Acolo sau aici? Despre dilemele emigrarii

112

Ceva ramane neasezat in Romania, in conditiile in care la 20 de ani de la caderea comunismului sunt multi oameni care isi doresc in continuare sa plece, sa emigreze din tara natala. Cum este normal: sa iti cauti patria acolo unde iti este bine sau, dimpotriva, sa ramai aici sperand ca patria ta va deveni mai buna? Desigur, din aceasta dilema nu se iese decat pe cont propriu, caci nu exista un raspuns general valabil.

Anticii spuneau: “Ubi bene ibi patria”. Adica “patria este acolo unde iti este bine”. De fapt, patria e mai curand un sentiment si nu o doctrina si de aceea e perceputa in mod atat de diferit de oameni. Nu vrem sa tinem lectii de patriotism, nu vrem sa spunem ca daca pleci din tara, daca emigrezi esti un tradator sau un las. Pe de alta parte, nu ne place nici sa credem ca aici, in Romania, traiesc doar oameni imperfecti (securisti, corupti, comunisti, cocalari si manelisti, de-a valma) si ca de aceea singura solutie e sa te indrepti spre alte zari.

De fapt, termenul de patrie ar merita sa fie redefinit, in conditiile in care astazi se poate circula mult mai usor dintr-un loc in altul, identitatile multiple sunt adesea un avantaj, iar granitele au inceput sa fie tot mai laxe. De ce ai depinde doar de un singur spatiu, in aceste conditii?

La intrebarea: merita sau nu sa emigram? se raspunde, de fapt, atat de diferit…

Exasperare, neputinta, debandada, birocratie, mizerie sunt doar cateva din motivele invocate pentru a pleca din tara. Pe celalalt talger al balantei se poate pune nevoia de familie si de prieteni, dorinta de implicare pentru a schimba lucrurile in bine, un mod de viata mai simplu in Romania.

Pentru dezbaterea de astazi am decis sa punem fata in fata persoane care, din multe puncte de vedere, sunt foarte asemanatoare: femei, educate, cu succes in
cariera, inclusiv in viata publica. Dupa cum veti vedea in continuare, le separa, in schimb, atitudinea fata de chestiunea emigrarii.

Nadina Nedelea a fost jurnalista, acum este expert in comunicare si, printre altele, a lucrat din Romania la un proiect pentru romanii din diaspora. Pentru moment, a decis sa se mute in Spania, pentru a se gandi mai limpede la viitorul ei si al familiei. Nu exclude optiunea unei emigrari definitive.

Pe de alta parte, Stefania Ferchedau activeaza in domeniul managementului cultural. Pana recent, a lucrat in Statele Unite si desi a stat acolo indeajuns incat sa simta tentatia de a ramane in continuare, a decis sa se intoarca in Romania. Profesional, prezenta la New York a fost o ocazie unica, insa in decizia ei finala au contat mai mult “dependentele emotionale” si nevoia de a fi ea insasi.

Acolo sau aici? E o intrebare la care va lasam sa raspundeti pe cont propriu.

[coloana]

De ce as emigra (in Spania)


Nadina Nedelea, consultant in comunicare

Iubesc Romania! Dar nu o mai plac. Mi-a furat zambetul.

Detest maneaua, telenovelele si politica de mahala. Si mizeria din care Romania pare ca nu poate sa iasa. Ma doare cand vad oameni care iau de la gura confratilor lor. Sufar cand vecinul cu BMW-ul tunat sau politicianul cu zambet studiat trec in tromba pe langa un copil lihnit de foame si-i arunca, in scarba sau in scop electoral, un leu ori o ciocolata.

Urasc neputinta in care se complac zeci, sute de mii de oameni in toata firea, care in loc sa impinga la vagoane, sa are si sa sadeasca ogorul, stau cu ochii mariti in televizor, preocupati de soarta caprei vecinului si nu de bunastarea lor.

Sufar ca romanii nu mai au demnitate. Nu se mai raporteaza la ei insisi, la ceea ce reprezinta cu adevarat. Sunt ursuzi, incrancenati si rai. Si-au pierdut puterea de a se bucura impreuna. Refuz sa fac parte din generatia care-si ingroapa valorile si-isi necinsteste eroii.

Imi place Spania. Mi-a redat zambetul si cheful de viata.
Pentru ca spaniolii lupta pentru bine si nu impotriva raului. Se pretuiesc. Ca persoane. Ca popor. Singura lor preocupare este aceea de a-si imbunatati viata.
Si-au primenit tara, i-au facut drumuri si case de 5 stele. Sunt civilizati si mereu atenti sa-i “educe” si pe cei mai rai.

In loc sa reduca pensiile, statul spaniol prefera sa creasca numarul si cuantumul amenzilor, pentru orice. Mergi dezbracat in afara perimetrului plajei – platesti 300 de euro, scuipi sau urinezi pe strada – te costa intre 750  si 1500 de euro, depinde de locul in care te afli.

In caz de nevoie, contributiile anterioare la sistemul asigurarilor sociale, ii ajuta pe cetateni sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca. Somajul reprezinta 70% din salariul de baza din ultimelele 6 luni, iar ajutorul de somaj este de peste 400 de euro pe luna. Iar antreprenorii spanioli sunt seriosi. Fratele meu si sotia lui au plecat anul asta in concediu pentru 30 de zile, fara teama ca si-ar putea pierde locurile de munca.

Imi place Spania pentru ca am cunoscut patroni cu zeci de angajati care munceau cot la cot cu ei, de dimineata pana seara. Pentru ca fiecare spaniol adult are propria masina, dar strazile sunt pline de autoturisme decente, necostisitoare. Pentru ca mancarea e de doua ori mai ieftina decat in Romania, iar salariul de 10 ori mai mare.
Pentru ca spaniolii iubesc viata, iar viata ii iubeste pe ei. Sunt cei mai longevivi locuitori ai Terrei.

Eu nu vreau masini tunate, casa de 1000 de mp, lanturi la maini sau la picioare. Imi doresc o viata frumoasa pentru fiul meu, o scoala care sa-l invete sa tina drumul drept, spitale care sa ne garanteze sanatatea, strazi pe care sa putem circula in siguranta. Si libertatea de a alege. Pentru ca, asa cum spune maestrul Radu Beligan “dintre toate operele, cea mai frumoasa este o viata bine traita.”

[poll id=”21″] [coloana]

No-Emigrant USA


Stefania Ferchedau, manager cultural

Si a fost New York pentru doi ani. De ce nu am ramas? Cel mai simplu ar fi sa spun – pentru ca nu asta mi-am propus cind am plecat, dar, ca intotdeauna, lucrurile sint mai complicate.

Am avut sansa de a pleca intr-un mediu securiza(n)t – pentru a lucra cu oameni cu care lucrasem multa vreme, asa incit eram intr-o lume in care nu aveam sa ma confrunt cu luarea in piept a ce inseamna sa pornesti de la zero, dar aveam sa ma lovesc de altele, si de buna seama de mine intr-un alt context.

Celalalt motiv era ca pentru cineva care lucreaza in artele contemporane sa cunoasca New York-ul reprezinta o experienta fundamentala. Este orasul, precum Roma in antichitate, totul este, ajunge sau trece pe acolo. Un oras deschis, in care te simti primit de oriunde ai fi, intr-o fierbere continua, cu un sentiment de libertate pe care nu il mai gasesti nicaieri si cu un ritm in care ca sa existi trebuie sa dispui de aceleasi cantitati enorme de energie.

Nu poti decit sa il iubesti la nebunie sau sa iti displaca profund, iti da si iti ia totul cu o viteza pe care nu o poti controla. Si pentru ca lucrurile sint extreme, New York-ul este in fapt un oras-limita, in care te confrunti de urgenta, de la inceput si mereu, cu tine insuti – cine esti si de ce, care iti sint limitele, ce vrei cu adevarat si incotro te indrepti, chiar daca inainte parea ca iti e clar. Si asta nu doar pentru ca orice experienta a strainatatii te obliga la o reconsiderare, ci pentru ca acolo ea este o garantie in plus pentru mersul foarte bun sau foarte prost al vietii tale.

Mi-a fost si foarte bine si foarte rau la New York ca urmare a felului in care am administrat raspunsul la intrebarile de mai sus. Sint un om cu multe dependente emotionale, iar cu timpul, cel mai mult a ajuns sa-mi lipseasca acolo consistenta anumitor prietenii sau coerenta lor de intensitate, asa cum erau ele acasa.

Modul de relationare este mult diferit si ramine la suprafata in multe cazuri – azi esti amazing, maine esti uitat, ritmul de viata nebunesc are alta fateta aici, iar singuratatea poate deveni crincena. Poti avea totul si iti poate lipsi totul in acelasi timp. Cat de mult poti fi tu insuti, cum poti iubi intr-o alta civilizatie si intr-o alta limba si cum poti exista intr-o stare de bine asa cum esti – sint cred problemele cele mai grele si de ele depinde pina la urma alegerea de a ramine.

Restul intra in categoria lucrurilor care se pot construi si obtine oriunde, chiar daca cu doze diferite de efort.

M-am intors in tara la momentul cel mai dificil pentru a o lua de la capat si cu sentimentul unui esec personal, dar linistea pe care am inceput sa o regasesc este legata de toate aceste lucruri pe care nu aveam cum sa le rezolv cu mine insami decit acasa. Dar cum am invatat ca da, este ok si sa esuezi, cit timp iti sint clare motivele care au condus la asta, lucrurile pot merge inainte mai bine decit te asteptai. Iar in Romania este loc pentru a reusi, daca simti ca aici este cu adevarat locul tau.

Tags:



112 comentarii

  1. Suntem unici in lume, noi romanii, asa cum fiecare popor este unic un lume, asa cum fiecare individ in parte este unic… Si noi ca natiune suntem unici si avem mod propriu de an raporta la lume. Am vrea sa plecam din tara, probabil ca toti am vrea asta, dar nu este usor. Cei ce o fac probabil ca sunt cei care sunt mai puternici, depinde de fiecare in parte. Vor trai oricum toti cu dorul de tara, intr-o proportie mai mica sau mai mare, in functie de fiecare in parte. Eu traiesc in Romania, intr-un alt oras decat m-am nascut si imi este dor de orasul natal 🙂 . Imi doresc sa fiu in amandoua in acealasi timp… ceea ce este imposibil..

    • Este foarte adevarat ca suntem unici in lume.Intr-adevar nu e usor sa pleci din tara.Pana acum o saptamana eram foarte suparata pe tara mea.E adevarat ca sunt multe lucruri care nu merg.Dar acum o saptamana am ajuns in Canada nu ca emigrant , am venit la un training la firma pentru care lucrez.Sincer aici totul este diferit de tara mea si mi-am dat seama ca fiecare tara are problemele ei.Nu mi-ar place sa emigrez nici in Canada si nici in alta parte.Peste trei saptamani revin in tara dar sincer abia astept .Sigura parte pozitiva pe care am gasit-o aici in Canada este faptul ca fiind o natiune atat de amestecata poti linistit sa-ti vorbesti limba materna pe strada ceea ce nu pot sa spun ca am putut sa fac in Europa de Vest din motive cunoscute de multi romani.

  2. Cine pleaca, pentru el pleaca, si, sa multumeasca lui Dumnezeu ca pleaca. Cine ramane, pentru el ramane, si, sa multumeasca lui Dumnezeu ca ramane. Restul e beletristica.

  3. Justin Puscasu on

    Se zice ca drumul cel mai scurt catre tine insuti este imprejurul lumii.
    Adevarul asta e valabil nu doar pentru indivizi izolati, ci si pentru colectivitati.
    Cei care pleaca, asumandu-si o doza de nefericire personala inevitabil legata de dezradacinare, imbogatesc constiinta colectiva a natiei cu experiente si trairi noi si ne ajuta sa ne definim mai clar.
    Ii uram pentru ca n-au mancat salam cu soia, ii iubim cand cu banii lor construim o falsa crestere economica, ii aplaudam sau ii injuram cand voteaza, dar de cele mai multe ori uitam ca ei sunt segmentul cel mai activ si mai putin dispus la compromisuri al Romaniei.
    Si poate ca ei sunt adevarata Romanie, acea Romanie neindobitocita de lipsuri, de manipulari si de influentele agresive ale “culturii” tiganesti.

  4. Buna Ziua ! Bineinteles ca exista si o varianta nementionata: sa ramii in Romania si sa te lupti cu sistemul. Sa te lupti sa iti faci viata ok, sa te lupti pentru calitate, rigoare, profesionalism etc. Asta este, de departe, varianta cea mai grea, pt. ca te lupti cu cei din jur incepind cu propria persoana. Succes!

    • E si asta o optiune, sa te lupti cu sistemul. Ca asta ne dorim toti de la viata sa ne luptam cu sistemul in loc sa ne traiam viata cat mai bine?

      • Bineinteles ca vreau sa traiesc (mai) bine. Acest ‘(mai) bine’ inseamna insa lupta cu inertia sistemelor, cu obiceiurile proaste, cu manipularea, nu acceptare, capitulare, conformare etc etc etc

    • Varianta “nementionata” era deja mentionata! Fiecare din cei care raman sau pleaca fac acest lucru in virtutea faptului ca considera ca aici sau acolo le e mai bine. Ce inseamna sa te “lupti cu sistemul”? Fiecare loc de pe pamantul asta are “sistemul” lui si implicit fiecare sistem are problemele lui. Cred ca problema “luptei cu sistemul” e de atitudine. Noi, ca romani, avem ca si filozofie nationala, privitul si filozofatul pe partea goala a paharului(E usor sa vezi atitudinea asta cum e inoculata zilnic ,doar deschizand seara televizorul) Si asta cauzeaza problemele de adaptare… nu numai aici ci si …. aiurea, pe globul asta!

      • Personal, eu nu am plecat din tara din motive social-economice; n-am avut dezgust pentru Romania si nici nu o sa cunosc gustul asta vreodata…ci dimpotriva…si nu vreau sa brodez mai multe pe tema asta cu ce n-avem si cu ce avem pt. ca au facut-o foarte bine altii in alte comentarii. S-ar putea sa am avantajul detasarii; nefiind in tara, e probabil destul de greu sa am un punct de vedere obiectiv. A cauta Pamantul fagaduintei dintr-un teritoriu in altul…este poate cea mai mare utopie! Mi-e teama insa ca in urma atator discutii despre «a pleca » sau « a ramane» o sa fim martorii unei alte categorii: in ROMANIME o sa avem si RAMANIMEA…si sper ca aceste doua sa nu devina vreodata sinonime…

    • ...escu (unul dintre cei plecati ) on

      raman la ideea ca a ne lamenta tot timpul ca in Romania e rau bla bla bla… a devenit un automatism mental national. Asta in conditiile in care sunt foarte putini cei care incearca sa schimbe ceva aici. Toti vrem conditii occidentale dar nimeni nu incearca sa faca ceva pt a schimba la el si in jurul lui ceva in sens bun. Hai sa emigram toti la prajitura din diverse tari fara sa facem nimic in tara noastra. Cum sa o numesc? lasitate? Cred ca da…….. Iar vina cea mai mare in aceasta tara o au intelectualii care au permis accesul la putere a tuturor mitocanilor astia de politicieni.

  5. Am cunoscut un olandez care a emigrat impreuna cu sotia lui africana in Brazilia.

    L-am intrebat: De ce?
    Raspunsul lui: Pentru ca acolo ma simt ca acasa.

    Parerea mea este ca ar trebui sa trecem peste prejudecatile generale si sa ne concentram mai mult asupra ceea ce ne dorim ca indivizi.
    Este clar ca unii nu se simt ca acasa, dar asta tine de personalitatea fiecaruia.

    M-am saturat sa aud discutii cu straini in care parem ca ne lamentam intr-o situatie fara iesire: “We don’t have that… They always do that… It’s not our fault, it’s the communists…”.

    Pai… sa va spun eu ce-i streseaza pe cativa dintre ei europenii mai vestici (daca taci auzi mai mult ):
    – ungurii: taxe mari ca-n Suedia, servicii proaste;
    – suedezii: taxe mai mari decat in Germania, infrastructura proasta (cativa care s-au plimbat putin au comparat-o cu a noastra si desi eu stiu ca nu-i asa, am tacut; nu mersesera decat pe DN1 inspre munte);
    – oladezu’: e cam plictisitor in Olanda;
    – francezii: nu prea le convine ca muncesc 7 ore/zi (desi au gasit metode de a trece peste; le scazuse si salariul) si li se pare ca guvernul lor n-a facut nimic pentru a trece de criza (aici am comentat si eu despre al nostru);

    In concluzie: cui nu-i place… sa plece( sunt destule tari in lume si niciuna perfecta), cui ii place… sa puna osul la treaba ca avem o tara de construit.

    • Sunt de acord cu tot ce s-a spus pana acum, dar o sa dau ca exemplu situatia mea, eu am trait pentru 9 ani in Italia, nu au fost usor, m-am confruntat si eu cu unele din problemele care s-au spus aici, mai ales pe plan emotional, dar totusi aveam un loc de munca, o casa in chirie si imi facusem o gramada de prieteni.In ianuarie anul asta, fortat si de niste imprejurari am hotarat sa renunt la tot si sa ma intorc acasa la Piatra Neamt, in speranta ca o sa imi gasesc ceva de munca si sa pot trai in tara mea, asa cum este firesc.Ei nu a fost chiar asa, eu am terminat un liceu si credeti-ma ca nu am gasit nimic de lucru, si cand spun nimic sa nu credeti ca am pretentii la nu stiu ce salariu, mi-am spus, la inceput m-as putea descurca si cu 300 de euro pe luna…da, de unde la fiecare job pentru care aplic, mai aplica si alte cateva sute de persoane, daca suni la vreun numar din ziar, iti raspund voci intrigate, ca si cum ti-ar spune, nu ma mai deranja…Cat despre patriotism, am investit tot ce am avut aici, visand la o Romanie mai buna…dar, daca o sa fiu nevoit sa plec pentru a doua oara, o sa imigrez definitiv …Si da…. cred ca si rabdarea are o limita….!

  6. @Nadina Nedelea – aparent spaniolii nu sunt cei mai longevivi locuitori ai planetei, mai cerceteaza te rog. Sunt alte tari unde se traieste mai mult si nu stiu daca ai fi atat de fericita sa traiesti acolo, gen: Macau, Japonia, Singapore, Hong Kong, Israel. Ti-ar placea sa te muti si sa traiesti in Islanda sau Anguilla?
    https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/rankorder/2102rank.html
    Ideea mea e: speranta de viata dintr-o tara nu e un indicator decisiv, ci mai degraba unul de marginal, pentru a afla daca vrei sa traiesti acolo.
    Stefania Ferchedau nu s-a putut adapta vietii in NY si s-a intors in Ro, unde ea considera ca e acasa, unde are prietenii si familia. Fair enough.
    Pana la urma fiecare emigreaza din niste motive, are un orizont de asteptari si la sfarsitul zilei trage linie si vede daca-i da cu plus sau minus.
    Si da, sunt si eu un emigrant si vorbesc din aceasta pozitie.

  7. Pingback: Ubi bene, ibi patria « Blogul Nadinei

  8. Sunt 2 puncte de vedere. Mai exista si altele.
    Sunt emigrant si privesc romania din afara. De aici se vad catva ghiocei rasarind firav in Romania. Unul este Clujul. Citesc numai lucruri bune despre acest oras in ultima perioada. Asta inseamna ca se poate. Exista locuri in romania care au potential, care pot deveni ceea ce Nadina apreciaza. Sunt si locuri, din pacate multe, care se scufunda din ce in ce mai mult in ceea ce ea uraste si a determinat-o sa aleaga Spania.
    Viata de emigrant nu e usoara. E mai lipsita de griji, insa nu e si mai plina de satisfactii.

  9. Ubi bene ibi patria, asa se spune in latina, adica unde e bine acolo e patria.Cei care parasesc pasa-mite si-au pierdut speranta intru-n viitor mai promitator. Imi amintesc ca in timpul revolutiei franceze, Danton a fost condamnat la moarte , probabil ca a deviat dela linia “partidului”. Prietenii i-au sugerat sa fuga ca sa se salveze,la care el a spus “nu se poate lua patria cu tine pe talpile pantofilor” si s-a lasat decapitat. Ce este patriotizm daca nu exemplul de mai sus.

  10. Raspunsul la intrebare este subiectiv. Pentru unii merita, pentru altii nu. Singurii care pot da un raspuns sint cei care au emigrat, nu cei care se gandesc.

  11. Oare merita ceilalti 21.5 milioane romani sa-ti sacrifici tu viata ca sa lupti pentru ‘mai binele tarii’? Sa fim optimisti, sa zicem ca sunt inca 2 milioane care gandesc asa.. O rata de 1 la 10. Se sacrifica unul ca sa creasca nivelul de trai pentru inca 9. De fapt nici macar nu vorbim de o crestere aici.. doar de o zbatere continua pe linia de plutire.
    Daca as avea garantia ca raportul asta de 1 la 9 ar scadea cu timpul la ceva rezonabil (sa zicem 1 la 2 in urmatorii 5 ani) poate ca as ramane. Dar in realitate se intampla pe dos. Si atunci mai adaug o intrebare: oare merita sa sacrific si viitorul copiilor mei?
    Multi tineri sunt speriati de despartirea de familie si prieteni. Este adevarat ca nu vei putea sa iesi la o bere in fiecare seara cu prietenii, dar poti sa te intorci in tara o data la 2-3 saptamani (din Europa) cu niste costuri nesemnificative pentru nivelul de trai occidental. Poti de asemenea sa iti inviti familia si prietenii la tine. Peste tot vei gasi comunitati de romani si majoritatea cred ca avem deja prieteni plecati.
    Daca ai oportunitatea sa pleci, adica garantia unui job, te descurci rezonabil cu limba in care va trebui sa vorbesti cred ca merita sa incerci. Daca mai ai langa tine si o ‘jumatate’ care sa te sustina atunci trebuie sa incerci. De la spaniolii care vocifereaza si gesticuleaza toata ziua pana la englezii care se incoloneaza cuminti dimineata la costum sa ia trenul spre Londra… pana nu le-ai vazut/incercat nu poti spune cu certitudine ca ti-e mai bine in Romania sau in alta parte. Frica de schimbare este singurul lucru care va tine legati de scaune.

    • “Si atunci mai adaug o intrebare: oare merita sa sacrific si viitorul copiilor mei?”
      Am auzit ideea asta pe buzele multora din anii ‘ 90 pana acum, formulata de multi din cei cu sperante de emigrare(in special in tarile cu traditie in emigrare – canada, sua, nz, australia). Cand conditiile de emigrare s-au inrautatit, s-a ridicat o intrebare legitima: de ce sa emigrez cand conditiile “benefice” sunt temporare? raspunsul a fost “pentru copii tai”… Si de atunci am ramas cu o intrebare “intrebatoare”… de ce?
      Calatoresc constant, si petrec in strainatate cateva luni anual, in virtutea serviciului meu. Astfel, am cunoscut un cuplu de irlandezi, la pensie, ce s-au chinuit o viata intreaga sa cumpere locuinte la copii – si acestia au plecat in Anglia, Franta; am cunoscut un tanar francez ce s-a mutat in Vietnam, in conditiile in care parintii tocmai ii cumparase un apartament in Paris; cunosc familii la noi in Ro, cu 2-3 apartamente ce stau goale – copiii le-au emigrat de mult prin Spania sau Italia.
      Deci ce relevanta mai are argumentul acesta? Emigrarea imi va garanta comportamentul, educatia sau sperantele urmasilor mei?? Daca voi emigra… o voi face pentru mine, daca raman o fac pentru mine. Daca copii mei vor decide intr-un sens sau altul, vor avea tot sprijinul meu.
      Ps. Am avut ocazia sa vad si tari “mai bune” ca Ro, dar si “mai proaste”(in evaluarea mea subiectiva). Deocamdata sunt numai bine aici… 😉

  12. EU am depus actele de emigrare in Canada, deoarece dupa ce am “servit ” patria timp de 15 ani, am platit impozitele, taxele, TVA-ul, etc, patria nu imi intoarce nimic, decat autostrazi pe jumatate facute sau care incep in camp si se termina in camp, iar cel mai important nu cred ca poate oferii un viitor mai bun pentru copilul meu.

  13. Ani de zile am refuzat sistematic sa plec din tara, pentru ca am facut un pariu cu mine. Ca o sa reusesc in Romania. Acum, la 30 ani, incep sa cedez. O sa imi para rau dupa munti, paduri si peisaje frumoase si nici nu o sa ma simt acasa in alta parte. Dar asa cum o mana bolnava o tai, chiar daca ti-a fost de folos, asa si cu Romania. Oricat de optimist am fost si oricat de multe sperante mi-am pus in sansele de transformare a tarii, se pare ca a fost cam in zadar. E adevarat, sunt multe schimbari pe care le-am vazut de-a lungul timpului dar nu e suficient.
    Personal m-am saturat de:
    – fata vamesului care imi cere ciocolata cand ma vede cu sacosa de dutyfree
    – de statul roman care e in criza de bani dar nici macar banii nu stie sa ii ia
    – de marea familie numita aparat de stat
    – de fetele acre de la ghisee
    – de faptul ca inca se fura pe rupte, de la copiatul la examene pana la miliardele de euro de la UE
    – de cretinii care cer spaga jumatate din potentialul tau profit cand trebuie sa iti dea o semnatura
    – de aceeasi minciuna politica de 20 de ani incoace (1. nu o sa fie criza, 2. o sa fie criza dar o sa fim OK, 3. o sa fie criza dar o sa fie OK daca luam bani cu imprumut, 4, o sa fie OK daca taiem pensiile, 5, nu taiem pensiile dar crestem TVA si o sa fie OK. E OK PE DRACU!)
    – de idiotii din trafic care nici sa traverseze strada fara masina nu pot si care nu stiu intelesul trasportului public.
    – tot idiotii din trafic care au ajuns buricul pamantului daca si-au luat un BMW la mana a doua cu 4000Euro si care nu stiu ce e aia trecere de pietoni sau cedeaza trecerea.
    – de nesimtiti din metrou care se imping pentru un loc
    – si as putea continua pana maine.

    In plus, munti sunt si in alte tari. Drept urmare, in viitorul apropiat am sa pun in aplicare planul de emigrare si o sa va scriu probabil dintr-o tara cu adevarat civilizata.

    Catalin

    • M-am incapatanat si eu, mult si fara rost, sa fac ceea ce credeam ca e bine pt. mine si cei din jur. Am platit taxe si impozite, asigurari de sanatate (si cand o singura data am avut nevoie de analize de sange m-au programat… peste 3 luni; cu bani- a doua zi). Am inteles ca sistemul nu poate fi nici macar perturbat, dar sa mai fie si anihilat. Am privit in jur cu oarecare disperare: nu stiam incotro ma indreptam. Eram o oaie in turma pe care “pastorii” o manau incotro aveau ei nevoie. Am hotarat sa plec definitiv din tara. Nu stiu daca asta e emigrare sau nu (nu definitia ma intereseaza), dar am luat 3 valize si, impreuna cu sotia ne-am stabilit in Tunisia. Nimeni nu credea ca este altceva decat o nebunie; nimeni nu mai emigrase in Africa, de parca iesisem dintr-o turma pt. a intra in alta… Au trecut 3 ani si nu regret decat ca nu am luat decizia asta la 35 de ani in loc de 42… Dar macar acum sunt linistit, relaxat, pot gandi proiecte pe care sa le si pun in practica fara ca statul sa-mi puna bete in roate (din contra, ma sprijina real), nu ma mai enervez cand vad la tv porcii care se izmenesc de “dragul” saracilor in timp ce ei fac/fura milioane de euro, pe scurt, aici pot avea viata pe care mi-as fi dorit-o in Romania, dar pe care acolo doar nepotii mei o pot avea (cu putin noroc). Da, iubesc Romania, dar nu-i iubesc pe romanii puturosi si betivi, pe cei care stau lipiti de ecranul tv-ului in timp ce diverse tele-vizuini le spala creierele in loc sa-i trimita sa munceasca. Asta au facut comunistii post-revolutionari: si-au creat o masa de manevra care a fost indirect incurajata sa stea. In timp ce aia stau, unii muncesc de dimineata pana seara si nu realizeaza venitul lunar al celui care sta. Asa se poate construi o tara? Nu am auzit sa fi existat asa ceva in vreun stat civilizat, european sau nu. “Sa ne dea Guvernul…” asta e caracteristica romanilor (nu toti, desigur) de azi.

  14. Trebuie subliniat faptul ca emigrarea nu inseamna inchisoare in alte tari. Fireste, distanta conteaza dar nu este o opreliste. Nimeni nu te opreste sa vii sa iti incarci bateriile cat vrei. Parerea mea este ca trebuie apreciate lucrurile bune de oriunde ar fi ele si marginalizate cele rele. De exemplu exista cazuri de familii de romani, plecati in Germania cu acte in regula etc, intorsi in tzara ca sefi de filiale de firme si au parte de un trai romanesc pe un salar nemtesc :).

    Nu imi plac insa cei care uita si neaga complet de unde au plecat si arunca cu noroi in ceea ca au fost si de fapt sunt inca….

    • Nici mie nu imi place de romani care reneaga de poporul nostru.Eu sunt plecat in Spania de 10 ani si pot sa spun ca cea mai mare bucurie este pt mine ziua cand ma intorc si vad Clujul meu natal,locurile copilariei sau mormintele tatalui si unei surori .Traiesc departe de tara mea dar dragi oameni care doriti sa emigrati ,sa stiti ca nu este o zi in care sa nu ma gandesc la tara mea .Sunt putine lucruri pe lumea asta care nu ti le poate lua nimeni si printre astea este si apartenenta la un popor.Traiti vremuri grele din punct de vedere economic in Rominia dar sa stiti ca aveti si multe calitati care intro zi vor da roade.De ce credeti oare ca romanasii pe unde merg isi gasesc de lucru si invata meserii mai bine ca toti ? Suntem un popor talentat .Va iubesc pe toti romanii mei de pretutindeni.si pe tine draga mea tara ROMANIA

      • “Sunt putine lucruri pe lumea asta care nu ti le poate lua nimeni si printre astea este si apartenenta la un popor.”

        Si daca nu ai simtit-o niciodata?

        Am petrecut doi ani si jumatate pe alt continent si nu mi-a fost dor NICIODATA de nimeni si de nimic. Am fost independenta si am calatorit de la o varsta destul de frageda. Exista internet si telefon pentru mentinerea legaturii cu cei mai apropiati iar in rest… daca mi-a trebui salata de vinete, mi-am facut-o acolo si gata.

        Nu ma simt romanca, nu simt nimic pentru Romania, nici de bine nici de rau. Pur si simplu imi place sa vad locuri si oameni noi, sa descopar alte lumi. Sunt in discutii si tatonari in acest moment pentru un alt loc de munca in strainatate iar daca imi convin conditiile o sa plec peste cateva saptamani fara nicio retinere. De stabilit pentru totdeauna o sa ma stabilesc acolo unde ma simt eu cel mai bine. Ca se numeste Romania sau nu, nu ma intereseaza.

  15. E vorba de un alt sistem. Nicaieri nu e perfect, dar poti sa traiesti intr-un alt sistem care iti poate oferi alte oportunitati. Cand si cum se va schimba sistemul din Romania? Nu mai cred in asa ceva – si de asta plec. Catre un sistem mai bun decat cel din Romania, nu perfect.

  16. da in ROMINIA mincarea este foarte scumpa si toate sint contrafacute,eu nsint in SPANIA si ma minunez de poporul asta cit de calm este ei nici-odata nu sint in criza de timp sa-i vezi alergind pe strada ca disperatii ca intirzie ,sint foarte comunicativi,merg incet cu masinile nu injura cum injuram noi tot timpul, in fiecare dupa amiaza vezi toata lumea afara uni pe bancu unii la terase este un vuiet de discutii,te intilnesti cu o persoana de 2 ori a 3 oara de saluta si te intreaba ce faci cum iti este,construiesc intr-o veselia la autostrazi care sint opere de arta ,in barcelona au cit trei benzi dus intors si acuma sapa muntele sa mai faca alte benzi de circulatie,au si ei defectele lor dar noi rominii sintem prea exagerati vrem bani m,ulti si munca putina,toata lumea cumpara acelasi alimente nu este ca la noi unii numai bunatati si altii vai mama lor,la noi m-a impresionat anul trecit cind am venit in concediu in tara cind am vazut toata lumea inconvoiata si ginditoare pe strada era lumina afara si aveai impresia ca este amurg,tristetea rominilo se transmite si oraselor,dar dorul de tara nu poate fii inlocuit cu nici-o bunatate sau super distractie din lume MULT SUCCES ROMINIA ca sa ne intoarcem toti acasa unde ne este locul sa muncim impreuna ptr viitorul tarii.

  17. tot de afara on

    Am plecat pentru ca:
    1) sistemul de sanatate la pamint, eram sa-mi nenorocesc copii in Romania, am reusit sa-i salvez afara
    2) sistemul educational la pamint, nu ca occidentul ar fi super dar oricum nu se compara, macar copii au o sansa
    3) performanta nu se plateste, daca esti bun prezinti un “pericol” pentru ceilalti, esti marginalizat.
    4) lipsa de orizont profesional si personal ( citi mici si bere poti baga in tine ca forma de distractie si meditatie “intelectuala” ? )
    Nu voi ajunge o poveste de succes, cistig acum mai mult decit am visat in cele mai dulci vise, acusi ma steapta vremuri mai grele, dar asta este viata, am scapat de stress si mirlanie.
    Bafta celor care au ramas!

    • Daca ai ajuns sa castigi mai mult decat ti-ai imaginat vreodata nu se datoreaza oare si faptului ca scoala romaneasca nu este chiar asa de rea cum spui?Astfel te contrazici.

      • Da, scoala romaneasca a facut ceva pentru mine, dar de la an la an a scazut in performanta ( vezi testele PISA ), in concluzie copii mei nu pot beneficia de macar acelasi nivel de pregatire in Romania asa cum am beneficiat eu acum ceva ani.
        Performantele UNOR elevi romani nu sunt performantele sistemului. Un sistem bazat pe furt si mita nu poate genera performanta.

    • educatia unui copil incepe 20 de ani inainte sa se nasca .Asa ca nu cred ca educational copii tai vor avea o sansa diferita prin alte locuri ,tinand cont ca tu la o varsta este mai greu sa te reeduci sau educi.Nu ai prezentat nici un argument plauzibil exceptand visele tale economice.Lasa ipocrizia la o parte si daca te obosesti scriind aici macar spune adevarul.Un emigrant

  18. sunt emigrant … unul de lux, daca conteaza. am un job intr-o organizatie internationala, este bine profesional, spiritual, din toate punctele de vedere.
    Nu cred ca exista o solutie generala, ci fiecare trebuie sa se gandeasca ce este mai bine pentru el si pentru familia lui. Unii se realizeaza frumusel in tara. Altii o fac in afara. Dramele se nasc din asteptari prea mari, nerealiste, atat de la tara ta cat si de la tara unde ai ales sa emigrezi.
    Un lucru e clar: oriunde muncesti serios, cu constiinta, razbati. O exceptie este Romania. Sunt suparat pe tarisoara mea draga, mai exact pe guvernanti ca dintrun job obtinut cu truda, ca de exemplu in universitate sau in spital, nu poti trai decent. si atunci lumea pleaca, normal.
    Un lucru e important: niciodata nu pleca suparat pe tara ta. PE guvernanti da, dar nu pe tara.

  19. Dna. Stefania F. a fost manager cultural la Consulatul Roman din N.Y. pentru doi ani si a hotarit sa se reintoarca….Mi se pare normal, salariul de la consulat este foarte mic iar speranta pentru un job mai serios in cazul in care decidea sa ramana erea limitata. Emigrarea este un proces extrem de complex, necesita aproximativ 10 ani sa te obisnuiesti si sa te integrezi in noua societate si dupa mai multi ani de experienta gasesti un job mai bine platit care sa-ti permita sa-ti faci vise de viitor. Pozitia S. F. la New York nu a fost intimplatoare, avea un suport din Ro, deci reintoarcerea in tara o asigura de o munca si o viata mai lejera. Cine nu risca nu cistiga, personal mi-am riscat libertatea cind am solicitat emigrarea prin 78′ si nu mi-a fost usor sa trec de dorul familiei, prietenilor…am avut interdictie de intrare in tara pentru multi ani, iar viata de aici nu a fost usoara, m-am zbatut, chinuit dar am reusit in final. Am plecat din Ro cu pasaportul infernului (Pasaport pentru Persoane fara Cetatenie) : la prima angajarea am fost intrebat cum adica fara cetatenie ?? esti criminal ?? Emigrarea de astazi este mai simpla, un fel de plecat in vacanta cu extensie de sedere, daca-i bine raman, daca nu-mi place ma intorc. Determinarea si orientarea sunt factori decisivi in succes si viata.

    • Stefania Ferchedau on

      @ Emigrantul. Pentru corectitudine, am fost angajata Institutului Cultural Roman, si nu a Consulatului. Aceasta calitate nu asigura nici un fel de post la intoarcerea in tara, intrucit nu am facut parte dintre angajatii ministerului de externe care circula succesiv prin misiuni si revin la post in minister, asa incit judecata dvs. cu privire la intoarcerea in tara la o viata mai usoara nu mi aplica absolut deloc.

      • Practic nu ai imigrat in SUA, dar puteai? Legal, ma refer. Nu ai luat viata in piept niciodata. Nici nu cred ca se uita cineva la tine sa-ti ofere ceea ce crezi tu ca meriti.
        Cand imigrezi in alta tara esti zero. Trebuie sa demonstrezi celorlalti ce stii si ce poti face. Esti in stare de asa ceva? Daca da, bravo! Emigrarea nu este pentru oricine. Frica de schimbare, de nou, paralizeaza. De la a vorbi pana la fapte este cale lunga. Asta trebuie sa invete romanul ca sa reuseasca. Oriunde.
        PS. Doi ani nu sunt de ajuns nici macar sa intelegi cum functioneaza sistemul in Nord America. Sa nu mai vorbim despre integrare, cand acel sistem te accepta.
        Parerea mea. Un alt emigrant din Romania.

  20. @ Ioan: Este foarte adevarat ce spui, in special daca consideri ca indivizii au misiuni exclusiv individuale de la Dumnezeul de care vorbesti.
    Dar mai sunt si cei care considera ca Dumnezeu ne mai lasa si pentru cei din jur, nu numai pentru mantuirea personala. In astfel de cazuri perspectiva devine din una exclusiv individualista, si una de misiune colectiva sau fata de colectivitatea in care ne-am nascut.

    Virtutile adevarate ale fiecaruia in parte decid in final pentru ca de multe ori evolutia/inteleptirea/mantuirea personala tine de cat de mult tii la cei din jur si cat de mult esti dispus sa te sacrifici ca sa implinesti ceva in locul in care ti-a fost dat sa te nasti. La atei si agnostici e mai simpla alegerea.. dar nu pot sa spun ca-i invidiez, eu insumi am fost unul.

    Pentru toti insa consider valabil faptul ca acolo unde este Vointa, exista si cale (“where there’s a will, there’s a way”).. sau cand oportunitatile nu bat la usa, omul poate gasi resurse sa creeze usa. Consider ca nu atat resursele din exterior ne lipsesc cat propria noastra Tarie si capacitate de a ne construi singuri acele oportunitati care consideram ca ne lipsesc.

    Dar sigur, suntem comozi si in acelasi timp ingroziti de perspectiva unor dificultati enorme ce necesita schimbarea sistemului si alte bazaconii, insa daca nu ne lasam orbiti de lasitate si comoditate, Creativitatea ar putea avea o sansa, si tara asta pentru care altii si-au dat viata ca voi sa nu purtati turbane poate ar putea avea mai departe o sansa reala de a intoarce balanta, de a schimba directia si de a renaste din noroiul ignorantei, si a lipsei de coloana vertebrala… dar asta, cum spuneam la inceput, daca pentru cine isi poate concepe rostul pe lumea asta si altfel decat strict individual..

    Soarta pe care ne-o facem ca si comunitate (pentru ca nu suntem pusnici in definitiv) e cea care ne-o meritam, pacat ca va veni prea tarziu pentru multi din noi clipa luciditatii acestor lucruri.
    Pentru cei care au luciditatea asta acum, spor la treaba!

  21. @Nadina, sunt de acord cu tine 100 de procente, in mod special pentru ca pui problema fiului tau inainte de toate. Deja, dupa un astfel de argument, altele, referitoare la maniera de adaptare a maturului intr-o cultura straina, pica. Cand suntem hotarati sa facem totul pentru a ne adapta, inclusiv sa renuntam la noi-insine, alegerea este simpla: acolo unde copilul meu se poate dezvolta optim.

    • Ar trebui sa invatam sa ne ocupan de prezentul copiilor nostri si sa-i lasam pe ei sa-si aleaga viitorul cand ajung maturi.Multa ipocrizie in scrisele multora de aici cand spun ca emigreaza pt viitorul copiilor lor .Spanioliiniciodata nu vor intelege aceasta gandire .Sa sacrifici ceva in numele altcuiva.Si va dau un ex.Am .dar nu are rost .hai pa

      • tot de afara on

        Tu ai copii? Ti-ai vazut copilul suferind? Ti-ai vazut copilul dicriminat din cauza ca tu nu ai pile?
        Ca sa-si aleaga viitorul copii trebuie sa vada optiuni. Ce optiune vede el intre manelisti si copii de bani gata?

    • Se spune ca cel ce scrie ceva fara capat si fara sfarsit este o persoana confuza.

      De obicei cel ce ia o decizie buna sau rea este un om hotarat, recte si cel ce emigreaza e un om hotarat.

  22. “merita sau nu sa emigram” Daca emigrezi se pot intimpla ori lucruri bune ori rele. Daca te complaci in Romania si nu emigrezi, unde vei fi peste 5-10 ani?

    • “Daca te complaci in Romania si nu emigrezi, unde vei fi peste 5-10 ani?” nu inteleg logica intrebarii in perspectiva introducerii “Daca emigrezi se pot intimpla ori lucruri bune ori rele.” De ce a ramane e un lucru implicit rau???

  23. Am trecut prin trei tari ca emigrant Canada, US si acum UK. Peste tot pe unde am lucrat, romanii erau f bine apreciati, de exemplu in US seful mi-a spus direct ca vrea sa mai angajeze 2 ca mine, numai sa le spun numele si el ii angajeaza. Peste tot, ce am cunoscut din diaspora o duceau mult mai bine decat media din tara respectiva, cu toate ca pornesti practic cu un handicap. Concluzia care am tras-o este ca intr-un sistem normal care asigura sanse egale tuturor romanul este f muncitor si reuseste. Probleme in Romania este ca avem un sistem corupt. Daca am avea un sistem normal car ar tria valorile de non-valorile am fi poate una dintre primele “puteri” in Europa.

    Eu zic ca putem schimba sistemul care da atat de multe puteri unui politic iresponsabil si demagog ce nu stie sa dea socoteala nimanui, de ce sa nu facem si noi ca in UK unde conservatorii au propus ca electoratul poate sa isi demita “alesul” si in timpul mandatului nu numai la alegieri?

  24. Cred ca ar fi interesant daca vreun institut de sondaje ar putea sa spuna cam catzi ROMANI ar fi vrut sa emigreze inainte de 1989 si catzi ar vrea sa emigreze in zilele noastre.
    Cu respect.
    Sa traitzi bine!!!

    • daca sclav inseamna ca trebuie sa muncesti pentru bani, iar sarac inseamna sa muncesti si sa nu iti ajunga banii….mai bine “sclav”

      • a munci nu e o rusine.cel putin eu asa consider. e o rusine sa muncesti in tara ta si sa mori de foame pentru ca altii te trag in jos cand tu incerci sa-i tragi pe ei in sus. din pacate doar unul din cele 2 elemente ale multimii A={x1, x2} are dreptate pe cand celalalt crede ca are dreptate.

    • Idea ca in alta tara esti sclav este un sablon comunist. Doar nu e nimeni nebun sa plece din tara ca sa aiba libertatea si mai limitata in alta parte. Cat despre saracie… lasati, ca nu stiu pe nimeni care sa-si doreasca sincer saracia. Cei care uzeaza de formula asta (“sclavie” vs. saracie) nu cred ca detine proprietatea cuvintelor. Eu am plecat si sunt mult mai liber aici decat vor fi vreodata “iubitorii de saracie” in Romania; cel putin in viata asta…. De demnitatea de a castiga bani din munca a auzit cineva? Ca “demnitatea” saraciei ii apartine lui ilicescu si ipocritilor lui.

    • apropo de sclavie + citat din articol: “in Romania, traiesc doar oameni imperfecti (securisti, corupti, comunisti, cocalari si manelisti, de-a valma)”

      Cre’ca s-a omis mentionarea ultimei categorii: scalvii, slujitorii celor din lista dintre paranteze. Astia au existat dintotdeauna si vor exista intotdeauna. Faza e ca eu imi accept conditia si o duc bine (dpdv psihic): nu am vila, dar 3 camere ‘colo ‘sha, plus o gradinutza la tzara este; nu am Lexus, dar am un mijloc de locomotie motorizat; nu imi permit Coasta de Azur, dar o statiune romaneasca ma relaxeaza la fel de complet, etc, etc.

      Normal ca poate e frustrant cand un cocalar, clar inferior tie dpdv intelectual, iti devine sef, dar… misticismul (aka credinta, religia, sau cum o mai fi el cunoscut) iti este atunci cel mai de folos mijloc de aparare, psihologic vorbind.

  25. Pingback: Tweets that mention Acolo sau aici? Despre dilemele emigrarii » Think Outside The Box -- Topsy.com

  26. am decis, am ales sa emigram, ne-am hotarat sa plecam in anglia….ne-am confruntat cu problemele reale ale unui emigrant – discriminare, inferioritate, cazare ca sardelele in locuintele lor, taxe destule incat un job de emigrant nu scoate nici o chirie decenta, fratele tau romanu nu te ajuta nici macar cu sfaturi, sa nu spunem job, se merge pe principiu ‘daca nu am treaba cu un roman nu ma fura nimeni’ ne-am intors. vb cuiva de mai sus: daca vrei sa muncesti o poti face si in tara ta! dar se pune intrebarea: ce meserii gasesti ca emigrant: nimeni nu a spus clar! si inca ceva: desi granitele sunt deschise si cum s-a mai spus pleci ca intr-un concediu urmand sa te decizi daca iti place sau nu pe o perioada mai lunga, totusi Romanica nu e recunoscuta ca adevarata membra a UE…
    http://london-bptimes.blogspot.com/

  27. Oare se poate trăi bine fără demnitate? Nu reușesc să-mi pun ordine în idei și să încheg un comentariu mai pertinent dar vreau să spun doar că prima extremă (cea cu Spania) pute de la o poștă, poate cele două exemple sunt exagerate intenționat ca să facă obiectul dezbaterii, nu știu, am apucat să-l citesc doar pe primul și am simțit revoltă pentru că mă văd direct implicat, sunt de aproape opt ani în Spania și am avut timp să văd că lucrurile nu stau chiar așa. Ce rău am ajuns dacă suntem dispuși să le inventăm părți bune altora și să ne negăm pe noi înșine.

    • @2DS
      am un mesaj simplu pentru tine: intoarce-te in Romania, daca nu ti-e bine in Spania. Fii demn!

      Eu am scris exact ce simt, cum vad lucrurile, dupa o analiza pertinenta. Am locuit si locuiesc in ambele tari. Si mi-am lasat toate contactele, la vedere. Nu semnez cu pseudonim. Deci judecati-ma! Ne-am castigat libertatea asta. Avem dreptul sa ne exprimam liber. Din pacate asta e tot ceea ce am castigat in ’89.

      Toate bune, tuturor. Orice ati alege!

      • Pt un consultant in comunicare ceea ce pretindeti ca sunteti credeti ca este normal sa dati un raspuns de asemenea factura .Va asigur stimata ca nu ati ajuns sa cunoasteti viata in Spania .cat despre meseria dumneavoastra ,dupa modul de exprimare si logica celor afirmate ma cam indoiesc ca sunteti consultant in comunicare .Este o parere personala .Sper ca am dreptul la ea.

      • Decizia de a ma întoarce am luat-o de ceva vreme, nu asta este problema. Am primit un răspuns pe măsură și regret că am explodat așa. Dan a avut mai multă răbdare. Toate cele bune!

  28. O mare preocupare inca din adolescenta mi-a fost etica. Au trecut vreo 20 de ani si realizez ca in Ro e imposibil sa traiesti etic. Nici un loc de munca dintre cele 7-8 unde am fost angajata nu mi-a cerut cineva diplomele (!!). Evident eram mai bine platita decat acolo unde, vezi Doamne, pregatirea era considerata plus valoare. Acum sunt pe cont propriu, fata in fata cu sistemul: iau un salariu – daca il declar pe tot, platesc impozite pe care nu mi le pot permite, deci nu imi pot permite salariul, deci declar un salariu mic. Totusi, am nevoie de bani, prin urmare trebuie sa gasesc alte modalitati sa ii capat. Care? Am o rata la banca (pt apartament) ce s-a dublat in nici 2 ani (mai am 23 de ani de plata). Nu mai pot plati, nu pot nici sa-mi maresc salariul (sau sa-mi iau alte slujbe – cate ore are o zi?), nici sa vand nu pot (ar insemna sa raman pe drumuri si sa am in continuare niste zeci de mii de euro datorie). Am un copil de crescut pentru care primesc pensie alimentara de 100 lei (sa vorbim iar de salariile declarate??) plus alocatia care este, probabil, pentru ca nu am mai primit-o de luni bune, undeva la 40 lei. Muncesc 10-12 ore pe zi (recunosc, si cu acest timp pierdut sa scriu mesajul), pe langa fac niste scoala, de amorul artei asta e clar (in probabil singurul loc de aici unde nu se copiaza). Care sunt sansele mele sa cred ca in curand lucrurile vor merge “mai bine”? Dar intrebarea mea e mai grava: Cat de bine trebuie sa mearga pentru ca eu sa supravietuiesc decent, nu sa traiesc normal, nu sa traiesc bine? Sigur niciuna. Cat din ceea ce traiesc nu tine de mila altora, nu de meritele proprii? Mult. Si asa se pierde demnitatea (vorbea cineva mai sus).
    O sa ma intrebati cum am ajuns aici? Nu cred, stiti prea bine.
    Atunci sa emigrez veti spune.
    Sau nu?

  29. Sunt de peste 10 ani in Spania si pot sa spun ca din punct de vedere profesional cat si material nu am probleme.Specific lucrul acesta inainte de toate deoarece vreau sa fac unele comentarii la primul articol cel referitor la Spania .Din start precizez ca am intalnit mai multe minciuni decat adevaruri ,asta nu insemnand ca stimabila nu ar fii indreptatita la a avea o opinie strict personala despre Spania .Demnitatea probabil a-ti pierduto dumneavoastra stimabila doamna ,din moment ce vorbiti de asa manera de poporul dumneavoastra .Un tanar spaniol castiga de regula in jurul a 1000 euro astfel fiind si numiti MILEURISTA.Astfel o familie tanara 2000 in general din care 800-1000 se duc pe rata la banca pt apartament,200-300 se duc pe rata la masina sau masini 300-400 pe mancare si calculati dumneavoastra cat le mai ramane.Am multi colegi la munca care nu ajung cu bani la sfarsit de luna si va asigur ca in intretinere electromecanica trecem de 30000 de mii pe an.Povestiti oamenilor lucrurile acestea ,ca interrnetul costa 35-40 de euro pe luna la 6 Mb ca casele sau chiriile sunt dintre cele mai scumpe din europa si nu doar ca mancarea este mai ieftina ca si in Romania .(daca cumperi marcas blancas poate).povestitile ce facturi vor avea de platit la telefon (ca dorul de casa este mare)ce asigurari platesti la o masina noua,ce plati comunitare ai de facut la bloc,cat costa o gradinita de diminesta(cumnata mea plateste 254 de euro pe luna pt un program de la 8 la 13,30),povestiti cat costa ofrizerie pt doamne,.Povestiti lucrurile aceste pt ca acest articol este pt oameni care isi pun o intrebare foarte importanta in viata lor .Aceea de a emigra.Cat referitor la ce au facut spaniolii sunteti foarte ,dar foarte EQUIVOCADA.In primul rand autostrazile care sau facut au fost facute in marea majoritate cu fonduri europene si pt casele de cinci stele de care povestilti sunt datori vanduti pana dupa pensionare .( in plus ca nu toti stau in case de cinci stele)-aici mintiti cu buna stiinta stiind daca locuiti aici ca este o problema la nivel national procurarea unei case de catre o familie tanara.Sunt in Spania zilei de azi MULTE blocuri unde vine masina cu butelii de gaz in fiecare saptamana sau chiar cu motorina pt incalzit.Povesti nu cat se castiga din somaj ci cat este somajul la nivel national.20% este somajul in Spania in ziua de azi.Povestitile ce datorii externe are statul spaniol si cat este datoria privata a poporului spaniol si nu mai puneti aicia minciuni spunand ca este dreptul dumneavoastra la a opina .Este dreptul d-stra de a minti si implicit de a crea asteptari false pt romanii care vor o viata mai buna .FARA UN CONTRACT DE MUNCA SIGUR SAU O FAMILIE CARE SA VA SPRIJINE NU VA INCERCATI NOROCUL IN ZILELE ASTEA.VREMURILE ANILOR 1999-2000 AU TRECUT.Un salut pt toti romanii mei de pretutindeni

  30. Amandoua parerile descriu foarte bine ceea ce simte un roman in strainatate. Indiferent de tara in care emigreaza. Constat si eu, ca vad partile pozitive, si admir modul in care oamenii (in Germania) au reusit sa isi construiasca o societate stabila, cu un nivel de trai rezonabil. Pe de alta parte, la fel si aici constat cat de superficiale sunt relatiile, fata de cele pe care le cunosc de acasa.

    Dar dupa ce am mai calatorit in lume, tot mai des constat ca in momentul in care devii orientat pe partea materiala, sacrifici inevitabil ceva din calitatea vietii. Important este sa iti dai seama, si sa gasesti un balans intre cele doua extreme. Si atunci poti fii satisfacut oriunde in lume ai trai. Fie “acasa”, fie in strainatate.

  31. Cand am plecat cu parintii, nu eram mica, dar nici destul de mare ca sa inteleg prea bine de ce am plecat. Imi placea in Romania. Aveam prieteni si amintiri. Cand am ajuns aici, mi-a fost greu, la fel cum le-a fost si parintilor mei. Ani de zile ne-am chinuit impreuna sa stam deasupra apei si sa nu ne innecam. Mi-a fost dor de Romania. Nu intelegeam de ce trebuia sa lucrez toata vara la o varsta asa de mica. Si cu toate astea, nu m-am simtit mai acasa decat aici. Am fi putut pleca inapoi in tara, asa cum au facut altii. Dar am stat si ne-am chinuit. Asta este des unul dintre scenariile nementionate. Doar pentru ca nu mai esti in Romania, nu inseamna ca e mai usor. Familia mea ducea o viata orecum lejera in tara. Am dat de adevaratul greu aici. Dar in proces, am gasit o alta patrie.

  32. Mos Grigore din Chicago on

    Eu sint “tradator de patrie” de vreo 25 de ani. Pe vremea aia nu se facea filozofia emigrarii. Odata fugit nu mai era cale de intors ci numai zicala legiunii straine “MERGI SAU CRAPA” si toti au MERS si nu s-au mai uitat inapoi.

    Toti pe care ii stiu eu din generatia aia s-au descurcat dela foarte bine pina la excelent. A fost tare greu pentru unii; eu am avut noroc. Foarte putini mai au vreo nostalgie. Casa noastra e aici, copii au copii din casatorii nerominesti care nu vorbesc romaneste, sint scoliti aici de vorbesc mai degraba englezeste intre ei.

    Emigrantii proaspeti cam strimba din nas. Cunosc unii (baietzi tineri) care dupa ce-si vazura sacii in carutza, si le mergea chiar bine, s-au intors la apartament de trei camere la bloc dela casa individuala cu tarla. Se vaitau ca n-au prieteni.

    In concluzie, doamne fereste sa n-ai incotro ca faci minuni.

  33. Am plecat din tara acum 10 ani si jumatate.
    La inceput cu un contract de 1 an !
    Ocazie rara pe atunci, Germania (cerinte, cunostinte de sysadmin si mai ales limba germana – o stiam din copilarie, gradinita, scoala generala, fiind prima limba invatata, desi sint roman si ai mei nu au vorbit niciodata germana, dar asa au considerat ei, ca e necesar sa invat o limba straina).

    Aveam deja actele depuse pentru Canada.

    Am plecat in Germania, indeplinindu-mi un vis din copilarie (scoala generala, cind toti prietenii mei – majoritatea sasi/nemti – plecau in RFG !).

    Am urmarit insa si “planul Canada”, in paralel.

    A durat 2 (doi) ani sa ma lamuresc ca de fapt Germania este atit de aproape de mine si de ce imi doresc/mi-am dorit eu.
    Am obtinut viza de emigrant si apoi PR card-ul pentru Canada. Am fost in Canada, in concedii, a fost frumos (INCREDIBIL !!!) dar m-am decis pentru Germania.

    In Germania am intilnit de la inceput oameni care m-au ajutat enorm, care au facut tot ce se putea face sa ma simt bine aici, care m-au indrumat, care au garantat pentru mine, care au intervenit mai mult sau mai putin pentru mine. Esential a fost cunoasterea limbii germane si dovada permanenta a faptului ca ei se pot baza pe mine.

    Am intilnit in Germania si oameni care au avut o parere foarte proasta despre romani. Au fost foarte mirati sa afle ca sint roman si ca vin chiar din Romania (pe atunci, o tara la limita estica a Europei).

    Am avut parte de si mai multe cunostinte aici, nemti (fiind invitat si participind la aproape toate actiunile/zilele de nastere/chefurile organizate de ei). Cu unii dintre cei pe care i-am cunoscut m-am imprietenit in cursul anilor. E greu sa iti faci prieteni noi fiind trecut de o anumita virsta, dar ma bucur enorm sa am prieteni adevarati si aici (sa nu uit, implinesc 40 de ani, la inceputul lui 2011).

    Acum 4 ani am obtinut dreptul de rezidenta permanenta in Germania, fara nici o restrictie si cu drept de munca fara nici o limitare. Anul acesta intentionez sa ma duc la o discutie serioasa cu cei de la serviciul pentru straini. Intentionez sa imi depun actele pentru cetatenia germana. Daca nu se poate nicicum (Germania nu accepta cetatenia dubla decit pentru membrii UE + Elvetia + etc.) voi renunta la cetatenia romana.

    Unii vor spune: “PERFECT ! DU-TE, nu avem nevoie de tine !”. Nu, nu imi fac nici o problema in privinta acestora. Nu ma intereseaza parerea lor.

    Ce am vrut eu sa exprim prin acest mesaj… Eu ma simt bine aici, in Germania. Aici e “acasa” pentru mine !
    Mai exista un “al doilea acasa”, in Romania, la Sibiu. E “acasa” si la Sibiu, dar “acasa” este pentru mine, in primul rind aici, in Germania.

    Poate nu am cel mai bun job, poate nu sint platit la cel mai inalt tarif pentru job-ul practicat aici (software architect/project manager si consultant pe probleme de software integration la nivel enterprise), poate imi e dor de tara si de prieteni (din cind in cind), dar ce am gasit aici e mai mult decit as fi putut visa vreodata. Nu inlocuieste ceea ce am avut “acasa” in Romania, dar constituie o alternativa perfecta si o completare pentru mine. Pastrez legaturile cu cei lasati in Romania (familie si prieteni).

    Nu, nu regret nici un moment pasul facut !

    Daca pot sa dau un sfat pentru tema discutiei ? Nu, nu cred. Fiecare trebuie sa analizeze cazul lui. Sa se informeze temeinic despre pasii pe care doreste sa ii faca. Despre posibilitatea de a gasi un job in strainatate. Despre disponibilitatea de a renunta la enorm de multe. Despre deschiderea lui/ei spre o cultura/mod de viata diferit. Despre disponibilitatea adaptarii la “altceva”/”complet altceva”. Despre cunoasterea limbii tarii in care isi propune el/ea sa se stabileasca. Despre… tot si toate (incredibil cite aspecte trebuie luate in calcul de fiecare in parte).

    Ceea ce vreau eu sa va spun este: “Urmati drumul pe care voi il visati !”. Nu conteaza ca acest drum se rezuma la Romania. Poate “drumul visat” duce in Europa sau America sau China sau oriunde altundeva pe glob. Daca vreti sa ramineti in Romania, perfect. Urmati-va calea dorita. Daca vreti sa vedeti neaparat cum e “in afara”, nu ezitati sa calatoriti sau sa va cautati un loc de munca in tara/pe continentul visat(a)/dorit(a). Incercati sa va indepliniti visul !

    E drept, costa uneori, DAR MERITA ! Ginditi-va bine inainte de a face primul pas !

    O viata avem ! Hai sa o traim fiecare asa cum ne-am dorit-o/visat-o !

    De departe, cu drag,

    Radu

  34. Eu m-am indragostit de Spania si vreau sa ma mut acolo (acum locuiesc in state).
    Imi place tara,oamenii,clima si daca aici in state simt ca am renuntat cumva la Romania (distanta,costul biletelor de avion,vizele ptr rudele lasate acasa) in Spania cred ca o sa am senzatia ca ‘sunt aproape acasa’ fiindca este mult mai usor sa ma duc in Romania,mult mai ieftin si familia poate sa ma viziteze oricand si sa stea cu mine oricat.
    Am o singura intrebare…mai ales ptr Nadina.Am recunoscut Spania in toate cele spuse de tine insa ai spus si ca mancarea e mai ieftina decat este in Romania.
    Chiar asa este?Nu sunt sarcatisc ci sincer,curios.
    Imi aduc aminte din experienta mea ca turist ca uleiul era mai ieftin decat in Romania dar in rest parca nu era chiar asa,sau nu am bagat eu de seama..!?

    • M-am saturat pana peste cap de mitul urban cum ca mancarea in Spania (sau in alte tari Vest-europene) este mai ieftina decat in Romania. Locuiesc si eu intr-o tara din Vest si mancarea este in medie de 2.5 ori mai scumpa aici decat in Romania.
      Sigur ca daca cumpar din Piata Dorobanti s-ar putea sa ma coste mai mult decat in Spania, dar nu poti generaliza asa, ar fi stupid.
      In Romania sunt foarte multi care traiesc cu sub 300 Euro pe luna. In Spania sau in alte tari din Vest, asta este imposibil ….

  35. In general mi-au placut lucrurile stabile si “dormeam”, pana cand in timpul facultatii romania m-a trezit.
    Am vazut o mica parte din mizeriile care ma inconjurau, si atunci m-am intrebat de ce tara mea e romania, de ce e asa, ce as putea eu sa fac, oare se va schimba?
    Am avut sansa sa vad si cealalta parte a lumii – in care romana nu e cea mai frumoasa limba, romanii nu sunt cei mai destepti si cei mai viteji, in care cei care au pielea mai inchisa nu neaparat te fura, in care oamenii se inchina la diversi zeii, pot sa vorbeasca divrese limbi si cu toate acestea pot sa traiasca impreuna; am inteles ca nimeni nu te asteapta cu nimic, nimeni nu iti este dator cu nimic DAR nici tu insati nu ai nici o obligatie fata de nimeni, ca daca muncesti poti fi rasplatit si iti poti face o viata frumoasa, ca lucrurile nu se rezuma doar la bani, cumparat si stat in casa, ca exista ceva ce se numeste – viata.
    Trebuie sa ii multumesc romaniei ca mi-a dat acest avant si ca pot sa apreciez mai bine lucrurile cu adevarat importante. Cu siguranta, in lume, sunt locuri mai rele dar si mai bune, dar viata este una – si atunci de ce sa te plangi mereu?
    Si in romania sunt oameni extraordinari (si ma refer, in special, la tineri – de liceu/facultate) care daca nu sunt bine orientati vor fi inghititi de acest sistem parsiv si mizer, si e foate trist ca se va intampla asa; le recomand sa plece, daca candva vor simti dorul de tara, romania o vor gasi la aceleasi coordonate, iar experienta acumulata ii va ajuta cu siguranta.
    O tara nu e formata din munti si dealuri (acestea sunt peste tot, nu numai in romania), o tara este data de majoritatea cetatenilor – acestia dau amprenta tarii, acestia dau culoarea. Daca in schimb majoritatea este reprezentata de cei care nu mai au etica, demnitate, respect fata de sine si de ceillati, respect fata de lege si de munca, de cei care sunt prostiti cu promisiuni, atunci devine greu, chiar imposibil, sa poti rezista.

    Asa cum spunea d-na Nedelea, am recapatat puterea de a zambi; nu am plecat ca sa ma imbogatesc, ci ca sa traiesc. (in plus am ramas acasa, Europa e “o tara mai mare” )

  36. Si inca ceva mai am de spus d-na Nedelcu.Povestitile romamilor care vor sa emigreze despre problemele existente in sistemul de invatamant spaniol.Este tara cu cel mai mare abandon scolar din Europa ,povestitile ce este un porro (marijuana este la baza distractiei generatiei tinere in Spania),povestitile despre ce este un botellon sau mai povestitile la ce varsta abandoneaza casa parinteasca tinerii spanioli.(34 de ani este varsta medie la care un spaniol se independizeaza ,alta care este prima in topul european)Spuneti ca ati facut un comentariu pertinent.personal ma indoiesc de asta atata timp cat nu ati adus in discutie nici una dintre problemele serioase ale societatii spaniole.Cat despre treaba cu amenzile sunt doar minciuni.cum puteti sa spuneti astfel de lucruri.Ori nu traiti aici ori v-ati facut o impresie despre Spania fiind in vacanta aici.Sau nu cunoasteti simnificatia cuvintelor DEMN sau PERTINENT pe care le utilizati in nenumarate randuri.Sau credeti ca patronii care muncesc cot la cot cu muncitorii sunt pe toate strazile.Probabil ati vazut astfel de patroni in agricultura,turism sau constructii,dar aceia stimata nu erau patroni ci AUTONOMI(persoane fizice autorizate).Mintiti cand afirmati ca mancarea este de doua ori mai ieftina decat in Romania(carnea de porc-ceafa 5-6 euro ,cotlet 8 euro,carnea de vita 10-14 euro in functie de calitate,laptele 0,6-1 euro ,orez 0,7 euro ,bara de paine 300g 0,6 euro peste 4-12 euro ,rosii 1-2 euro,banane 1-1,5 ,pepenele rosu 0,6-1 euro,cartofi 0,45 ,ceapa 0,8 ,fasolea verde 2,vinete 1-3 ,ardei rosu 1,5-2,5 ,apa potabila 0,2-0,4 sticla 1,5 l ,oua 12 bucati 1,5-2 euro,carnea de miel 15 -20 euro ,branza sau casul 7 -20 euro ,o cafea la bar de cartier 1 euro,o bere la 250 grame la acelasi bar 1,5 euro,tigari 3,25-3,75 ,langostas 7 -15 euro ,zahar 1 euro si mai ar fii.Cat despre castig nu este de zece ori fata de cel din Romania.Ce sa va mai spun cand afirmati ca va place spania pt ca fiecare spaniol are masina lui decenta .Hotarativa si spuneti ca va place aici pt ca sintiti siguranta economica si nu va mai chinuiti sa cautati explicatii aberante ca cea de mai sus.imi place Spania pt ca fiecare spaniol are propria masina .Nu sunteti indreptatita sa scrieti acest articol tocmai datorita lipsei de pertinenta si (sa ma scuzati) de calitati morale pe care personal consider ca nu le aveti .Buenas noches

  37. Bob de speranta! on

    In ce ma priveste, cele doua persoane nu au nimic in comun. Sunt doua persoane fundamental diferite ca si caracter, precum si sistemele catre care au plecat.
    Spania vs America /Success vs Failure.
    Daca dna Nedelea descrie concret ce a deranjat-o in Romania, si arata ce a castigat acolo fata de acasa, nu inteleg la dna Ferchedau ce a cautat si care au fost motivatiile ei interioare la plecare. De altfel, a spus niste lucruri care eu le consider esentiale pt faptul ca ea s-a intors: este o persoana dependenta emotional, ce are nevoie mereu de confirmare, de sustinere. Dar totusi, de ce credea ca va obtine asta in NY? Daca se interesa putin, afla ca e un oras foarte dur, este un oras pt oameni cu o doza serioasa de egoism; ca sa supravietuiesti trebuie sa ai pielea mai tare ca media, altfel esti mancat de viu.
    O plecare nu se face peste noapte; se calculeaza atent dureaza uneori ani. Nu poti sa sari in necunoscut, doar pentru ai curaj. Putina pregatire anticipat nu strica; te salveaza de multe regrete.

    Observ o problema mare a oamenilor care au comentat, pe acest topic: unii sunt foarte lasi; si mai sunt si fuduli pe deasupra. Oameni care se mandresc cu ceva ce nu mai este de mult. Romania celor de azi nu are nimic in comun cu cea a parintilor nostri. Nevoile societatii curente sunt muult mai multe decat erau odinioara.
    Imi place sa cred ca fiecare om isi face un plan cu viata lui. Poate nu isi da seama pana in 30, dar dupa 30 de ani daca nu stie ce vrea..e grav. Si daca ceea ce vrea nu i se ofera in sistemul curent, care sunt implicatiile schimbarii lui?

    O calatorie incepe cu un prim pas! Puteti face bani, puteti achizitiona bunuri, puteti sa va inaltati spiritual, puteti sa ascendeti profesional, si multe altele. Dar daca vreti o comunitate care sa va ofere spatiu de expresie, va fi foarte greu in afara Romaniei.(si va dau un exemplu: de cate ori ati zis o gluma pe care un strain nu a inteles-o)
    Dar, nu a zis nimeni sa ramaneti plecati pt totdeauna. SI cand va intoarceti, sa dati celor care inca mai sunt cababili sa ‘primeasca’ (nu ma refer la pomana romaneasca). Asta e sensul expresiei “sa nu uiti de unde ai plecat!”.

    Unii pleaca pt copii! Ii inteleg perfect! Sa iesi din scara blocului si sa dai cu caruciorul fix in bemveul melteanului, e destul de demoralizator. Sa mergi prin parc si la intoarcere sa cureti ingrasamintele maidanezilor de pe rotile caruciorului, te dezgusta total.

    Unii pleaca pt job! Ii inteleg perfect! Sa intarzii jumate de ora la munca, si sa ti se zica la 3 abateri iti dai jumate de zi din concediu, dar la ora 19h00 cand vrei sa pleci sa ti se zica ‘Stai putin ca mai am ceva pt tine’ e putin frapant(mai ales la frecvente de cel putin 2 ori pe saptamana).

    Unii pleaca pt ca sunt satuli de tot ce tine de politic si infrastructura in general. Mai are rost sa dau exemple? Mita, drumuri praf, trenuri varza, protectie sociala de lumea a 3a, taxe de evul mediu… etc

    Ce m-a frapat e ca daca pleci, pleci ca sclav!!! HAHAHAHA .. daca ar fi citit putin mai mult despre capitalism cei care au zis asta(si cu siguranta nu ei au gandit, ci au preluat o scuza convenabila pt lasitatea si comoditatea proprie) ar fi observat ca sclavie este peste tot, cea a banului! Chiar asa de tare va sperie munca? Ar trebui sa realizati pana acum faptul ca nu suntem (ca romani) nici cei mai destepti si nici cei mai frumosi.
    Dar trebuie sa recunosc suntem foaaarte inventivi cand e vb de a scapa de greul muncii. 🙂 Macar atat!

    Si acum, in final, sa zic de ce as pleca?
    Deoarece merita!! in 95% din cazuri. Si cand nu merita, te intorci acasa la Romanica, si tot ai ceva.
    Deoarece momentan, sistemul este guvernat de hoti pusi de prosti. Degeaba merg eu sa votez, cand sunt 5 nemancati cu sacosa branduita de cine stie ce partid. (culmea ca am votat de fiecare data).
    Nu acum este momentul nostru, ci atunci cand sistemul o sa pice (sper cat de curand) ca sa putem sa ne intoarcem si sa facem ceva frumos.(si asta sper cat mai repede). Cat timp majoritatea va fi inculta si credula, totul va merge f prost.
    Deoarce calitatea vietii, in special in zonele dense cu populatie, o gasesc in general foarte scazuta in Romania. Bani mai multi pt nevoile personale crescande, gasesti la orasele mari si mai rar la tara; in schimb sacrifici nervii si sanatatea.

    In incheiere, as vrea ca in pelerinajul asta al celor care vor ‘mai bine’ sa redescoperiti si acel lucru care ne lipseste noua de ceva vreme. Dragostea de neam! Poate atunci vom fi in stare sa ne dezvoltam si noi o societate romaneasca solida. Nu sacul asta putred si peticit din care abia asteptam sa scapam!

    • Stefania Ferchedau on

      Bineinteles ca am analizat lucrurile inainte de a pleca si nu m-am lansat in necunoscut asa cum vi se pare dvs. Pentru mine a reprezentat o etapa obligatorie in dezvoltarea mea profesionala. Ar fi poate mai potrivit de descris ca o experienta a dislocarii si nu una a emigrarii, intrucit pentru asta ar fi fost nevoie de mult mai mult timp.

  38. Bob de speranta! on

    Oh, si inca un motiv, pt mine suficient de bun pt a pleca.
    Sa presupunem ca traim intr-o tara minunata unde taxele sunt toate zero. Daca o painica ar costa 1u si eu as fi platit cu 1000u, as putea sa cumpar 1000 de painici.
    Dar intr-o zi se schimba sistemul, si va trebui sa ii cedez lui (din motive foarte nepotrivite cu realitatea ) : (16 + 10.7 + 31.3 + 1 + 0.25)% = 59.25%. Adica voi ramane cu 407,5u
    Intre timp, painicile se scumpesc cu 24%. vor costa 1,24u.
    In final voi putea cumpara 328,62 painici.

    Deci sistemul brusc a luat 67,13%. UPS! Dar pentru ce asa mult?
    Si sincer ar fi si taxa pe transport a painicilor, taxa din carburant, taxa de depozitare etc…Cred ca putem sa mai scoatem un 5 6 % cel putin.

    Eu raman in final cam cu un sfert!!!! Suna a Evul Mediu deja? Cum era cu sclavia?

    As fi vrut sa am timp sa caut si alte sisteme, pentru a avea baza de comparatie. Dar va las voua exercitiul asta! 🙂

  39. Am avut ocazia sa plec in 2006. Si n-am facut-o. Atunci lucrurile pareau ca incep sa se schimbe intr-o directie buna, tara parea in sfarsit ca incepe sa se ridice.
    Pe langa “prostiile” obisnuite: familie, neamuri, prieteni, etc era si un oaresce sentiment de patriotism, incepuse sa-mi placa iarasi Romania.
    Bun!
    Am mai avut o oferta in 2007. Iarasi nu am plecat. Sentimentul de patriotism incepuse sa se clatine, dar a contat familia, etc.
    Morala: In 2010 sunt profund dezgustat de Romania, n-as mai tine cont nici de familie nici de nimic… da’ nu mai am ocazia! 🙂
    Asa ca sfatul meu e simplu: plecati, sau veti regreta amarnic!

    • m-as bucura imens daca ai reusi sa intelegi cat de mult a contat putredul sentiment de “patriotism” pentru tine, cat de imbecilizant este el pentru toti.

  40. Trupa Parazitii – Fii pregatit

    “Democratia e un haos controlat, baga la cap
    Banu conduce partidul suprem esti controlat
    Libertatea o furi in momentele-n care, te simti fericit
    Si-ti permiti un moment de relaxare
    Sa mori pentru patrie, astea-s povesti
    Tre` sa gasesti ceva pentru care merita sa traiesti
    Prostii mor pentru ideile celor destepti
    Si nu exista oameni 100% corecti
    Cei bogati ignora oamenii desculti, invata s-asculti
    Nu dispretui oamenii saraci, dar culti
    Vei reusi, vei fi privit cu admiratie si ura
    Vei fi invidiat pentru femeia ta buna de p**a
    Legile sunt pentru noi, cei de rand
    Si asta nu se va schimba curand
    Incearca sa ma crezi pe cuvant
    Nu poti forta un om sa te placa
    Nu esti bine venit, pleaca
    Orice rau final tre` sa treaca
    Daca oamenii sunt caini, cand e vorba de ce`i al lor
    Mare atentie nu cumva sa ramai dator
    Poti fi tras in p**a de cel mai apropiat
    Poti fi inselat de c***a cu care-mparti acelasi pat
    Sa ceri sprijin de la cei care se clatina egal
    Cu a cauta recunasterea in discuri de platina

    Refren:
    Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
    Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
    Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
    Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dinti

    Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
    Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
    Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
    Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dinti

    Pregatit sa mori, sarac sa ai, sa cazi, sa n-ai sa iei sa dai
    Candva te plac toti asa
    Fii pregatit, munti de ura sa-nfrunti
    Sa ai puterea sa zambesti
    Vazandu-ti parintii carunti
    Cand toate nu merg, sau merg prost
    Fara cuvinte invata sa mergi cu pasi mari inainte
    Respecta-ti aproapele, sau nu
    Fii tu, nu fi ce te vor altii
    Respecta legile, sau nu
    Pregatit sa te surprinda, nepregatit viata
    Sa-ti pierzi copii, nevasta da-on m****i ei si p-asta
    Asa zisii prieteni, te judeca in lipsa
    Si-ti intorc spatele, atunci cand esti cu mana-ntinsa
    Pregatit sa fii, privit cu ura si dispret
    Atunci cand ai puterea sa faci ceva cu adevarat maret
    Nu te lasa condus, nu ai de ce s-admiti
    Ai o sansa-n viata, in fata, invata sa profiti
    Nu simti durere, nu simti iubire si apreciere
    Cand totul in lumea asta se rezuma la avere
    Eu astept sa fiu lovit, astept zambind
    Pentru tot ce-am vazut pana acum, sunt pregatit.”

    • felicitari, esti dintre cei care asculta parazitii si stiu sa citeasca! dar pana sa gandesti mai ai foarte, foarte mult. ai incercat o carte? a, scuze, e fara versuri, fara ritm, fara beat, si, vai, fara vascozitati libidinale.

  41. Am 28 de ani, iar in timpul facultatii, desi am avut o bursa de sase luni in Germania, eram decis sa raman in tara. Acum am 5 ani de activitate pe cartea de munca, cunosc 4 limbi straine, am o calificare inalta (care e mai putin importanta in aceasta discutie) si un salariu de pensionar (aproape 350 de euro). Voi, care ii vorbiti de rau pe cei care vor sa plece si le desfiintati atat de acid motivele, aveti un venit din care nu se poate trai fara ajutorul parintilor? Se vorbeste aici despre “legaturile /dependentele emotionale”… Cat de profunde mai sunt relatiile de pritetenie in Romania azi? Bun, mergi la o bere cu pritetenii… rezulta discutii despre meci si telenovele, barfe sau glume, dupa caz. In 99% din cazuri e vorba de prietenii superficiale de care, dragi prieteni ma pot lipsi chiar de maine, fara sa ma uit inapoi.

    Apoi rautatea gratuita, agresivitatea, prostia, fudulia si hotia viciaza atat de mult mediul social si psihologic din tara incat am impresia ca ne-am instrainat complet unii de altii in timp ce solidaritatea mai e doar o vorba goala in discursurile de lemn din spatiul public…

    Cred ca merita sa plec dintr-o Romanie devenita nebuna de turbare a tuturor impotriva tuturor si unde mai toti viseaza sa castige din furt, inselatorie sau de la Lotto (poate va ajuta caracatita Paul), daca nu mai pica ceva pe degeaba de la stat.

    Nu neg, unii (multi, ar nu o majoritate) se vor fi lovit de esec la plecarea din tara. Cred insa ca o cariera bine gestionata inca din faza de planificare anterioara plecarii, ofera oricui sanse nesperat de mari e realizare. am fost in mai multe randuri in Vest si am stat destul de mult ca sa vad ca un roman muncitor, cinstit si cu o calificare minimala in campul muncii are sanse bune sa-si gaseasca un loc, chiar si din punct de vedere al socializarii.

    • Unde intentionezi sa pleci? Daca ajungi la München, sunt curioasa sa stau de vorba cu un freshman 😉 Si daca pot ajuta cu ceva sfaturi, oricand!

  42. Mai lasati-ne cu “si in Romania se poate trai bine”. Da, in cazuri exceptionale, cum ar afaceri de nisa, idei unice sau furt. Nu din salarii normale, medii. Atunci cand in Romania salariul mediu va fi exprimat in zeci de mii de euro/an, atunci se va putea spune ca se poate trai bine si in Romania.
    Lucrez in domeniul IT, deci tara mea de referinta e SUA. Sau daca vreti mai aproape, Germania. In ambele cazuri, salariile in IT depasesc 50.000 (euro sau dolari). Salarii care ajung si la 150.000/an. Cand o sa vad si pe eJobs cum vad pe craigslist salarii obisnuite de peste 50.000 pt oameni obisnuiti la job-uri obisnuite, atunci o sa zic ca se poate trai bine in Romania.
    Si sa nu mai enumar o lista de cateva zeci de probleme pentru care romanii pleaca din tara. Iar pe langa salariile de pana la 10 ori mai mari, mai sunt si preturi uneori de 2 ori mai mici. Deci ca o metafora, uneori valabila, in Occident e de 20 de ori mai bine ca in Romania.

    • tot de afara on

      ai exagerat putin la final dar ai dreptate. Este putin gresit sa lasi sa se inteleaga ca banii aia devin un fel de net. Pentru a fi corect pina la capat sunt si cheltuieli mai mari in Occident, dar ai posibilitatea/sansa sa-ti faci viata cum vrei si sa traiesti fara sa te imprumuti de la salar la salar, fara griji de supravietuire. Acea demnitate umana care lipseste complet in Romania.

    • Mos Grigore din Chicago on

      Well, $50,000 nu e mare scofala; pentru un june ca tine si singur, e OK daca ai insa familie e al dracu’ de putin.

      • Eh, ideea era ca 80% dintre romani castiga cam de 10 ori mai putin, deci nu, nu se poate trai bine in Romania. Si chiar daca ai avea bani… ti-ai tras Mercedes; urmatorul pas e sa iti rupi rotile pe faimoasele autostrazi sau sa ti se fure oglinzile. Deci nu e automat mai bine in Romania daca ai bani.

  43. Dragi comentatori, care n-ati mai fost prin Romania de ceva vreme, hai sa va reimprospatez memoria sau sa va aduc informatiile la zi, ca eu am plecat abia pe 3 iulie.

    Salariul a fost redus cu 25%, ceea ce inseamna ca un invatator castiga 600 de lei/luna, la fel si femeia de serviciu sau maturatorul de pe strada. Pensiile nu s-au redus, ca a respins Curtea Constitutionala. Dar s-a marit TVA-ul de la 19 la 24 %, ceea ce, desigur a provocat o crestere isterica a tuturor preturilor, de la alimente, la servicii.

    Si sa fac o lista de cheltuieli decente, pentru o familie de 3 persoane.

    – intretirea unui apartament de max 40 mp (cutie de chibrituri) acum, pe perioada de vara costa cca 2 mil lei (50 euro) la iarna se estimeaza o crestere semnificativa, nu numai din cauza caldurii, ci din cauza faptului ca nu se mai poate subventiona gigacaloria de catre primarii
    – curentul electric, minimum 60- 80 lei (15-20 euro)/ luna
    – cablu TV, internet – 100 lei (25 euro)/luna
    – tel mobile- minim 100 lei?pers, deci 2 telefoane inca 50 de euro/luna
    – gradinita copilului (ca nu e loc in institutiile de stat, sau daca e sunt 40 in grupa – si nu-ti doresti, nu de fite, ci din cauza ca: nu au cum sa-i supravegheze, nu stii daca mananca la pranz, dorm 2 copii intr-un pat in multe gradinite si se imbolnavesc unul de la altul, ceea ce implica o investitie importanta in medicatie- si cine-si risca sanatatea copilului? – deci cost lunar gradinita particulara (conditii civilizate, mancare buna, program lung- adica pana la 18,00, ca sa lucreze si parintii ceva) – minimum 250 – 300 de euro/luna
    – mancare, detergenti- nu am rabdare sa demonstrez ca sunt mai scumpe in Romania, dar am nenumarate exemple-fratii mei au fost in mai acasa si au facut ochii mari prin hiper-marketurile romanesti (ei sunt stabiliti in Spania din 2003) – pe scurt, ca sa traiesti decent lasi in hiper market 300 – 400 lei, pe saptamana (cca 100 de euro) – doar pentru mancare si produse de uz casnic
    – nu am pomenit de haine, dar pot sa probez ca Zara are alte tarife in Romania, decat in Spania. stiu, nu e normal si pare imposibil, dar cand vin la noi comerciantii de afara se tiganesc si ei. Singurul magazin care respecta regulile (aceleasi preturi in orice loc din Europa este, cf cercetarilor mele, C&A)
    – transport: aici e marea belea a Bucurestiului si se extinde ca boala rea in toata tara. benzina, motorina s-au scumpit, au sarit si in Ro de 1 euro/l. Nenorocirea e alta. Ca stai blocat in trafic cca 20% din zi. deci nu muncesti, stai ca tampitu’ la semafoare. la fel si copilul care trebuie sa ajunga la gradinita. cheltuieli transport minimum 150 -200 de euro/luna
    – cu autobuzul sau tramvaiul nu se poate circula din cauza aglomeratiei, iar metroul din nefericire are doar doua magistrale, deci nu ajunge in toate zonele. a nu se intelege ca e mai relaxat, de la fel de aglomerat
    – rate: nu exemplific, fiecare cu crucile lui.
    – vizite la medic: orice intrare intr-un cabinet costa minumum 30 lei consultatia, medicamentele sunt ff scumpe, deci o reteta normala pentru raceala unui copil te duce direct spre 200 lei (50 de euro)
    – parinti: au pensie dragii de ei, ca au muncit o viata, dar intretinerea casei, tratamentele lunare, costul vietii depasesc bugetul lor. Si ajung sa faca parte din cheltuielile lunare ale copiilor. Ex: bolnav de inima, reteta de medicamente lunara, pentru supravietuire minimum 45-50 de euro. (subventionata de stat)- iar ajutoarele astea au fost anulate de la 1 iulie
    – sa va spun ca pentru copil mai sunt si alte cheltuieli? de ex: tenis 75 de euro/luna. inot -la fel. Mai departe, distractiile lui, fiecare dupa posibilitati.
    – sa calculam cheltuielile lunare curente: 50 + 15 + 25 + 50 + 250 + 400 + 150 + 50 + 100+ 150 =1240 euro (am zis cheltuieli decente) fara niciun leu pe haine si distractii si fara nicio investitie, nici macar un bec!!!

    Asa ca oricine ai fi, si oricum ai protesta, vino sa vezi cum e acasa pe propria piele si apoi cearta-te cu romanasii care se zbat sa supravietuiasca cu 600 de lei, cat a limitat Guvernul asta salariul, in 2010.

    vezi aici diferentele si faptul ca Romania, ocupa al doilea loc din coada in privinta salarizarii:

    “… salariul minim variază între valori precum 1642 de euro în Luxemburg, 1300 în Belgia, Franţa şi Olanda, 700 în Spania, 500 în Portugalia, între 600 şi 700 în Malta şi Grecia, 300 în Cehia şi în Slovacia, 280 în Polonia, 270 în Ungaria, 153 în România, 123 în Bulgaria, ceea ce dă şi o idee despre sensul fluxurilor migratorii în Europa.

    sursa

    http://www.rfi.ro/stiri/social_economic/Ideea-salariului-minim-castiga-teren-in-Europa.html

    PS: nu am fost niciodata salariata la stat. iar de 5 ani am firma proprie. nu se pune problema mea, direct. ci a oamenilor de langa mine, cu care intru zilnic in contact. ei sunt amarati, neputinciosi, disperati, tristi, stare care domina azi Romania.

  44. @Nadina
    Nu e nevoie sa explici situatia din Romania,sunt romanii la curent cu toate.
    De ce nu ne ajuti sa faci comparatia corecta?
    Cat costa intretinerea in Spania,curentul,cablul,gradinita,mancarea (te-am mai intrebat),etc?
    Tu ai spus doar ce e in Romania.Fa comparatia ca sa intelegem si noi mai bine.
    Curent in Ro vs curent in Spania…etc,etc.

  45. Sunt cam dezamagit.Speram sa avem o discutie serioasa.
    Cum adica:’ca sa aveti toate comentariile, gasiti o parte aici’?
    Ori sunt toate ori o parte,cum vine asta?
    Chiar asa,de ce au disparut comentariile?
    ‘si restul pe pagina mea de facebook, adica aici’…adica unde,eu nu vad niciun comentariu acolo.
    Cred ca ne luam la misto unii pe altii.

    • Domnule Cristi H,

      eu nu moderez aceasta discutie, sunt un simplu participant, ca si dvs.
      v-am dat coordonatele blogului meu si adresa de pe facebook, pentru a putea viziona si alte comentarii generate de acest articol, pe alte wall-uri. Pe pagina mea de facebook, trebuie sa cautati link-ul acestui articol si acolo veti gasi alte cateva zeci de opinii.
      Nu stiu de ace au disparut comentariile de pe hotnews, dar sunt sigura ca va fi remediata curand aceasta problema.

      Zi buna!

      • Marian Chiriac on

        Buna ziua
        nu a disparut niciun comentariu. Ele sunt in continuare disponibile, trebuie doar accesat butonul “Comentarii mai vechi” (vezi mai jos)

      • Atentie, nu a disparut niciun comentariu, le gasiti in linkul de mai jos denumit “comentarii mai vechi”.

        @D-le Cristi H, eu mi-am spus parerea si am incercat sa va ajut sa intelegeti ce simt eu. Mai departe, fiecare face propria alegere.
        Indiferent ce costuri sunt in Spania, sau in alte tari dezvoltate ale Europei, se raporteaza la un alt salariu. E un alt nivel de trai.
        Eu am vrut sa va demostrez doar ca in Ro sunt costuri la fel de mari, pe salarii de 10 ori mai mici. Demonstrat de Eurostat si Banca Mondiala, nu de mine.

        Numai bine.

  46. Inca un comentariu:
    Never forget where your’re coming from

    Multumesc celor doua doamne curajoase, ca mi-au adus aminte de radacini!

    Dragi emigranti, oriunde sunteti voi, felicitari pentru ce ati realizat. Nu e un lucru usor, si cred ca pentru fiecare a fost un drum lung. Nu trebuie sa ne justificam, pentru ca fiecare dintre noi si-a ales destinul.

    Nu stiu daca suntem mai inteligenti, mai calificati,… mai oarescum. Suntem doar mai determinati si curajosi.

    Dar stim de unde am pornit.

    • Draga Irina,

      Ai dreptate !

      Nu conteaza ce am realizat fiecare aici (pe aceasta pagina), pentru ca asta conteaza doar pentru fiecare in parte. Nu trebuie sa ne justificam pentru ca in fond ne priveste doar pe noi ce am realizat, unde am ajuns, etc.

      Si nu, nu trebuie sa uitam de unde am am plecat/pornit ! Niciodata ! Eu cel putin nu voi uita chiar daca acest detaliu nu mai are nici o importanta pentru mine !

      Dar m-as bucura sa stiu ca cei care au facut “pasul” (plecarea din RO) se simt bine acolo unde sint si nu au regrete relativ la pasul facut.

      Daca totusi au regrete sau se gindesc sa se intoarca, le doresc toate cele bune pe pamint romanesc. E alegerea lor, in fond !

  47. florinmantescu on

    Va tot plangeti ca Romania nu are ce sa va ofere si de-aia vreti sa plecati ….
    Dar voi ce faceti ca sa meritati ceva ? Credeti ca in Occidentul la care visati va va cadea fericirea in brate ? Stiti cati sunt indatorati la banci acolo ? Mult mai multi decat in Romania si cu sume mult mai mari ….

    Secretul unei vieti frumoase este simplicitatea. Multi pot trai foarte bine cu 300 Euro pe luna si altii nu se descurca cu 5000. Si banii nu sunt totul, evident.

