Pe vremea în care computerele cântăreau sute de kilograme și erau folosite în principal în scopuri militare, memoria lor se baza pe raze catodice pentru a primi informații. Însă Forțele Maritime din SUA aveau nevoie de computere mai puternice care să realizeze simulări de zbor în timp real. Aici a intervenit o echipă de oameni de știință de la Massachusetts Institute of Technology. Condusă de profesorul Jay Forrester, cercetătorii au dezvoltat o structură magnetică tridimensională numită cu numele de cod Project Whirlwind.
Structura cu pricina consta dintr-un avion cea avea la bază cabluri și inele magnetice (așa-numitele cores). Fiecare inel conținea un bit de informație, formând ceea ce a fost numită memoria internă magnetică, pentru al cărui brevet Jay Forrester a aplicat pe 11 mai 1951, fix acum 60 de ani. Pe scurt, memoria internă magnetică a fost prima formă de memorie cu acces aleator (RAM) practică, fiabilă și de mare viteză. Timpul de care avea nevoie pentru a cere și a primi informații era de o microsecundă, ceea ce o face acum de sute de mii de ori mai înceată decât tipul de memorie folosit astăzi. „Când lucram la asta, nu ne-am fi imaginat într-un milion de ani ce avea să se întâmple cu memoria”, a spus Bernard Widrow, care a lucrat la proiect cu Forrester, într-un interviu din 2009. Proiectul Whirlwind a fost activ până în 1959, deși tehnologia nu a fost folosită niciodată pentru un simulator de zbor.
Mulțumim, Jay Forrester!
Sursa: Wired
Foto: Flickr/ChrisSinjo
Citiți și:
Toate datele digitale din lume nu fac cât o moleculă de ADN uman
Cercetătorii încearcă să comunice cu delfinii printr-un aparat de traducere a sunetelor
VIDEO Cum se aseamănă creierul cu o reţea de postări pe Twitter
2 comentarii
Nu functioneaza linkul catre Project Whirlwind.
“…erau folosite în principal în scopuri militare..” Si în secundar la ce erau folosite ?