A rămas doar dorinţa, de mine nu-mi mai amintesc

2

Pentru că e luna LGBT dar nu numai de asta vi-l propunem ca poet al săptămînii pe Gerevich András, un scriitor şi cineast maghiar tînăr. Stilul simplu şi tema homoerotismului din poemele sale îl apropie de Kavafis.

 

GETNO

De bărbaţi abia că îmi mai amintesc,
doar de felul în care mă priveam în oglindă
încercând să-mi fiu pe plac,
să le trezesc altora dorul
de corpul meu bine lucrat.
Îmi plăcea să tânjesc, să am poftă
de un străin, să mă excite cineva
care nu mă voia, nu mă privea,
cu care aş fi putut să fac doar
sex la nesfârşit şi futut şi atât
pentru că voiam doar trupul tuturor,
dorinţa din ochi şi de pe faţa lor,
voiam numai să fiu dorit
cu trupul meu, astfel posedam, credeam,
doream, şi niciodată nimeni, dar nimeni,
un singur om nu a fost al meu.
Niciodată. A rămas doar dorinţa,
de mine nu-mi mai amintesc.

 

Mama şi fiul

Spune-i mamei tale
că eşti nefericit.
Stai la masă, în bucătărie,
ea aranjează, drege, pune la loc,
afară e noiembrie, întuneric şi frig
şi beţi un vin la lumina lămpii.
Ce-o să se facă cu tine?
Nu erai încă la grădiniţă
când a plecat în America pentru un an.
Atunci ai cunoscut singurătatea
şi ţi-ai pierdut toată încrederea,
degeaba te îmbrăţişa bunica, mătuşa,
trăiai în fantezii, nu în realitate.
Primeai scrisori, desene:
cu maşinuţă colorată, veveriţă, avion.
Aşteptai poşta, fotografiile,
pentru că faţa mamei tale era o poză mototolită.
Desenai şi dictai şi tu:
iubirea era de hârtie şi cariocă rece.
Orele, zilele treceau cu greu,
totuşi, între timp anii au zburat
şi eşti aici, stând la masă,
maică-ta spală vase, ascultă radioul,
cuptorul cu microunde zumzăie lângă tine,
dar ca adult mai păstrezi acel copil
şi unica ta dorinţă e să devii tată,
vrei un copil, cu toate că ştii,
că n-o să ai, n-o să ai, n-o să ai,
n-o să ai niciodată copii.
Asta să i-o spui mamei. Să ştie, pentru totdeauna.

Insomnie

Lipsa de somn nu se măsoară,
nu putem număra orele neîmplinite,
trezirile în şir,
când nu ştii dacă dormi sau nu,
pentru că lumina verde din vis
este becul întrerupătorului din coridor
luminând prin conturul uşii.
Nu mă laşi să dorm.
De parcă aş fi treaz.
Povestim vise,
vise din copilărie şi altele ce revin,
şi ne rătăcim în realitate,
eu mă trezesc, tu adormi
şi visezi cu ochi deschişi, reci,
cât timp eu trăiesc cu ochi închişi.
Eşti mort de aproape zece ani.
Am măsurat noaptea pentru noi:
tu ai înghiţit Xanaxul cu cutia,
eu unul câte unul, să nu se termine.
Îl înghit şi adorm la loc.

 

traducere de Noemi Laszlo, stilizare de Dan Sociu



2 comentarii

Leave A Reply