    @nadinanedelea: bati campii cu calculele tale. Daca ne luam dupa tine, 99% din romani nu-si permi sa traiasca in Romania. Nu intelegi cat esti de aburda ?
    @Marius: daca lucrezi in IT ar trebui sa stii ca salariile in IT din Romania sunt apropiate IN VALOARE ABSOLUTA de cele din Occident (de fapt sunt net mai mari decat in anumite tari din Occident); in valoare relativa sunt si mai mari, pentru ca viata in Romania este MAI IEFTINA
    @Adrian: o facultate ti-ar creste sensibil sansele sa te angajezi; in orice caz, in orasele mari (Piatra Neamt e cam mic) se cauta inca persoane ca tine, dispuse sa munceasca serios chiar si pe bani putini; de obicei situatia este inversa: angajatorii nu reusesc sa gaseasca oameni seriosi, pentru ca acestia prefera sa stea cu ajutorul de somaj decat sa munceasca

    • @florinmantescu

      Ce ai vrea sa facem pt a merita hotia si saracia? Sau ce sa facem ca sa acceptam lipsa de orizont a Romaniei? Cat crezi ca ma intereseaza pe mine cati sunt sau crezi ca sunt indatorati la banci in Occident? Dar in Romania cati sunt? Si cat platesc ei comparativ cu hulitul Occident? Vrei sa-ti spun eu ca dupa un an si jumatate de platit credit am returnat suma ramasa si am constatat cu stupoare ca trebuie sa platesc cu 3 milioane mai mult decat… luasem initial? Stii de ce? Pt ca “banca” nu incuraja rambursarea anticipata. Sezi bland, ca habar n-ai de sistemul bancar din alte tari; aici (Tunisia) nu-mi percepe banca nici un comision la ridicare….
      “Secretul” unei vieti frumoase nu e deloc saracia numita de tine…simplicitate. Daca unii supravietuiesc cu 300 euro in Romania este incorect sa faca la fel si altii. Am inteles, asta e visul tau: “simplicitatea”. OK, pot accepta si e fix treaba ta. Dar nu-i sfatui si pe altii sa adopte saracia drapata in “simplicitate”. Te-ai gandit ca ei vor mai mult? Daca iti spun ca eu am emigrat desi castigam 1500-2000 euro pe luna o sa zici ca sunt ipocrit; nu, am plecat, nu ma intorc sub nici o forma, dar nu din considerente financiare.
      Ideea ta ca o facultate la intamplare (diploma sa fie) ar creste sansele de angajare arata cat de putin stii despre sectorul privat intr-o economie de piata. Si eu am primit cereri justificate de diplome. Cand am zis, ok, dar nu asta ma intereseaza, ma intereseaza ceea ce stii cu adevarat sa faci…. am scapat. Nu, in economia de piata reala diploma e aproape zero; asta daca esti un patron responsabil.
      Sa tii minte ceva: munca grea pe bani putini este un non-sens; nu sfatui oamenii capabili sa accepte asa ceva ca nu mai e vremea “socialismului infloritor”. Acum trebuie sa se aplice regula: muncesti-ai, nu muncesti si stai- n-ai. Trezeste-te din fantezia “patriotismului” gaunos care te-a invatat gresit ca “fie painea cat de rea, tot mai bine-i in tara mea”. Pt mine… prefer painea alba si ieftina, chiar si departe.

      • @Dragos Gros
        Imi interpretezi gresit afirmatiile.

        1. “Ce ai vrea sa facem pt a merita hotia si saracia?” Asta spun si eu: e usor sa te plangi, dar mai greu sa faci ceva. Daca simti ca nu e bine, ori pleci, ori faci ceva acolo unde te afli. Mi se pare stupid sa te plangi si sa improsti cu noroi o tara …. Ce rezolvi ?

        2. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa munceasca pe branci pentru 300 Euro, Doamne fereste. Din contra, poti munci putin, dar serios si cu cap pentru banii astia. Eu zic ca te poti multumi cu 300 Euro. E o diferenta, nu-i asa ?
        Cunosc multi care se bucura de viata cu 300 Euro pe luna mai mult decat cei care muncesc pe branci pentru 3000 si nu apuca sa-si vada copiii decat noaptea, cand dorm. Inghit pastile cu pumnul ca sa poata rezista stresului.
        Si am spus 300 Euro, pentru ca cu banii astia nu supravietuiesti nicaieri in Occident.

        3. In “socialismul infloritor” mi se pare ca noi ne faceam ca muncim si ei se faceau ca ne platesc ….

        4. “muncesti-ai, nu muncesti si stai- n-ai”. Asta spun si eu, repet chiar: vad o multime de angajatori care nu gasec oameni, pentru ca acestia prefera sa stea cu ajutorul de somaj decat sa lucreze.

        5. “Ideea ta ca o facultate la intamplare (diploma sa fie) ” – evident ca nu e vorba de asta; nu la intamplare, ci dedicata; si bineinteles sa stii sa faci ceea ce inveti; asta iti creste sansele de angajare si salariul; sunt domenii in care se castiga aproape la fel in tara ca si in Vest; majoritatea tinerilor care au terminat o facultate buna isi gasesc joburi decente in orasele mari din tara

        In concluzie, zic sa nu ne mai plangem atata, ca nu rezolvam nimic. Ori punem mana si facem ceva cu fortele noastre la noi in tara, ori plecam si incercam sa facem ceea ce la noi in tara credem ca nu putem.
        Dar sa emigram ca sa castigam de 10 ori mai mult si sa ne ingropam in bani nu cred ca ne va aduce fericirea.

      • @florin

        Nu ziceam decat ca sa te multumesti cu 300 euro pe luna chiar si in Romania nu e deloc ideal. Simplicitatea asta seamana prea mult a saracie. Eu castigam mai mult in tara ( de vreo 4 ori) si tot am plecat definitiv. Nu pt bani, ca nu sunt un scop in sine, ci pt a realiza proiectele pe care le-am gandit. Nu muncesc pe branci, nu sunt angajatul nimanui, dar sunt multumit. Sunt linistit, pot iesi la restaurant fara sa ma scarpin in buzunar, daca vreau sa iau un concediu- am unde sa merg in lume etc. Personal nu as fi plecat in Spania sau Italia desi vorbesc amandoua limbile f bine (nu de la telenovele; unii au si invatat asta). Dar fiecare decide cum vrea. Cred ca in curand Tunisia va fi preferata ca destinatie (nu turistica) pt multi romani, asa cum a fost si este pt italieni, francezi sau nemti.
        De acord ca emigrarea nu o faci pt a te ingropa in bani; totusi, banii nu sunt un scop in sine ci un mijloc de trai. Dar daca tu crezi ca mai poate cineva sa scoata Romania din groapa in care a fost bagata (si economic, dar si ca mentalitati) de catre comunisti… esti intr-o grava greseala. Oricum, peste nu multi ani imi vei da dreptate. Eu eram mai extremist ca tine: nu acceptam sub nici o forma sa plec definitiv… Vremurile mi-au demonstrat ca am gresit. Daca regret ceva, e ca nu am plecat macar cu 5 ani mai repede…

    • Savulescu Ana Maria on

      Florin,
      Se vede ca n-ai prea stat prin tara ta daca inca ti-e neclar de ce visam atatia la o viata mai buna…si crede-ne, muncim!!
      Nu ne-am nascut cu bani de-a gata, nu ne-a impins nimeni de la spate, dar am invatat, am studiat si in facultati de stat, nu numai in cele particulare si iata-ne! Produsul unui sistem putred, in care unii isi constientizeaza potetialul si-si dau seama ca aici, unde s-au nascut, sunt nedreptatiti.
      Nu vrem masini si vile luxoase! Insa vrem sa simtim ca drepturile nu ne sunt incalcate de fiecare data cand avem de-a face cu statul roman.
      Avem dreptul la demnitate si respect, la o viata civilizata. Deocamdata Romania nu ofera aceste conditii generate de insasi conditia umana.
      N-as vrea sa mai comentez si despre felul in care suntem indobitociti zi de zi de acest starv de sistem.

      • Ana Maria

        Excelent ai spus ! Romania de azi (sau ieri, dar si din urmatorii 10 ani) nu va oferi nimic romanilor. Am inteles asta acum 3 ani si am plecat. Asa cum previziunea mea de acum 3-4 ani s-a adeverit, tot asa cred ca se va cofirma si pt. viitor. Problema Romaniei… mentalitatile; si astea nu se schimba usor mai ales cand democratia este confundata cu anarhia.

  48. florinmantescu on

    inca o data pentru @nadinanedelea ca nu pot sa ma abtin cand vad atata aberatie:
    uite aici statisticile Eurostat pe care le-ai mentionat:
    http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/graph.do?tab=graph&plugin=1&language=en&pcode=tsier010&toolbox=type

    http://epp.eurostat.ec.europa.eu/tgm/mapToolClosed.do?tab=map&init=1&plugin=1&language=en&pcode=tsier010&toolbox=types

    Citeste si explicatia ca sa fii sigura ca intelegi: “If the index of the comparative price levels shown for a country is higher/ lower than 100, the country concerned is relatively expensive/cheap as compared with the EU average.”

    Dupa cum vezi Romania este cea mai ieftina tara din EU dupa Bulgaria.
    Cauta orice alta statistica vrei tu si o sa-ti confirme asta.

    • Nu stiu dupa ce metodologie e facut Eurostatul ala, dar sigur e aiurea. In Franta preturile sunt si de doua ori mai mari decat in Germania, iar asta mi-a spus-o un neamt care sta trei luni pe an in Franta si le cunoaste perfect limba. Iar de diferenta dintre Marea Britanie si Franta insasi nu mai zic. Acolo cu 2.000 de eur traiesti decent, chiar daca preturile sunt la ei mai mari.

      Aberatie e sa ai sub 35 de ani si sa ramai cu 300 de eur pe luna in Romania. Eu m-am saturat si iti las tie tara asta sa te speli cu taranii de la oras pe cap. Mai ai putintica rabdare… plec in toamna.

  49. Dna Nadina
    ati spus ca ‘Pentru ca mancarea e de doua ori mai ieftina decat in Romania’ si am avut o simpla si sincera curiozitate.Am intrebat,chiar asa e?
    Cineva intr-un post anterior a spus ca nu e asa.
    Raspunsul dvs a fost referitor la salarii si la puterea de cumparare.Eu m-am referit la pret fiindca asta deduc din afirmatia Dvs.
    Nu sunt aici sa combat pe nimeni ci pur si simplu am vrut sa aflu un raspuns corect chiar de la sursa.
    Asadar…este intr-adevar mancarea in Spania de doua ori mai ieftina decat in Romania?

  50. Cristi, eu am stat o perioada in Italia si in Germania. Pot sa iti spun clar de Germania si Romania. Preturile la alimente snt in general egale, dar la servicii si transporturi totul e mai scump la ei, chiar dublu. Chiriile sunt putin mai maril de mari ca in orasele din Germania ca in Bucuresti. Si totusi daca tii cont ca un neamt are un salariu de cel putin 10 ori mai mare ca un roman, iti dai seama de diferenta de nivel de trai.
    Apoi mai sunt aspecte necuantificabile in bani. Ca de exemplu respectul de care te poti bucura pentru simplu fapt ca esti om si existi, iar daca mai esti si cinstit si muncesti, chiar esti privit cu simpatie indiferent de unde vii. Mai pune mediul placut lipsit de agresivitatea si de hotia de la noi. In Romania, odata ce ai iesit in strada trebuie sa fii cu ochii-n patru ca sa nu fii furat, iar toti cei cu care interactionezi pentru intaia oara trebuie tratati ca… eventuali escroci, profitori etc.

    Deci nu are rost sa compari rahatul moral si fizic din Romania cu ce e prin state civilizate precum Spania, Ger, It, etc si sa ne si laudam la urma ca se poate si cu 300 de eur pe luna….

  51. “In any issue or problem, the deciding factor is not resources, its resourcefulness”
    Omul poate gasi metode de a depasi problemele, chit ca munceste sa gaseasca pe cineva care ii poate da ideea de care are nevoie. Dar asta implica ca vrea cu adevarat.. insa de cele mai multe ori avem de-a face cu ipocrizii ce au in spate superficialitate, comoditate si alte nonvalori de care tara se poate lipsi fara a fi in prea mare pierdere. Doamne lumineaza-ne mintea!

  52. florinmantescu on

    Cred ca de fapt a emigra sau nu e o problema falsa.
    Poate ca urmatoarea discutie ar trebui sa fie despre “de ce romanii isi injura tara si se plang de ea mai mult decat alti europeni”. Pentru ca asta mi se pare problema fundamentala. Am inteles, pleci ca sa realizezi ceva, ca sa castigi mai bine, etc. Foarte bine. Dar de ce trebuie sa injuri Romania si sa o improsti cu noroi ? Ce castigi ? Eu cred ca pierzi si tu si tara ta.

    Am locuit si lucrat in mai multe tari europene. Si de acolo pleaca multi, din diferite motive. Si acolo sunt probleme. Cu toate astea, nu am auzit atat de multe injuraturi la adresa tarii lor ca in Romania. De ce ? O sa-mi spuneti ca acolo se traieste mai bine, etc. Eu cred ca e o chestie de atitudine.
    In discutiile de mai sus am citit o multime de injurii si plangeri la adresa tarii, dar nici o explicatie concreta de ce. Daca poti sa articulezi o injuratura, incearca sa explici si ce te nemultumeste. Sunt multe lucruri care nu ne plac in tara, dar sunt si multe lucruri bune, unele le luam de-a gata fara macar sa le intelegem. Doar vedem ca le-am pierdut dupa ce plecam si atunci incepem sa le apreciem ….
    Am impresia ca alte popoare europene nu fac asa. Pe unde am fost am cunoscut multi expati – oameni veniti din alte tari. In general ideea lor era sa realizeze ceva bun si apoi sa se intoarca in tara de origine ca sa inceapa o afacere. Nici unul nu se gandea “plec si nu ma mai intorc”.
    Dar poate e mai simplu sa stau la carciuma cu nea Giga toata ziua si sa ma plang cat de rau e in tara, asteptand sa-mi pice ajutor de la stat sau de cine stie unde, in loc sa pun mana si sa fac curat in ograda proprie.

    Si, asa ca bonus, sa va spun si de ce e rau sa te tot plangi si sa-ti injuri tara ?
    Hai sa va spun. In tarile unde am locuit si lucrat, am cunoscut multi cu dubla cetatenie: a tarii de origine si a tarii in care emigrasera. Au incercat sa se integreze, asa cum e normal. Cei care se plangeau de tara lor ajungeau incet-incet sa se planga si de tara in care migrasera, astfel incat nu mai intelegeau de ce au emigrat si de ce au plecat. Nu mai vroiau nici sa se intoarca. Ajunsesera un fel de apatrizi cu dubla cetatenie. Nu mai erau acasa nicaieri.

    Sa fiti iubiti,

    Florin

  53. Pingback: Pentru multi, Romania e in alta parte » Think Outside The Box

Reply To dodu Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger