Adevărata sărăcie

2

Încă de la 16 ani, am avut conştiinţa faptului că multe dintre deciziile celor care ne guvernează sunt luate nu numai în detrimentul nostru, ci şi împotriva noastră. Trecând în clasa a X-a la un liceu tehnic din Focşani, am aflat că celor cu un an mai mici, aflaţi la acelaşi profil ca şi mine, li s-au scos două ore din cele patru de matematică, materia rămânând aceeaşi. Atunci m-am gândit că dacă eu, care nu aveam cum să fiu specialist în nimic, mi-am dat seama că a fost o decizie foarte proastă, atunci nu avea cum să se pună problema de incompetenţa celor ce luau aceste decizii, ci de rea intenţie.

1377325_593829400659091_425677265_nFoto: Cătălin Georgescu

de Alexandru Lisman

 

Această realizare mi-a fost de mare folos pentru că, prin prisma ei, am încercat să îmi clădesc o viaţă care să fie cât mai independentă de sistem. Acel sistem care a dăruit sistemul de pensii unor companii private, astfel spălându-se pe mâini de responsabilitatea pe care ar trebui să o aibă referitor la cetăţenii ce îl alimentează financiar. Acel sistem care face demersuri considerabile în a privatiza şi sistemul medical, astfel accesul la îngrijire medicală transformându-se din drept în privilegiu. Acel sistem care contractează firme private de securitate pentru a păzi domeniul public. Mai pe scurt, acel sistem care uşor, uşor elimină toate drepturile şi păstrează numai obligaţiile.

Pentru a putea totuşi funcţiona şi a-mi păstra calmul şi sănătatea mentală, înconjurat de acest sistem, spre ruşinea mea, a trebuit să îmi clădesc un grad mare de toleranţă (nicidecum acceptare). Astfel, doar am oftat atunci când prieteni de vârsta mea se plângeau că, după 15-17 ani de şcoal,ă nu găsesc de muncă sau au un job din care doar supravieţuiesc, nu şi trăiesc. La fel am oftat atunci când mama mea îmi spunea îngrijorată că în urma regionalizării serviciilor de ambulanţă va rămâne cel mai probabil fară loc de muncă. Tot la fel am oftat atunci când am realizat ca majoritatea oamenilor ce mă înconjoară trăieşte cu grija zilei de mâine,

Tolerez toate acestea şi multe altele pentru că am o credinţă necontenită în om şi natura umană, cred că suntem în stare să ne ridicăm şi să înflorim în ciuda oricărui sistem artificial. De aceea, am tolerat acest sistem şi mi-am văzut de treaba mea, încercând să fiu cât mai corect şi constructiv în interacţiunile mele cu oamenii. Dar, de ceva timp, ma tulbură un gând pe care nu mai pot să-l tolerez, acela că, dacă nu facem nimic, vom afla ce înseamnă adevărata sărăcie!

E prima oară în viaţa mea când scriu cu o teamă în inimă, vă spun cu toată sinceritate mea că aceste rânduri nu sunt o schemă publicitară sau subvenţionate din surse ocultate; îngrijorarea mea sinceră este legată de exploatarea de la Roşia Montană şi exploatarea gazelor de şist.

Adevărata sărăcie începe cu lipsa terenurilor sănătoase pe care să ne creştem mâncarea, apoi se continuă cu lipsa apei bune de băut şi se termină cu otrăvirea aerului. Nu îmi permit să afirm că acesta ar fi clar rezultatul exploatărilor, deşi asta este credinţa mea personală, dar în cel mai inofensiv caz este un semn de întrebare. Răspunsul meu împreună cu cel a oamenilor minunaţi ce ies în stradă prin toată ţara este „NU!”, clar şi răspicat! Refuz să am viitorul sub semnul întrebării!

Părerea Voastră

Am deschis pe TOTB.ro o nouă rubrică, unde vom publica textele primite de la voi, cititorii vigilenți care, din când în când, puneți mâna pe tastatură și ne scrieți. Într-o lume unde e din ce în ce mai limpede că jurnalismul cetățenesc poate compensa pentru hibele unei prese centrale predominant corupte și animate de interese politice și presiuni comerciale, cu toții sutem datori să rupem, măcar din când în când, bariera dintre consumatorși producători. Adică să devenim prosumatori, să ne implicăm și să dăm mai departe mesajele noastre: Acțiunea e contagioasă. Cu alte cuvinte, așteptăm textele voastre pe Facebook sau pe adresa [email protected]


2 comentarii

  1. Direct la tinta! cineva mi-a “citit” gandurile…spre fericirea mea!Cateodata am sentimentul ca sunt un martian ratacit in mijlocul unei rase care nu-mi intelege gandurile, vorbele…e o speranta sa citesti asa ceva de la un tanar crescut si educat intr-o societate aflata in convulsii si in debusolare totala.

  2. Pingback: Adevărata sărăcie | Casa Din Deal

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger