Vești de la Pungești: ”E scenariu de război aici”

19

E aproape miezul nopții, liniște deplină în apartamentul în care m-am mutat. Mai iau o gură de ceai și mă învârt fără stare în jurul telefonului: nici un semn, stă cuminte pe măsuța albă; mă ridic să-mi spăl cana, după ce îndes mucul de țigară în jumătatea de ceașcă spartă ce joacă rol de scrumieră. Aaa, iată, sună! Vești de la Pungești.

 2

Foto: Daniel Mihăilescu, AFP

de Ioana Pasc

 

– Zi-mi, ce faceți, ați ajuns cu bine?

– Cu bine, dar cu greu. Nu are să-ți vină să crezi, e scenariu de război aici. Nu știu exact cum e să fii pe front, dar mi-am imaginat de multe ori și sigur nu e departe de ce se întâmplă acum aici.

– Cum așa? Spune-mi mai multe, mă agit eu încercând să-i deslușesc cuvintele din cauza semnalului prost și a respirației mele sacadate. Sunt și eu tot mai agitată.

– Sunt jandarmi peste tot, nu doar pe drum ori în sat. Peste tot și nu exagerez câtuși de puțin. E ca o vamă, un lanț uman de jandarmi, perpendicular pe drum, se lungește de o parte și alta în câmp. Dincolo de ei, santinele. Umblă cu lanterne după ei, patrulează dealurile până la limita cu pădurea. Mai știi unde, nu? Acolo de unde aruncau copiii cauciucurile în drum să se distreze și tu le făceai poze. Da. Iar dincolo de granița asta, sunt reflectoare. Nu poți trece pe nicăieri, nici vorbă să intri în sat.

– Păi și voi… cum ați făcut să vedeți toate astea? Ați reușit să treceți? (Sunt deja la a doua țigară și piciorul îmi bate nervos pe gresia rece).

– Noi… noi ne-am târât pe burtă, prin boscheți, cum am putut. De asta îți spun că e ca în război. Altfel nu poți afla nimic, jandarmii au poezia pregătită și dacă încerci să treci îți spun că nu e sigur perimetrul și că ei nu se gândesc decât la siguranța ta și în semn de protecție, trecerea de bariera impusă de ei e interzisă. Dacă încerci totuși să forțezi, trec și ei la fapte mai puțin pașnice. Nu funcționează nimic, parcă e un stat în stat aici. Sătenii circulă dintr-o parte în alta cu buletinul după ei, se legimitează, zic unde merg și unde au treabă și abia apoi îi lasă să treacă. Pff, mi-am pierdut polarul când mă târam printre copaci, la naiba, ce mă fac? E frig de crapă pietrele aici.

 

5

Foto: Daniel Mihăilescu, AFP

 

– Păi și… și … sonda? Iar cuvântul sondă deja nu îmi mai iese întreg, îl pronunț pe silabe, de parcă aș rosti un blestem ori o cuvântare interzisă.

– La instalarea sondei se lucrează neîncetat. Și acum lucrează, la miezul nopții, au adus reflectoare, iar terenul e tot împrejmuit. E cumva comic, jandarmeria pare efectiv firma privată de pază a Chevron-ului.

– Nu e nimic comic! mă răstesc eu supărată pe neputința mea încastrată într-o bucătărie de bloc din sectorul 1. Iartă-mă, sunt agitată, iar voi trebuie să fiți tare obosiți. Și de tabăra de rezistență ce știi? Mai sunt corturile acolo? Rulota?

– Da, sunt. Păzite de trei dube de jandarmi. Toți din tabără au fost ridicați pe sus azi dimineață, iar acum e punctul cel mai nevralgic de aici. Nu mai pot sta, mi-a înghețat mâna pe telefon, e al naibii de frig aici. Și mi-am pierdut și bluza! Da, trebuie să închid, mă sună cineva. Vorbim mâine, spune mai departe care e situația aici și cât e de grav ce se întâmplă. Satele ăstea sunt efectiv sub asediu. Și vezi că mâine te sună Marius să ia de la tine…

Și atât. Semnalul a cedat, iar eu am rămas cu mucul de la a doua țigară în mână, ce mi s-a oprit inertă lânga jumătatea de ceașca spartă ce joacă rol de scrumieră. Încerc să mă adun și să mă gândesc că dimineață trebuie să mă întorc la sarcinile cotidiene și că e musai să rezolv treburi de mult amânate, că mai am doar două zile să contest amenda primită la Senat în 6 noiembrie, că trebuie să ma adun. Da, așa fac. Și totuși cum să rămâi indiferent?

3 ore mai târziu, scriu rândurile astea și suspin în sec, amintindu-mi cât de puțini am ieșit azi în fața Guvernului, în semn de solidaritate cu Pungești. Îmi aduc aminte de Vasilică și de faptul că i-am promis că am să îi duc un glob pământesc când mă mai întorc la el în sat. Un sat care acum e sub asediu și în care oamenilor le e frică să iasă din propriile curți.

 

Puteți citi și:

Pungești sub asediu

Ia-ți tigăile și marș acasă în America mă-tii!


19 comentarii

    • M-am cracanat de ras! Ioana, l-ai citit pe Camil Petrescu recent, asa-i? Asa ceva…mari prosti mai sunteti! Care va sa zica v-ati strans putini la “mitingul de solidaritate cu Pungestiul”? Asta-i singura veste buna din compunerea cu personaje de mai sus.

  1. Statul Roman a devenit garantul “investitorilor privati” dornici de capatuiala….. si asta doar din cauza comisioanele pe care le incaseaza sfintiile lor cinstite si corecte pontanescu si ai lor avortoni bastarzi! Oare le vom oferi sansa unui nou craciun? Oare nu le vom face cinste acestor gunoaie corupt politice si organelor lor de represiune in persoana jegdarmeriei niste hapuri de calibru NATO de data asta, asa cum i-am cinstit cu cele de calibru URSS pe cei doi ceausesti in ziua de Craciun…… Ii putem baga pe toti pe Arena NAtionala si sa organizam niste medici Adhoc….. eu ma ofer cu placere!!!

  2. Democrația nu este un dat. Democrația trebuie păzită de toți cetățenii României. Asta am reținut de la filmul documentar „În spatele cortinei”. Vorbele îi aparțin fiicei unui om care a luptat în anii ’50 împotriva PCR-ului.

    Hei! Tu! Ce ai de gând să faci? Acționează în orașul tău, protestează, vorbește cu rude, prieteni, vorbește și cu străini. Semnează petiții dar ieși și la un protest pașnic. Vezi un documentar dar mergi și la vot. Nu te plânge de pe tușă și NU căuta vinovați pentru ce a fost. Fă ceva acum, azi. Fără pasivitate! Luptă pașnic pentru democrație, pentru demnitatea ta, pentru viața ta și a celor ce vor să fie.

    Succes!

  3. ce sa scris in articol este adevarat. am incercat sa ajung la bunicii mei care sunt din pungesti si nu am fost lasat sa trec. chiar daca pe buletin aveam scris la domiciliu: PUNGESTI. mi sa zic ca nu este voie. sunt si alte cai de acces. adic prin comuna garceni. ar fi trebuit sa merg prin fastici si apoi sa trec niste dealuri. vreo doua ore de mers cu masina. ce se intampla la pungesti este o mizerie prin faptul ca celor de l;a psd nu le mai ajung banii si vor sa isi umple conturile cu banii de la CHEVRON. ar trebui sa incepem o revoluti. STOP CHEVRON. STOP DICTATURII.

  4. Draga Ioana,
    fâss….
    Nu mai fuma in casa, cumpara-ti o scrumiera totusi, bine sa ai una acolo, cumpara-i lui Vasilica globul si daca intr-adevar te arde asa de tare, nu mai suspina in sec (unde ai gasit tu expresia asta in limba romana?, ia-ti concediu si mergi la Pungesti. Acum o luna habar nu aveai ca exista satul ala.

  5. Ar trebui sa schimbam imnul Romaniei din

    “Desteapte-te romane…”

    in

    “Culca-te romane…”

    din multe motive.

    1. Televiziunile il vor da mai des,si nu doar de ziua nationala, fiindca in mod sigur nu ne mai vine vreo idee sa ne “desteptam”.

    2. In mod clar ne place sa dormim, si reflecta starea noastra de spirit in acest moment.

    3. Nu va mai trebui sa spun niciodata “desteapta-te”, la o stare generala de adormire.

    P.S.
    Nu vreau sa se “destepte-te” nimeni pe aici, in cel mai pur stil romanesc, si sa imi explice ca era deja treaz, eu am vorbit pentru toti in afara de cei care citesc. Va multumesc.

  6. mai fratilor, e trist ce se intampla…, vocea poporului nu mai are nicio valoare. Cum te-ai opus, cum ti s-a si varat maciuca in gura. Trist, fratilor.
    Tre’ sa stam cuminti si sa inghitim tot ce ne servesc mai marii.

  7. mai oameni buni .. in loc sa ne unim ne f***m in c** degeaba in comenturi? tristutz a ajuns tara asta! Chiar nu intelege nimeni ca daca nu ne unim nu se intampla nimic si ne vor calca in picioare drepturile in continuare? TREZITI-VA FRATILOR!!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger