Peste 1.000 de femei şi bărbaţi, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale şi cetăţeni din Asia şi Europa s-au întâlnit pe 16-19 octombrie în Vientiane, Laos, la al 9-lea Forum Civil European-Asiatic (Asia Europe People’s Forum – AEPF) sub titlul “Solidaritate Internaţională împotriva Sărăciei şi pentru o Dezvoltare Durabilă: Provocarea Dezvoltării Injuste şi Inegale, Construirea Statelor Civile pentru Cetăţeni”.
de Ecoruralis – În sprijinul țăranilor ecologici și tradiționali
AEPF9 a dezbătut patru teme majore, sau Viziuni ale Popoarelor, care au reprezentat dorinţele AEPF pentru cetăţenii ţărilor membre ASEM şi comunităţilor care trăiesc în ele: Protecţie Socială Universală şi Accesul la Servicii Esenţiale, Suveranitate Alimentară şi Managementul Durabil al Terenurilor şi Resurselor Naturale, Producţie şi Folosirea Durabilă de Energie şi Munca Echitabilă şi Mijloace de Subzistenţă Durabile.
O parte importantă deschisă dezbaterilor şi prezentărilor din partea mai multor delegaţii din Asia şi Europa a fost Managementul Durabil al Terenurilor. Cele două ateliere din această secţiune s-au axat pe “Înţelegerea Fenomenului de Acaparare a Terenurilor” şi “Rezistenţa în faţa Acaparării Terenurilor”. Prezentările au dezvăluit complexitatea acestei probleme globale: de la evacuările violente ale ţăranilor din Cambodia de pe terenurile lor pentru a face loc companiilor europene de agribusiness ca Tate&Lyle, unde mai mult de 700.000 oameni, fermieri de subzistenţă, au fost evacuaţi de pe pământurile lor pentru a face loc plantaţiilor de trestie de zahăr, la acaparări mai “legale” de pământ din România, unde 9% din suprafaţa agricolă este deja sub stăpânire străină, toate acestea derulându-se sub politica “pieţelor deschise” a UE.
Rezultatele AEPF9 au fost prezentate ca şi recomandări din partea societăţii civile pentru Întâlnirea Asia-Europeana (ASEM) care a reunit 48 de ţări din Uniunea Europeană şi Asia pe Insula Don Chan din centrul capitalei Republicii Laos, Vientiane. Pentru a permite construcţia a 50 de vile şi două centre de conferinţă, autorităţile au evacuat 102 familii care locuiau pe insulă şi munceau pe câmpurile de orez. Noile clădiri au fost şi vor fi folosite pentru această întâlnire şi pentru viitoare întâlniri de rang înalt. Prin acceptarea de a sta în acele vile, miniştrii UE au fost participanţi într-un sistem care sărăceşte oamenii. Dar deja sunt obişnuiţi cu ideea.
Autorităţile din România au o istorie în a ceda pământurile agricole fertile unor companii străine sau marilor latifundiari români, toate în detrimentul micilor producători, ţărani care cultivă prin metode cu un impact redus asupra mediului şi care susţin o economie locală durabilă. Suveranitatea pământului nu este pe agenda Guvernului României, fermele industriale primind majoritatea subvenţiilor. În prezent 51% din subvenţiile anuale merg către doar 0.9% din ferme, iar 70% din ferme sunt considerate neeligibile pentru orice fel de subvenţii. Suntem martori la dispariţia “legală” a fermelor de subzistenţă şi la acapararea mai înstăriţilor latifundiari, toate cu ajutorul subvenţiilor europene.
Participant la Forumul AEPF9 din Vientiane, Laos din partea Eco Ruralis, Attila Szocs trage următoarele concluzii: “Deşi cele două scenarii, cel Asiatic şi cel European, sunt diferite, rezultatele sunt asemănătoare: Guverne şi corporaţii multinaţionale transformând peisajele rurale vii şi diversificate în fabrici agricole imense şi goale, producând alimente şi furaje standardizate de calitate îndoielnică. Succesul sau eşecul lor depinde de alegerile noastre zilnice în ceea ce priveşte hrana şi cei care o produc. Haideţi să luăm deciziile corecte! “