Adolescenta care a scos 10 000 de oameni în stradă

Acum cîteva săptămîni, un român a organizat pe Facebook un protest împotriva Catedralei Neamului; mii de oameni au promis că vin, dar organizatorul a lăsat baltă evenimentul în ultimul moment, motivînd că avea treabă la job. În 2010, Felicia Mărgineanu, o adolescentă suedeză cu origini româneşti a scos în stradă 10 000 de protestatari prin aceeaşi metodă simplă, crearea unui eveniment pe FB. Felicia nu s-a speriat însă în ultimul moment şi acţiunea a fost o mare reuşită, creînd un precedent istoric. Lupta politică pe Internet a căpătat prin acţiunea Feliciei Mărgineanu concreteţe şi a măturat scepticismul celor care văd Facebook doar ca pe o jucărie fără impact în realitate.

de Dan Sociu

Ai fost nominalizată la premiile TOYP, adică anul trecut ai făcut parte din cei 10 cei mai  remarcabili oameni de pe planetă. Printre predecesorii tăi la acest premiu se numără Orson Welles, Henry Kissinger, JF Kennedy. Datorezi această onoare faptului că ai reuşit să convingi, la numai 17 ani ai tăi (nu aveai nici măcar drept de vot) mai mult de 5000 de oameni să iasă în stradă şi să protesteze împotriva prezenţei neo-naziştilor, a partidului SD, în Parlamentul Suediei. Te rog spune-mi de ce ai făcut-o şi cum ai făcut-o.

De ce am pornit demonstraţia? Păi, îmi amintesc că în noaptea în care au fost alegerile şi SD au ajuns în Parlament, am intrat pe Facebook, furioasă rău, un ocean de nervi şi dezamăgire. Lumea se plîngea de cît de proşti sunt alegătorii şi bla bla bla. Nu voiam să fiu genul ăla de om care stă la computer, se văicăreşte şi pe urmă îşi vede de viaţa lui. Aşa că, după o oră, evenimentul a fost creat pe FB şi ideea era să arătăm că noi NU susţinem rasismul şi că o vom arăta calm şi paşnic în timpul protestului. Demonstraţiile sunt de obicei văzute negativ, era deci important să facem una armonioasă, fără violenţe, fără nimic de genul ăsta, doar dragoste şi unitate:)

După ce am creat evenimentul, mi-am invitat prietenii şi povestea a început să se rostogolească. După 3 ore, erau 3000 de oameni înscrişi. Sigur că am intrat în panică. Ştiam că ne trebuie autorizaţie de la poliţie. I-am sunat dimineaţa şi le-am spus „fie că vreţi sau nu, azi o să fie o demonstraţie, 5000 de oameni o să participe, aşa că vă rog să ne ajutaţi”. Poliţia a fost mai mult decît cooperantă…Pe la 6 PM s-au strîns 10 000 de oameni şi asta a fost…

Care a fost efectul acţiunii tale?

Efectul principal a fost chiar acţiunea, faptul că am acţionat cînd trebuia…Cred că dacă vrei să aduni oameni, la demonstraţii, flash-mobs etc. trebuie să fii conştient de ce se întîmplă în lume, oamenilor le place să se simtă eroici şi le place să simtă că schimbă ceva, aşa că e destul de uşor să aduni oamenii în timpuri dificile.

Acum, că ai dovedit că activismul politic pe Internet poate avea substanţă şi ai atîta autoritate (crescută şi de participarea ta la finala Miss Suedia), ce ai de gînd să faci cu atîta putere? Ai o conştiinţă socială neobişnuită pentru vîrsta ta, pentru orice vîrstă, de fapt, dublată de una artistică (eşti fotograf şi dansator), ai charismă, ai putea fi una dintre vocile importante ale generaţiei tale. Care sunt planurile tale?

Oau… Cînd aud vorbe de genul ăsta despre mine, inima mi-o ia razna. Abia de curînd am acceptat şi am înţeles ce putere am. Oamenii mă ascultă pe bune. Am multe planuri şi idei pe care le-aş pune în practică. Dar sunt într-un moment mai complicat în viaţă, abia m-am mutat în apartamentul meu şi sunt pasionată de fotografia de modă. Sunt foarte interesată de cultura tinerilor. Citesc mult despre organizaţii şi cum se face una. Ce mi-ar plăcea să fac ar fi un centru creativ pentru fete şi femei, femei care au pasiuni creative şi nu-şi găsesc un grup. Fotografie, muzică, dans, modă, artă, de toate! Să adun mai multe femei creative în acelaşi loc, asta ar fi cu adevărat puternic! Asta e una dintre idei, dacă vrei să ştii mai multe, îţi zic:) Dar e şi complicat, depinde de bani…. Money money money….

Spune-mi cîte ceva despre originile tale româneşti şi despre relaţia ta cu România.

România. Tatăl meu e de acolo, a fost adoptat cînd era copil, pe vremea lui Ceauşescu. Nu mai am multe rude în România, bunica a murit anul ăsta, la 100 de ani. Dar tata locuieşte în România cu soţia lui şi cu fratele meu şi în curînd va avea o fetiţă. Ultima oară am fost acolo în 2009 şi mi-e dor şi vreau şi simt nevoia să mă întorc cît de curînd. Mă simt foarte conectată cu partea mea românească, iubesc cultura, muzica, gastronomia românească. Sunt mîndră de originile mele româneşti.

Puteţi citi şi:

“Ceauşescu n-a murit, istoria ne-a păcălit”

Cum schimbăm lumea: În stradă sau pe net?

Protestatar offline