Adevăratele valori ale României: Rezervația Naturală Râul Tur

2

Ori de câte ori ne gândim la locurile de care suntem mândri în România, probabil ne vin în minte Delta Dunării, Bucovina, Sibiul, Sinaia, castelul Peleș sau castelul Bran, lacul Sfânta Ana și alte atracții cunoscute la nivel european. Însă pe lângă aceste câteva locuri cunoscute, țara noastră mai are nenumărate lucruri cu care să se mândrească. Azi vă prezentăm un loc de care ar trebui să știm cu toții, de o frumusește parcă scoasă din povești, cu floră și faună bogată și cu posibilități mari de ecoturism. Bine ați venit în Rezervația Naturală Râul Tur!

de Coaliția ONG Natura și Magor Csibi

Aria protejată este situată în partea de nord-vest a României, în județul Satu Mare, de-a lungul cursului inferior al râului Tur, între lacul de acumulare de la Călineşti Oaş şi graniţa de stat cu Ungaria şi Ucraina, pe o suprafaţă de 20.953 de hectare.

Habitatele umede: braţele moarte, pădurile de luncă, mlaştinile, fâneţele şi păşunile umede şi bălţile aflate pe teritoriul rezervaţiei ascund o serie de rarităţi ale naturii.

În braţele moarte cu apă adâncă şi pe porţiuni de râu domoale predomină nufărul galben. În apele mai mici, asociaţia vegetală este alcătuită din cornaci, peştişoare, iarba broaştei, foarfeca bălţii şi o plantă carnivoră: otrăţelul de baltă. În mediile acvatice colmatate găsim tufărişuri de răchită şi zălog. În apă vegetează specii de rogoz şi popândaci, stânjenei.

Luciile mari de apă ale heleşteelor, asemănătoare unor ape naturale, şi asociaţiile vegetale apărute au creat condiţii propice de viaţă unor animale pe cale de dispariţie, care prin modul lor de viaţă sunt legate de mediul acvatic. În multe dintre heleştee există specii şi asociaţii vegetale amenințate cu dispariţia, ca de exemplu stufărişuri, păpurişuri şi câmpuri de inariţă. Aceste asociaţii, considerate rare în Europa, constituie mediul de viaţă pentru numeroase animale nevertebrate, în special libelule.

Aşezările umane din Câmpia Turului s-au format numai pe terenurile mai ridicate, neinundabile, iar terenurile agricole s-au limitat tot pe aceste ridicături. Prin defrişarea unei părţi a pădurilor de luncă au luat naştere păşuni şi fâneţe bogate, care alcătuiesc un peisaj mozaicat de o diversitate remarcabilă. Vizitând aceste localităţi, călătorul poate admira castele (castelul Vécsey la Livada şi castelul Perényi la Turulung) şi conace (conacul Galgóczy la Micula) romantice, precum şi capodoperele arhitecturii populare ale zonei. Sunt de amintit şi lăcaşele de cult ale bisericilor istorice (bisericile reformate din Halmeu, Lazuri sau Livada, construite în secolul al XV-lea).

Zonele cu ape stagnante sunt caracterizate de păduri mlăştinoase, populate cu arini şi frasini. Tulpina arborilor este ridicată din apă prin prelungiri ale rădăcinilor, ca nişte picioare. Pe aceste picioare cresc numeroase specii de ferigi şi muşchi. Pe arbori urcă plante căţărătoare precum cupa vacii, hameiul, curpenul şi viţa sălbatică. Este un habitat mozaicat cu fâneţe umede de luncă bogate în flori.

Pe terenurile inundate mai rar s-au format păduri de luncă de esenţe tari. Speciile care o alcătuiesc sunt: stejarul, frasinul, ulmul de câmp şi velnişul. Sunt păduri bogate în arbuşti ca sângerul, cruşinul, păducelul. Primăvara sunt împodobite de o varietate bogată de flori: grâuşori, ghiocei, brebenei, viorele, păştiţe albe, ghiocei bogaţi, brânduşe de primăvară.

Habitatele din lunca Turului sunt vestite în primul rând datorită diversităţii faunei de păsări. Dintre cele 188 de specii de păsări găsite în zona de şes a Turului, majoritatea duc o viaţă legată de braţele moarte şi de heleştee. În pădurile de luncă cuibăresc berze negre, acvile ţipătoare şi alte specii rare de păsări răpitoare. Pajiştile umede oferă habitat de reproducere cristelului de câmp şi nagâţului.

Potenţialul turistic principal al microregiunii constă în existenţa unor habitate naturale valoroase şi a unor specii de animale şi plante deja rare în Europa. Bogăţia în ape a zonei constituie ţinta principală a pescarilor sportivi, dar heleşteele şi zonele umede asigură aventuri de neuitat şi pentru turiştii iubitori de păsări.

Adepţii cicloturismului pot vizita valorile naturale şi culturale ale rezervaţiei pe una dintre traseele cicliste de pe digul râului Tur, iar iubitorii turismului acvatic pot parcurge râul cu canoe. Paleta bogată a obiceiurilor populare este legată atât de tradiţionala cultivare şi prelucrare a prunilor şi a viei, cât şi de cultivarea căpşunilor.

Societatea Carpatină Ardeleană – Satu Mare a asigurat custodia rezervaţiei naturale Râul Tur între anii 2004-2009, iar din 2010 au devenit custozii celor 3 arii naturale protejate: rezervaţia şi cele două tipuri de situri Natura 2000. În aceşti ani au fost derulate o serie de proiecte, prin care s-au inventariat valorile naturale ale ariei protejate, a fost realizată documentaţia ştiinţifică pentru extinderea limitelor rezervaţiei şi ulterior au fost realizate cercetări pentru desemnarea zonei ca sit Natura 2000.

Însă, din păcate, în ciuda numeroaselor proiecte, rezervația naturală se confruntă cu câteva probleme.

Problemele şi ameninţările care periclitează ariile protejate se pot împărţi în două mari grupe:

1. lipsa datelor recente privind componenţii biotici şi abiotici ale ecositemelor, respectiv lipsa a măsurilor de management adecvat care să asigure conservarea lor pe termen lung

2. lipsa de informare a locuitorilor şi factorilor interesaţi privind existenţa ariei protejate (mai ales a celor de importanţă comunitară) şi privind posibilităţile de valorificare a patrimoniului natural fără ameninţarea obiectivelor de conservare

Schimbările socio-economice din zonă din ultimele două decenii au favorizat activităţile oportuniste, fără exigenţe durabile. Unele dintre habitatele naturale sau seminaturale sunt utilizate sau chiar supraexploatate aleatoriu, iar altele sunt abandonate. Comunităţile de plante, nevertebrate şi păsări din zonele protejate sunt direct afectate de aceste schimbări: de exemplu, populaţiile speciei Eleocharis carniolica sunt ameninţate de desecarea zonelor umede, specii de fluturi – Maculinea teleius, Lycaena dispar, Euphydryas aurinia – pot fi ameninţate de restrângerea pajiştilor umede datorită transformării în zone cu tufărişuri, prin abandonare, iar speciile de amfibieni şi peşti sunt afectate de poluarea râului.

În aceste condiţii, conştientizarea comunităţilor locale, popularizarea metodelor ecologice de agricultură devin o activitate crucială în atingerea obiectivelor de conservare.

Cea mai mare problemă a ariei protejate este însă lipsa unei finanţări normative de la bugetul de stat, oricât de mică, care să asigure resursele pentru activităţile minime de supraveghere-monitorizare a ariei protejate, activităţi care nu pot fi incluse în proiecte cu finanţare nerambursabilă. Din acest an parcul are și un ranger, cu jumătate de normă, dar care în cele 3 zile de teren pe săptămână nu poate asigura prezenţa pe toată suprafaţa ariei.

Mai multe detalii pe  www.pentrunatura.ro

Citiţi şi:

Încă o șansă pentru Ariile Protejate. Poate ultima

Indicii despre poluare ade acum două sute de ani stau în paginile cărţilor vechi

Pădurea dependenţilor: Britanicii care înving alcoolul şi drogurile plantează copaci

Tags:



2 comentarii

  1. Un loc minunat pe care ar trebui sa il vizitam!
    Pacat ca cei carora ar trebui sa le pese nu fac nimic pozitiv, ci se gandesc la ce sa mai distruga, ce si unde sa mai construiasca.
    Un aspect important de stiut este ca Romania este singura tara din Europa care nu isi finanteaza ariile protejate.
    Si din nou, pacat, pacat, pacat…….

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger