În condiţiile în care la sfârşitul lui octombrie omenirea va atinge pragul de 7 miliarde de oameni, potrivit estimărilor ONU, Livescience ne aminteşte că în jur de 2,6 miliarde de oameni din întreaga lume nu au acces la igienă. Peste 200 de milioane de tone de deşeuri umane rămân netratate în fiecare an – în lumea în curs de dezvoltare, 90% din conţinutul reţelelor de canalizare este deversat direct în lacuri, râuri şi oceane, însă şi unele oraşe din ţări dezvoltate depind de sisteme de canalizare vechi şi şubrede, ce pot fi uşor înfundate de ploi.
Toate aceste deşeuri netratate îngroaşă o criză a sănătăţii publice ce omoară în jur de 1,4 milioane de copii în fiecare an, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, adică un copil la fiecare 20 de secunde, mai mult decât SIDA, malaria şi tuberculoza la un loc. Din păcate, spun specialiştii de la WaterAid, o organizaţie nonprofit pusă în slujba igienei şi a accesului la apă curată, igienizarea nu este un subiect sexi pentru factorii internaţionali de decizie şi a primit mai puţină atenţie decât alte probleme din ţările în curse de dezvoltare.
Pe lângă asta, unii oameni pur şi simplu nu sunt obişnuiţi să meargă la toaletă, chiar dacă aceasta există şi chiar dacă e vorba de o rudimentară latrină. Guvernul indian, de exemplu, a răspândit gratuit milioane de latrine în anii ’80, însă mare parte din ele au fost transformate în adăposturi pentru oi sau depozite, oamenii fiind obişnuiţi să-şi facă nevoile în tufiş.
A face treaba mare în tufiş reprezintă o mare problemă sanitară, şi asta pentru că agenţii patogeni din fecale ajung să contamineze resursele de apă ale comunităţii. Iar în Africa subsahariană, această formă de uşurare atrage cu sine pericolul muşcăturii de şarpe pe timp de noapte. Totodată, femeile obişnuite cu această metodă riscă să fie agresată sexual şi nu numai – în Africa, o femeie trebuie să aştepte până la miezul nopţii pentru a se uşura, ceea ce atrage pericolul unor infecţii ale tractului urinar, pentru că legea culturală le dictează să nu îşi facă nevoile acolo unde le poate vedea cineva.
O altă provocare o reprezintă numărul în creştere de oameni ce trăiesc în cartiere sărace (aşa-numitele slums) la marginea marilor oraşe, care a crescut cu 828 de milioane la nivel global în 2010 şi pe care guvernele preferă să nu-i recunoască oficial şi, în consecinţă, nu îi racordează la reţeaua de canalizare, aceste cartiere fiind considerate comunităţi informale.
Potrivit Livescience, investiţiile în igineizare ar reprezenta însă un câştig: pentru fiecare dolar investit, sunt returnaţi alţi opt, care traduc costuri mai reduse în domeniul săntăţii publice şi o productivitate mai ridicată, din moment ce aceasta nu ar mai fi atât de afectată de boli. Totodată, o donaţie de doar 30 de dolari îi poate cumpăra unei persoane accesul la apă curată şi igienă. Iar pentru fetele din zonele în curs de dezvoltare, chiar şi o primitivă latrină poate face diferenţa dintre analfabetism şi educaţie, din moment de până la 20% dintre eleve renunţă la şcoală pentru că nu au unde să îşi facă nevoile.
Sursa: Livescience
Foto: Construcţia unor latrine în Mvunguti, Malawi (Africa) – Flickr/khym54
Puteţi citi şi:
Ajungem la 7 miliarde: Ce ne-aşteaptă
Populaţia lumii va ajunge la 15 miliarde până în 2100
Cât era populaţia în anul în care v-aţi născut
Cât ne-a luat să ajungem la WC: O scurtă istorie a toaletelor
Un comentariu
Pingback: Cât era populaţia în anul în care v-aţi născut | TOTB.ro - Think Outside the Box