Adevăratul Parlament al României: Relu, revoluţionar încă din şcoala generală

Sunt multe motive pentru care Relu preferă să își camufleze identitatea. Nici Hetti nu a vrut să scriem tot. Mulți dintre cei cu care corespondez pentru realizarea acestor portrete îmi spun că așteaptă să ne vedem față în față pentru a-mi explica anumite detalii. Ei bănuiesc că telefonul sau e-mail-ul  le sunt urmărite.  Își corectează frazele cu mare atenție, ca și când primul lor cititor e avocatul celor care îi vor da în judecată, ca și când fiecare cuvânt poate deveni o probă de acuzare într-un dosar.

de Viviana Mușa-Augusto

Toate aceste precauții vin din cauze reale. Au experiență. Din pricina opiniilor și acțiunilor lor protestatare, unii sunt umăriți de oficialii statului, sunt insultați și amenințați de anonimi, ajungându-se până la obligația schimbării locului de muncă sau la renunțarea de a-și exprima deschis opiniile pentru că asta le poate periclita afacerile.

Cine e din Buzău știe ce mândri sunt hașdeenii de liceul lor. Relu vrea să rămână anonim, dar nu ascunde că a făcut liceul la Hașdeu. Ca cei mai buni. Ca și autoarea acestor rânduri, de altfel :). El zice că nu i-a plăcut școala, cu toate că e născut pe 15 septembrie. A ajuns inginer și practică această meserie. Nu e genul inadaptat. Vrea o viață confortabilă, dar nu cu orice preț, iar acceptarea nedreptății e un preț prea mare în schimbul unei vieți liniștite. Nu-i convine că politicienii fură ca-n codru. Mai ales când asta distruge codrul. I-ar plăcea să poată să-i ignore și să-i ierte. Chiar poate să tolereze un pic de corupție, un pic de mizerie, un pic de nesimțire. Dar deseori nu e doar un pic, ci e mult, e prea mult!  Și atunci se revoltă. Se revoltă serios.

Copil fiind, a intrat în conflict cu miliția pentru că a lipit în joacă pe zidul unei clădiri oficiale un manifest: ROMÂNI VENIȚI CĂ SE DAU ARME ! E RĂZBOI ROMÂNI! HAIDEȚI CU NOI LA RĂZBOI!  Mic fiind, i-a fost frică, dar abia ca adult a realizat cât de tare s-a expus pericolului. Dar s-a simțit mândru de micul său gest de revoltă. A descoperit că o persoană revoltată e o persoană autentică și a crescut iubind indignarea. La Revoluția din 89, era în Piața Dacia din Buzău printre gloanțe. Student, a ieșit în stradă pentru diverse cauze. Acum are peste 40 de ani și continuă să iasă la mitinguri cu portavocea, protestează contra exploatării miniere de la Roșia Montană, se duce să vadă cu ochii lui ce se întâmplă la Pungești sau la Moșna.

CIANURA ȘI FRACTURA NE ALIMENTEAZĂ URA. Din discuția cu el, am realizat că de fapt Relu nu urăște. Relu pune limite criminalilor, hoților, nesimțiților.

JOS CEAUȘESCU, JOS DICTATURA, JOS ILIESCU, JOS NOMENCLATURA, JOS EXPLOATAREA, JOS BĂSESCU, JOS PONTA, JOS OTRAVA, JOS CORUPȚIA, SUS NATURA.

După ce a răspuns la întrebări Relu, se temea de eventualele scăpari de memorie pe care le-ar fi putut avea scriind răspunsurile și de impresia de lăudăroșenie pe care ar putea să o dea cititorilor. Eu cred că nu se laudă. Eu cred că face pur și simplu parte dintre cei buni.

V.M.A.: Relu, ce te mână pe tine în luptă?

RELU: La mine e o  alternanță între letargia non-combativă și înflăcărarea impulsivă. Cred că, oricâtă ură ai acumula în suflet de-a lungul vieții, tot sunt momente când ierți sau cel puțin dorești să ierți răutățile, nedreptățile, hoția, minciuna și teroarea. Din păcate, s-a dovedit de nenumarate ori că atunci când dorești să lași de la tine și să zici „lasă, ca nu’i bai” sau „nu e mare deranjul” , „se poate și mai rău”, se dovedește că realitatea e cruntă și că ei nu doresc să te lase să uiți sau să ierți.  Parcă îl văd în fața ochilor pe Al Pacino în filmul „The Gadfather 3”, indignat că ori de câte ori vrea să se rupă de tenebrele oculte, acestea îl înconjoară și îl trag înapoi în abisul negru. Probabil nici el nu dorea cu adevărat să se rupă și cred că nici eu nu doresc cu adevarat să uit sau să iert.

Ideologia care ar trebui să guverneze, după mine, tot universul e definită prin câteva cuvinte: înţelege-i pe cei cu care interacționezi sau cu care conviețuiești și aplică în relația cu aceștia doar acțiunile care ție ți-ar conveni să-ți fie aplicate. Orice alte acțiuni duc inevitabil la conflict. E o ideologie mai utopică decat comunismul,  apropiată de flower-power. E greu de pus în practică o astfel de teorie. Eu însumi detectez de nenumărate ori tendințe agresive la cei din jur, dar, în loc să temperez situația, mă complac în a alimenta războiul, dacă nu mă și dedic în pornirea acestuia. Nu sunt neapărat mai bun ca alții, dar mi-ar plăcea să fie altfel, încerc să fac să fie altfel.

Descrie, te rog, activitatea ta “revoluționară”, de la origini și până în prezent.

Originile se pierd în negura timpului, undeva în școala generală. Prima mea inconștiență: să scriu de mână manifeste războinice, împreună cu 2-3 colegi de clasa și să le lipesc pe sediul Palatului Comunal, lângă milițienii de pază. Te miri apoi ca te saltă secu’ sau miliția ?! A urmat apoi Revoluția, așa cum am văzut-o noi in vâltoarea strigătelor de pe platoul Dacia, din mijlocul Buzăului. Pleci de acasă la 16 ani, făra să spui alor tăi că te duci la Revoluție și te trezești în mijlocul pieței cu gloanțele șuierând pe lângă tine, te duci la podul de peste râul Buzău cu mașina, să vezi de curiozitate ce se întâmplă și te arestează garda patriotică pentru ca nu ai ce căuta. Urmează  revolta școlară, când în curtea școlii urlam la toți profii comuniști, să se care dracului din liceu. La facultate, am ratat Piaţa Universității, dar m-am bucurat să am colegi, rude și prieteni în liga studenților de la Universitate, alături de Marian Munteanu. Mai târziu, m-am convins și de el, a fost doar un foc de paie, se pare că necesar. Au mai fost mitingurile pentru Basarabia pe Kisselef, la ambasada URSS parcă?! (Doamne, ce frumos a fost acel prim miting care ne-a rupt din ignoranța și praful ce se așezase peste noi) și apoi miting pentru 6% la Învățământ (bănuiam de pe atunci că, dacă se acordă, o sa aibă aștia mai mult de furat, că doar nu o sa ne dea nouă bani și nu o să ne creeze condiții decente. Mult mai târziu m-am convins că în investițiile din Ministerul Educației se fură ca-n codru: pur și simplu am reabilitat zeci de școli al căror studiu de fezabilitate, autorizare şi proiect au costat cat cladirea reabilitată.)  Cu ocazia mitingului pentru 6%. am întâlnit tancul T55 față în față pe stradă – așa s-a gândit nea Ilici Iliescu să ne întâmpine la Cotroceni, cu sunet de eșapament de tanc postat în poarta palatului, de parcă era palatul mă-sii.

Urmează o lungă perioadă de letargie în viața mea pe linie revoluționară, precum în a marii majorități  a compatrioților, când ne uitam ca proștii la tv si ne preocupam de tot felul de prostii, până într-un moment în iarna 2011, când am auzit că sunt oameni care se adună și țin discursuri în Piața Universității, încercând să creeze o Agora modernă. Eu nu aveam atunci, și nici acum dealtfel, curajul să țin discursuri (excepție fac strigătele și lozincile promovate prin portavoce, unde mă bag cu fiecare ocazie) și îmi era teamă că mă saltă Jandarmeria și nu mă pot întoarce la serviciu, cum făceau cu unii dintre cei care cuvântau. Am preferat să stau lângă ei sau să caut „Levantul” la tarabele de cărți de lângă Universitate. Îmi intrase în cap ideea că jandarmul trebuie să citească cartea de căpătâi a „Tătucului Băse” și vroiam să-i educ.

A urmat ianuarie 2012 Piatța Universității, a urmat 2013 –  4 aprilie Buzău – ziua națională anti fracturare, 1 Mai la Vama Veche – în cort de informare asupra pericolului gazelor de șist, Ziua Mediului București, Street Delivery în București, o vară întreagă de nepasare la Vama Veche și o sete nebună de revoltă în toamna lui 2013. 1 septembrie 2013 – miting la Gara-Banca, Bârlad,  și seara târziu am reușit să ajung în București, la marșul pentru salvarea Roșiei Montane, pentru ca apoi să nu lipsesc de la niciun marş pe tema Salvaţi Roşia Montană. Am fost și la  Pungești și la Moșna, în unele din momentele cele mai tensionate. Până acum, niciodată nu am stat să mă gândesc „oare ce mă mâna la revoltă”, dar cert e ca  a fost nevoie doar  să aflu că se mișcă ceva sau se preconizează a fi o mișcare, pentru ca să fac  tot posibilul să ajung și să particip, chiar dacă am fost deziluzionat uneori.

Care îți sunt proiectele de viitor in domeniul activismului civic?

Proiecte?  Nu-mi plac proiectele, îmi place sa fie spontan, am aflat – mă implic. Cert e că, cu toate opreliștile și șicanele care mi-au fost făcute, nu mă voi opri!

 Care este cea mai mare provocare de până acum, din sfera activităţii civice?

Să găsești resursa interioară să continui lupta, mai ales când stai și te gândești câte ți s-au  întâmplat și cât de tare te doare amintirea celor care nu mai sunt și de la care ai deprins puțin câte puțin răzvrătirea care te macină.

 Care crezi că este cea mai arzătoare problemă a societăţii româneşti actuale?

 Identitatea proprie și țelul către care ar trebui să ne îndreptăm. Conștientizarea individului că expresia paguboasă „lasă că merge și așa” nu se mai poate accepta.

 Un mesaj pentru cetăţeni:

Omul trebuie să lupte pentru el și pentru semenii săi sau, de ce nu, pentru concepte morale sau pentru apărarea altor viețuitoare, indiferent dacă se întrevede rezultatul final al luptei sau dacă va câștiga lupta. Nu cedăm, nu capitulăm!

 Cum poți fi ajutat de cititori:

Nu e cazul. Singurul ajutor pe care îl pot primi este să văd că s-a reușit înființarea unei mișcări sindicale reale, care să apere omul care muncește pentru el și societate, să aflu că s-a înființat un partid politic care activează după o doctrină și singurul țel pentru accedere la putere este de a pune in practică doctrina respectivă, nu interesul de grup partinic. Alegătorul să nu mai uite că a fost înşelat de un ales și să-l aleagă iar în lipsă de opțiuni. „Chestii mărunte”, dar raportate la istoria mișcarilor de masă mondiale, „chestii majore”.

Seria Adevăratul Parlament al României, coordonată de Viviana Muşa Augusto, e concepută pentru a strânge laolaltă portrete ale unor cetăţeni, activişti şi protestatari implicaţi activ în problemele cu care se confruntă societatea actuală. Vom încerca să aducem în prim plan unui număr relevant de asemenea exemple, care să contrabalanseze cei peste 600 de membri ai Parlamentului românesc. 

Puteţi citi şi:

Adevăratul Parlament al României: Hetti Benedek – “Vă provoc să trăiţi conştienţi”