Adevăratele valori ale României: Parcul Național Cozia

1

Aproximativ 8.000 de hectare de pădure virgină. Asta înseamnă Parcul Național Cozia, din Județul Vâlcea, un loc care a stârnit curiozitatea cercetătorilor grație biodiversității sale bogate și care a generat, printre altele, târguri de produse culinare tradiționale și 10 cluburi ecologice. Dacă am ajuns să credem că nu prea avem cu se să ne mândrim în România, astăzi avem parte de un contraexemplu. Bine ați venit în Parcul Național Cozia, o oază cu ecosisteme forestiere şi pajişti naturale puţin modificate de om. Să sperăm că va rămâne așa!

Proiect realizat în colaborare cu Coaliția ONG Natura

Cu o suprafaţă de 17.100 ha, Parcul Național Cozia (PNC) este situat în județul Vâlcea, în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali, fiind mărginit  la nord de Depresiunea Loviştei, străvechea Terra Loystha, o vastă arie încărcată de istorie, cu multe localităţi, organizate odinioară în ţinutul lui Seneslau, unde populaţia continuă tradiţiile şi obiceiurile străvechi. Parcul cuprinde Munţii Cozia în totalitate, partea estică a Munţilor Căpăţânii şi partea sud-estică a Munţilor Lotru. Această arie naturală protejată este traversată de la nord la sud de râul Olt pe o lungime de aproximativ 25 de kilometri, între Depresiunea Ţara Loviştei şi Depresiunea  Jiblea-Berislăveşti. La vest, PNC este separat de restul Munţilor Căpăţânii prin culmile Frăsineiului, Dosul Pământului şi Valea lui Stan. La est, versanţii abrupţi ai Coziei, ai Sturului şi Pietrei Şoimului îl delimitează de Muşcelele Topologului prin Şaua Groşilor şi, mai la nord, se învecinează cu Depresiunea Poiana.

Faţă de depresiunile înconjurătoare ce au înălţimi relativ mici (500-700 m), Masivul Cozia se detaşează net, apărând din depărtări ca o cetate de stâncă cu abrupturi, cu contraforturi şi cu o mulţime de turnuri marginale şi interioare. Această arie muntoasă este străbătută, pe direcţia nord-sud, de apele râului Olt, care a sculptat Defileul Gura Lotrului – Cozia. Teritoriul PNC este cuprins aproximativ între 24°10 şi 24°26 longitudine estică şi 45°16 şi 45°24 latitudine nordică. Accesul se face în principal prin DN 7 (E 81), care este una din legăturile capitalei cu restul Europei. Distanţele faţă de principalele oraşe din apropierea PNC sunt de 25 km până la Rm. Vâlcea şi 45 km până la Sibiu. Distanţa pe DN7 (E 81) până la Bucureşti este de 200 km. Conform clasificării IUCN, Parcul Naţional Cozia este o arie naturală protejată de categoria a II-a (constituită în special pentru conservarea ecosistemelor şi recreere).

Zona PNC, deşi foarte interesantă din punctul de vedere al patrimoniului natural, cu procese ecologice aparte, este insuficient studiată şi cercetată. Cele mai multe lucrări efectuate până în prezent sunt mai mult pe componenta turistică, în scopul promovării frumuseţii peisajelor şi a promovării punctelor de atracţie. Totuşi, câteva studii şi cercetări merită o atenţie aparte. Primul cercetător care a studiat plantele a fost Ulrich Hoffmann, în anul 1862, datele fiind publicate de Dimitrie Brândză. Cu această ocazie, a fost descoperită şi specia Gallium baillonii – taxon considerat azi endemit local. Specia respectivă a mai fost studiată şi de Erika Schneider-Binder în anul 1973.  Date asupra florei avem şi de la G.P. Grintescu şi T. Săvulescu. I.Dimitrie-Tătăranu cercetează muntele Cozia în 1948, iar în 1955 E.I.Nyarady cercetează vegetaţia muntelui Cozia şi identifică noi taxoni.

În 1988, G.Coldea şi Adriana Pop publică date interesante despre vegetaţia acestor munţi în lucrarea intitulată „Cercetări fitocenologice în Muntele Cozia”. Alte informaţii botanice au publicat şi I.C.Banu şi Maria Ciurchea. Nu s-au facut cercetări asupra algelor şi muşchilor din parc. K. Bartok  a publicat un studiu asupra lichenilor din muntele Cozia, intitulat „Comunităţi de licheni din muntele Cozia”, în anul 1990. Lucrarea „Contribuţii la cunoaşterea vegetaţiei din Defileul Oltului” a fost realizată de V. Sanda, A.Popescu şi M.I. Doltu. În 1993, Universitatea din Bucureşti  a elaborat Studiul de Fundamentare al Parcului Naţional Cozia.

În 2001 şi 2002, Marilena Onete publică materiale referitoare la vegetaţia muntelui Cozia. Speciile mediteraneene şi pontic-mediteraneene au fost studiate de cercetătorii V.Sanda, A.Popescu, M.Doltu. În afară de cercetătorii amintiţi, un număr însemnat de botanişti s-au ocupat de studiul florei masivului Cozia: D.Grecescu, E. Nyarady, Gh. Dihoru, G. Negrean, Gh.Ploaie, N.Donită etc. Administrația PNC a iniţiat prin diverse proiecte studii şi cercetări prin atragerea unor institute şi personalităţi cunoscute în domeniul ştiinţelor naturii. Subiectele de cercetare sunt: habitatele naturale de stâncării, procesele ecologice, distribuţia speciilor şi asociaţiile vegetale şi animale, avifauna din Defileul Oltului, etc. În primii ani de aplicare a Planului de Management cercetările se vor orienta pe implementarea acţiunilor specifice siturilor Natura 2000, atât habitate, cât şi păsări.

Peisaje

Peisajele specifice PNC sunt cele care se încadrează în tipul reliefului dinamic, cu diferenţe mari altitudinale pe spaţii restrânse. Masivele muntoase Cozia, Narăţul Doabra, Călineşti apar ca adevărate cetăţi de stâncă zidite din abrupturi şi sprijinite din contraforturi cu numeroase turnuri pe margini. Peisajul ruiniform cu stâncării sub formă de ace, turnuri, colţi, bulzuri, clăi are pondere mare în toată zona PNC.  Zona Vârful Cozia are un peisaj alterat pe o suprafaţă de aproximativ 10 ha. din cauza aspectului pădurii de molid cu foarte mulţi arbori doborâţi sau rupţi de fenomene naturale. Defileul Oltului, deşi puternic antropizat din cauza lucrărilor hidrotehnice, a căilor de transport, a aducţiunii de apă Brădişor-Rm. Vâlcea, a reţelelor electrice şi de telefonie, păstrează totuşi frumuseţea unor peisaje în care componentele esenţiale sunt apa, vegetaţia, versanţii abrupţi şi impunători.

Cozia, cetate de stîncă admirabil construită şi stilizată de activitatea milenară a naturii, domină valea Oltului şi depresiunile marginale prin înălţimile sale modeste de 1.500-1.600 m. Străjuită de contraforturi şi văi adinci, de turnuri luminate de soare şi abrupturi întunecate, această îngrămădire de culmi aproape complet împădurite se desprinde din lanţul Carpaţilor Meridionali ca o insulă ce ne stârneşte mereu curiozitatea şi interesul. Abrupturile nordice de sub vârful Omul, ce răsar semeţe sau abia se întrezăresc din pădurea deasă de conifere sau făgete, privesc spre Ţara Loviştei, acest ţinut de istorie în care s-a zămislit voievodatul lui Seneslau. Colţii Foarfecii şi pereţii stâncoşi de la obârşia Văii Gardului, stânca înaltă a Durducului şi toate culmile crenelate ale Urzicii, Armăsarului, Usturoaiei, Turneanului încing ca o diademă de basm ultimul defileu al Oltului, oglindindu-şi siluetele zvelte în cele două lacuri (Călimăneşti şi Turnu), pe care omul, prin măiestria lui, le-a creat pe Olt, aici la poalele Masivului Cozia. Desprinsă parcă printr-o lovitură de paloş din culmea centrală a masivului, Piatra Bulzului, vizibilă şi admirată din toate locurite de acces către Cozia, se ridică semeţ, ca un străjer, deasupra abruptului sudic ce delimitează obârşiile văilor din bazinul superior al Păuşei. Multe din aceste stânci, situate pe culme sau pe versanţi, rezultate din dezagregarea puternică a rocilor care alcătuiesc masivul, au căpătat cele mai curioase forme – turnuri, coloane, portaluri, adevărate chipuri de piatră. Denumirile datc multora dintre ele – Fruntea Oii, La Cioban, Zăvodul, Căprăriile, Poarta Mioarelor, Bulzul, Pietrele Vulturilor, Sturii – pun în evidenţă imaginaţia bogată a păstorilor şi a populaţiei locale, care în vremuri de restrişte găseau în cetatea de piatră a Coziei prielnice locuri de adăpost.

Cozia, munte de veghe, munte de adăpost şi refugiu în timpul invaziilor şi războaielor, îşi trage numele fie de la cuvântul cuman ,,koz” (nucă) pe care turcii, veniţi după prădăciuni pe valea Oltului, l-au dat muntelui îmbrăcat spre poale cu întinse livezi de nucete, fie de la slavonul „nkoz” (capră), respectiv ,,kozie” (al caprei). Unii geografi şi istorici, frapaţi de individualitatea muntelui Cozia şi de măreţia pe care i-o dau numeroasele chipuri de piatră, consideră că acesta nu ar fi altul decât muntele sfânt al geto-dacilor – Kogenon – de la care şi-ar trage denumirea.

Flora

Pădurile îmbracă în proporţie de 93% masivele Cozia, Narăţu, Doabra-Călineşti. Principalele etaje de vegetaţie existente sunt reprezentate de pădurile etajate, în functie de altitudine, de la 300 m la 1.667 m. Compoziţia generală a pădurilor din Parcul Naţional Cozia este constituită majoritar din fag (57%), gorun (14%), molid (18%) şi specii de amestec: carpen, cireş, tei, mojdrean etc. (11%). Suprafaţa arboretelor cu vârsta de peste 80 de ani este de 62%, iar arboretele naturale cvasivirgine însumează peste 6.000 ha. Valoarea ştiinţifică a Parcului Naţional Cozia o constituie existenţa pe suprafeţe întinse a ecosistemelor forestiere şi de pajişti naturale, puţin modificate de om, de o mare originalitate şi variabilitate. Existenţa concentrată a acestor ecosisteme variabile se datorează formaţiunii geologice majoritare – gnaisul (relieful de tip „horst”) şi pantelor abrupte cu expoziţii diverse, factori care au contribuit la crearea unor microclimate locale foarte diversificate.

Până în prezent, au fost identificate peste 402 specii de ciuperci. Numărul combinaţiilor ciuperci-substrat este de 630 de specii, foarte multe ciuperci parazitând un număr mare de plante. De pe teritoriul parcului au fost descrişi patru taxoni noi pentru Romania: Anthracoidea rupestris, Melampsoridium alni, Peronospora eynoglossi și Tamularia thesii. Dintre licheni au fost identificaţi 71 de taxoni. Muntele Cozia prezintă un interes deosebit şi din punct de vedere lichenologic. Comunităţile de licheni de pe scoarţa arborilor le considerăm drept sinuzii şi le vom trata ca subordonate formaţiunilor forestiere în care vegetează. Dintre briofite au fost inventariate, în total, 199 de specii. Dintre acestea, 41 fac parte din clasa Hepaticae, iar 158 din clasa Musci. Cercetările s-au efectuat în toate formaţiunile vegetale ale muntelui şi s-au recoltat materiale saxicole 35% , tericole 34 % , corticole 20 % , poliedafice şi supralignicole 11%. În ceea ce privește flora cormofitică, din cercetări a rezultat o listă de 932 de taxoni. Endemitele carpatice sau dacice au un rol aparte în Masivul Cozia. De asemenea, există şi specii de interes comunitar, cum ar fi gălbenelele, specie protejată conform Directivei Consiliului Europei 92/43 EEC, fiind inclusă şi în Convenţia de la Berna. O caracteristică specifică a condiţiilor ecologice de interferenţă fitoclimatică diferită o constituie pătrunderea în masivul Cozia a unor specii forestiere xerofil-termofile meridionale dinspre Munţii Banatului, cum ar fi mojdreanul, nucul, scoruşul grecesc, scumpia etc., care vegetează la altitudini de circa 700 m, şi mai ales a gorunului mediteranean, care urcă până la 1.200-1.300 m, record altitudinal în Carpaţi. Se remarcă interferenţa speciilor eurasiatice cu cele meridionale şi atlantice, la care se adaugă endemitele carpatice şi endemitele locale.

Fauna

Fauna Parcului Național Cozia este bine reprezentată de aproape toate grupele mari de animale. Dintre vertebrate, importanță deosebită o prezintă speciile de carnivore mari: ursul brun, lupul, râsul, pisica sălbatică, dar şi ierbivorele: căpriorul, cerbul, capra neagră etc. Alte specii întâlnite în parc sunt jderul de copac, jderul de piatră, bursucul, veveriţa, pârşul,  şoarecele de pădure, ariciul etc. Tototdată, în PNC sunt cunoscute peste 120 specii de păsări. Defileul Oltului, pe lângă importanţa sa peisagistică, este şi un culoar favorabil pentru migraţia păsărilor dinspre Europa Centrală spre Marea Egee şi invers, iar ca urmare a apariţiei lacurilor de acumulare Turnu si Gura Lotrului, s-au creat condiţii pentru staţionarea temporară şi chiar iernarea pasarilor de apa. Dintre speciile de păsări amintim: eretele,  uliul păsărar,  ciuful de padure, ochiul boului, pupăza, botgrosul, turtureaua, stârcul cenuşiu, cucul, corbul, piţigoiul mare, piţigoiul de brădet, piţigoiul de munte, sfrânciocul roşiatic, gaiţa, huhurezul mic, mierla, forfecuţa, cocoşul de munte, ierunca etc. La marginea râurilor se întâlnesc frecvent codobatura galbenă, codobatura albă,  pescărelul negru, pescăruşul râzător etc.

Reptilele sunt prezente prin următoarele specii : guşterul, şopârla de munte, şopârla de ziduri, năpârca, şarpele de apă, vipera de munte, vipera cu corn etc. Vipera cu corn e protejată prin lege datorită rarităţii sale. Din clasa amfibienilor se întâlnesc următoarele specii: salamandra, tritonul cu creastă, tritonul de munte, broasca râioasă brună, buhaiul de baltă, şopârla de munte, şopârla de câmp, guşterul, şarpele de apă, năpârca etc. Fauna acvatică este reprezentată printr-un numar mare de nevertebrate şi peste 30 specii de peşti specifici râurilor de  munte, ca de exemplu păstrăvul, zglăvocul, boişteanul, scobarul, mreana, crapul sau nisipariţa, ultima fiind endemică în România, motiv pentru care se impune asigurarea nu numai a supravieţuirii speciei ca atare, ci şi supravietuirea ei in cât mai multe bazine din țară.

Fauna de nevertebrate este bogată, însă insuficient cunoscută. În zona  Parcului Național Cozia se află numeroase specii de nevertebrate care contribuie la menţinerea echilibrului ecologic. Cel mai frecvent se întâlnesc specii de coleoptere, lepidoptere, orthoptere, colembole şi aranee, în timp ce alte grupe ca chilopodele, formicidele şi lumbricidele apar sporadic. Dintre coleoptere merită amintit Carabus aluntensis, o specie endemică. Orthopterele, în număr de peste 30 de specii, sunt răspândite atât în pajiștile golului de munte, cât şi în etajele inferioare. Sunt de asemenea remarcabile speciile rare : Odontopodissima carpathica, Isophia harzii şi Chortiphus acroleucus, ultimele două specii fiind endemite ale Masivului Cozia. O menţiune aparte trebuie făcută şi pentru arahnide, dintre care se evidențiază pseudoscorpionul Neobisium carpathicum, specie termofilă protejată, de origine mediteraneeană, frecventă atât în Masivul Cozia. cât şi în Narăţu.

Succese și probleme

La capitolul impact pozitiv asupra comunităților locale și asupra capitalului natural, s-a reuşit promovarea unor programe de ecoturism în zona Tării Loviştei prin crearea unor produse şi servicii noi şi introducerea lor pe piaţă, s-au iniţiat şi permanentizat două târguri în zona comunităţilor  din apropierea Parcului – Târgul de produse culinare tradiţionale din Ţara Loviştei şi  Târgul de Ecoturism -, s-a iniţiat şi permanentizat Turul Eco-ciclist Călimăneşti – Perişani, s-a înfiinţat un ONG de Mediu (Asociaţia de Turism Montan ECO-ŢURŢUDAN Brezoi), au luat naștere 10 cluburi ecologice în şcolile din vecinătatea PN Cozia, s-a iniţiat şi permanentizat sărbătorirea Zilei PN Cozia, an de an în data de 10 Mai și s-a desfăşurat o campanie amplă de sensibilizare, educare şi conştientizare a publicului pentru protejarea capitalului natural şi cultural al zonei PN Cozia.

Cu toate acestea, Parcul Național Cozia se confruntă cu o serie de probleme: lipsa plăţii unor compensaţii pentru restricţiile de utilizare a resurselor din zonele de protecţie integrală ale Parcului; dezinteresul politic pentru protejarea pădurii, protejarea faunei sălbatice şi a păstrării unor peisaje naturale neantropizate; insuficiente fonduri pentru managementul biodiversităţii din Parc; insuficientă educaţie pentru protejarea naturii din partea localnicilor şi a vizitatorilor. Asta deși Parcul are aproximativ 8.000 de hectare de păduri virgine.

Mai multe detalii pe  www.pentrunatura.ro

Citiți și:

Adevăratele valori ale României: Rezervația Naturală Râul Tur

Încă o șansă pentru Ariile Protejate. Poate ultima

Frumusețile ascunse ale României: Balta Dracului, un “vulcan” noroios apos

Tags:



Un comentariu

  1. Dumitru Cristiana on

    Poate ca ar trebui sa aflati mai multe si in legatura cu zvonurile (cel putin deocamdata) referitoare la oarece “investitii” preconizate in PN Cozia, adica asfaltarea drumului forestier si o telegondola care sa faca legatura cu Calimanestiul…

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger