structură fractală a Universului, e o structură autorepetitivă. Ceea ce vezi  la scară mică se reproduce la scară mare. Practic, noi conţinem totul. Poţi să gândeşti multe implicaţii, inclusiv de natură religioasă. Dacă până şi Papa a ajuns să recunoască existenţa Big Bang-ului care, totuşi, e deja o teorie veche, depăşită de alte teorii multidimensionale, perfecţionate de-a lungul anilor. Pornind de la 11 dimensiuni, la 22-23 de dimesiuni ale Universului. E o terorie foarte complicată, pe care încearcă mulţi să o dovedească, chiar forţează un pic lucrurile să fie adevărată. Până în prezent, căutând diverse proiecţii, suprafeţe care ar putea să treacă de la un univers 11 dimensional la unul tridimensional observabil, nu au reuşit nimic. Toate suprafeţele şi toate proprietăţile există, dar există teorii mult mai bune, cu mult mai puţine dimensiuni, care pot face acelaşi lucru. Spre exemplu, Brane Theory, care spune că sunt 5 dimensiuni ale universului. Modelul meu cosmologic era bazat pe 5 dimensiuni, pentru că după primele calcule, cele 5 dimensiuni se reduc în proiecţii, spaţii şi timpi. Totul se reduce la un spaţiu curb patrudimensional. Noi nu cunoaştem decât trei dimesniuni. Nici măcar timpul nu suntem capabil să-l percepem altfel decât ca o axă.

Când vorbim de Univers, nu putem să vedem timpul separat de spaţiu. De la Einstein încoace, ştim că există un spaţiu-timp. De exemplu, te uiţi pe cer, vezi o stea. De fapt tu vezi acum ceea ce s-a întâmplat acum mulţi ani, chiar mii de ani, sute de mii de ani, milioane de ani, în cazul galaxiilor, sau chiar miliarde de ani pentru cuasari sau alte obiecte de la începutul Universului. Percepem o structură spaţială într-un timp trecut. Deci e o maşină a timpului. Noi putem spune ceva despre  structura Universului observând obiecte şi fenomene din ce în ce mai îndepărtate. Pentru că distanţa înseamnă timp necesar pentru ca lumina să ajungă la noi. Nu există viteză mai mare decât cea a luminii. Şi viteza luminii e o viteză finită, nu e o viteză infinită. Nu e un lucru instantaneu aşa cum este gravitaţia, cel puţin în cazul teoriilor de gravitaţie clasică. Universul e infinit, e plat.

Cum adică e plat?

În ansamblu e plat, doar corpurile prin masa lor curbează local spaţiul. E infinit, dar are limite, adică are o margine, o margine perceptibilă – la momentul 13,5 miliarde de ani lumină.

Cum s-a ajuns la această cifră?

Acolo este universul vizibil. Noi observăm evenimente care s-au întâmplat acum aproape 12 miliarde de ani lumină, pentru că de acolo s-au format primele obiecte care au început să emită lumină. Noi suntem capabili să descriem Universul doar observând lumina sau radiaţia care se emite. Dacă ceva nu emite, putem să creăm teorii. Spre exemplu, teoriile legate de găuri negre, de materie întunecată, de energie întunecată, care nu sunt observabile, dar au efecte indirecte asupra lucrurilor observabile. Un exemplu ar fi curbarea razelor de lumină, de către o gaură neagră sau de către un corp masiv.

Cu ce te-a îmbogăţit la nivel de cunoaştere, de înţelegere a vieţii şi a sensului ei această pasiune pe care o ai – studiul astrelor cereşti şi a Universului? Ce ‘porti’ ţi-a deschis?

Îţi deschide ochii, vezi Universul, vezi micimea ta. Deschiderile date de Cosmologie duc către filozofie, psihologie, religie. Te învaţă să gândeşti ‘out of the box’ (râde).

Oamenii asociază deseori imaginea unui om de ştiinţă cu cea a unui ‘freak’, a unui tocilar, rupt de lume, cu capul între stele etc. Tu nu pari aşa. În timpul liber mergi cu motorul, eşti un rocker destul de prezent la evenimente de gen…

Tot timpul facultăţii am fost un ‘freak’, cu ochelari de cal, băgat numai pe învăţat şi pe acumulat informaţie. Am început să învăţ să-mi trăiesc viaţa, să mai văd şi altceva, să fiu capabil să gândesc mult mai repede şi să văd lucrurile în ştiinţă ca să mai am şi timp pentru mine, după ce m-am întors de la masterul pe care l-am  făcut în Germania, la Bonn. Până şi institutul nostru e o insulă izolată, în Parcul Carol, de altfel un mediu foarte propice pentru a gândi, pentru cum văd eu  lucrurile, cum mă văd eu, ce produc. Mulţi m-au întrebat ce produc…

Şi ce produci?

Vise. Sunt creator de vise. Învăţ lumea să viseze.

Sunt frumoase visele tale sau sunt şi coşmaruri din când în când?

Depinde de om. Eu încerc să le fac frumoase.

Descrie-mi un vis creat de tine…

Nu-l creez eu, eu pun ecranul pe care se proiectează visul, deschid ochii, le arăt oamenilor că există şi altceva în afara Pământului, în afara problemelor cotidiene. Le arăt că există ceva pe cer. Poţi să vezi chiar acum pe internet imagini luate de Hubble, cu galaxii, să vezi cât de frumoase sunt.

Unele dintre ele pot fi observate şi de la institutul din Parcul Carol?

Se pot vedea, dar nu în aceleaşi condiţii cum le-ai putea vedea de pe un satelit. Pentru că ai atmosfera şi alte impedimente, plus lumina oraşului. Când a fost fondat institutul, în 1908, era la marginea oraşului, nu în centru, cum este acum. Acum, poluarea luminoasă este uriaşă. Nu prea mai poţi să faci multe lucruri. Aducem îmbunătăţiri la aparatură. Anul trecut am adus nişte camere CCD, care îmbunătăţesc cu un factor de 10 calitatea curbelor de lumină, pentru că, în prezent, lucrez cu un  colectiv de fotometrie.

Un colectiv naţional sau şi internaţional?

Am fost şi în proiecte internaţionale, proiecte PECS – de studii de protuberanţe, de erupţii solare. Acum sunt în colectivul de fotometrie şi variabile.

Ce faci, mai exact?

Studiem stele care au fluctuaţii de luminozitate. Şi fluctuaţiile acestea sunt datorate diverselor proprietăţi. Noi interpretăm, arătăm motivul pentru care există fluctuaţii în anumite stele sau anumite sisteme. Unele sunt sisteme – o stea mai puternică, mai intensă, care orbitează în jurul altei stele, de altă intensitate -, altele, ele însele au variaţii datorită pulsaţiilor interne, datorită formei, datorită petelor care pot să apară pe suprafaţa lor. Aşa cum este Soarele, pentru că şi el este o stea. Soarele e un ‘laborator’ foarte bun pentru studiul altor stele. Când faci un studiu asupra Soarelui, poţi să extrapolezi uşor fenomenele observate, bineînţeles, cu modificări, ţinând cont de caracteristicile stelei.

Care sunt domeniile în care te simţi mai bazat, specialist?

Nu există specialişti. Există doar oameni care să ştie suficient de multe pentru a înţelege, pentru a reuşi să comunice informaţia, pentru a reuşi să creeze noi teorii şi pentru a face lumea să înţeleagă structura Universului sau a unei stele, pentru a putea înţelege ce se întâmplă când ne loveşte o ejecţie coronală de masă – care  sunt particule aruncate de soare, mai simplu, nişte erupţii de particule.

Toată vara am fost bombardaţi cu ştiri de genul – atenţie, erupţii solare, pericol de cancer etc. Care este punctul de vedere al unui cosmolog? Cât este mit şi cât este adevăr în povestea  asta?

Mă bat cei de la NASA (râde). Au efecte, dar ele au fost tot timpul.

Sunt ele mai intense acum decât înainte, mai periculoase?

Sunt mai intense, pentru că am ieşit din perioada de minim de activitate solară şi mergem spre o perioadă de maxim, în care erupţiile sunt mult mai puternice. (Articolul se continuă în pagina următoare)

1 2

Tags:



10 comentarii

  1. Sunt uimit ca Adevarul a avut atata loc pentru asa ceva.Tot respectul pentru dl. P. datorita perspectivei la care a ajuns.Dar e cam,,ascuns”…Cum arata,,imaginea proprie asupra divinitatii”?E o tema care inca nu framanta(dar ar trebui)lumea aztazi si implica discutii ma jore caci implica rolul si viitorul omenirii.Poate fi contactat pentru discutii pe orice cai?Poate printre,,cei mici”mai sunt vizionari…

  2. SUNT DAVID Mǎ INTERESEAZǎ MULT ACESTE ARTICOL. SE POATE!
    SPUNE-TI UNIVERSULUI NOSTRU E MULTIDIMIMENSIONALE, PLAT,
    EXISTǎ MAI MARE DECÂT CEA A LUMINI -PENSAMENTO(E.T)
    NU EXISTA SFÂRSITUL LUMI PENTRU NIMIC PÂNǎ 2012 ANNI.
    SUNT DE ACORD CU DUMNEAVOASTRǎ S-A SCRIT TOT.
    ACTIVITATE DIN SOALE AU EFFECT MODUL DIN OAMENII PE TERRA.

  3. Excelent articol, cat adevar
    Formidabil OM , acest copil care a stiut ce sa faca cu viata lui, cat a putiut sa invete pentru a ajunge la acest nivel. Sunt si in alte domenii astfel de copii (matematica- ) cu astfel de preocupari.
    De ce nu se aloca fonduri pentru astfel de cercetari, evident de la buget- incercati, insistati, reveniti.
    Dormi o continuare a articolului sau alocarea unei rubrici in care sa prezinte, cunostinte-experiente, preocupari eventual proiecte si lucrari publicate si in ce reviste(tara si/sau strainatate)
    Acesti tineri exceptionali trebuiesc sustinuti si promovati.
    .

  4. Ceausescu reabilitat on

    (Şi ce produci?

    Vise. Sunt creator de vise. Învăţ lumea să viseze.)

    Bine, bine … dar pe banii cui ???

  5. foarte bun aarticolul, mia placut -spovedania -acestui tanmar care, stie ce vrea ,.de la viata. ca sa ajunga la acest NIVEL de cunosrinte sia sacrificat sau- sa rerfugiat in cunoasterea ,studiereasi, cercetarea unui subiect foarte complex. BRAVO LUI UN EXEMPLU DEMN DE URMAT DE TINERETUL DE AZI.

  6. Nimic mai plăcut, decât să auzi dela un tânăr, care se avântă în spaţii astrale cu atâta avânt, în căutarea adevărului cosmic, căruia omul superevoluat îi aparţine, convins fiind, de aflarea acelei divinităţi supreme, venerate de miliarde de oameni, dar pe căi întortochiate şi utopice.
    Este singura cale pentru a afla sediul celest al Creatorului Terrei, precum şi menirea omului lui în spaţiul cosmic şi nu al spaţiului Schengen pentru care se zbat actualii conducători politici ai României.

  7. BALL shit ! Pustiul are zilele numarate ,caci “alearga pe Kawasaki” si toti, dar
    absolut toti cei ce alearga pe motoare prin oras au sfarsitul aproape. Nu este
    vorba despre “daca” ci “cand” se vor izbi de o masina , o caruta, un stalp .
    Probabil ca toaca si el niste bani de la buget ca sa se holbeze prin ochianul ala si se roaga la D-zeu sa-i scoata in vizor vreo steluta scapata altora…Incolo,
    numai bine !

  8. Articol placut, om plin de bun simt. Am doar o nelamurire: cum muti satelitii de partea cealalta a pamintului in cazul unei eruptii solare? La elaboraraea raspunsului vom tine seama ca vorbim cu un cosmolog/astrolog si nu cu un regizor de film

    s-auzim numai de bine

Reply To DAVID Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger