Convenţia Ramsar în România: Patru noi situri umede din ţară intră sub protecţie specială

România găzduieşte între 6 şi 13 iulie cea de-a unsprezecea reuniune a Conferinţei Părţilor la Convenţia de la Ramsar asupra zonelor umede de importanţă internaţională. În cadrul conferinţei, ţara noastră a anunţat că circa 1 000 de kilometri pătraţi de natură umedă (împărţiţi în patru noi situri) vor intra sub protecţia Ramsar: Confluenţa râurilor Olt-Dunăre (466,23 km2), Lacul Bistreţ (274,82 km2), Iezerul Călăraşi (50 km2) şi Lacul Suhaia (195,9 km2).

 

Delta Dunării/dr. Peter Lengyel

 

România, care a ratificat convenţia în 1991 şi a declarat Delta Dunării drept primul sit Ramsar, a ajuns până în prezent la peste 9 000 de kilometri pătraţi de natură ce poartă această titulatură, în timp ce alţi 2 000 km2 sunt în curs de a se bucura de această proecţie specială. Dr. Grigore Baboianu, directorul executiv al Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, a spus în cadrul conferinţei că principalele ameninţări la adresa zonelor umede din România sunt reprezentate de acţiunile de îndiguire din amontele Deltei Dunării, de revendicarea pământurilor în vederea dezvoltării urbane şi de dezvoltarea navigaţiei.

Acţiunile prin care România încearcă să răspundă acestor ameninţări constau în proiecte de restaurare a zonelor umede în Dela Dunării şi în luncile inundabile ale Dunării şi afluenţilor săi, în regenerarea habitatelor şi ecosistemelor, managemntul apelor rezuduale, dezvoltarea unei reţele de zone protejate şi agricultura organică. “În ultimii 20 de ani, de la căderea Cortinei de Fier, s-a produs o adevărată revoluţie prvind modul în care zonele umede sunt văzute şi tratate de-a lungul bazinelor Dunării”, a spus Andreas Beckmann, directorul Programului WWF “Dunăre-Carpaţi. “Au fost luate angajamente la nivel înalt pentru conservarea şi restaurarea zonelor umede, atât la nivelul UE, cât şi la nivel regional şi naţional. Iar rezultatele devin tot mai evidente – nu doar în cadrul întâlnirilor de nivel înalt, ci şi pe teren”.

Cu toate acestea, unele planuri guvernamentale şi europene prevăd acţiuni de îndiguire şi dragare de-a lungul a 1 000 km de râu, ceea ce ar putea avea un impact masiv asupra regiunilor umede. “Declaraţia comună privind navigaţia dezvoltată sub prezidiul Comisiei Internaţionale pentru Protejarea Râurilor Dunărea şi Sava şi Comisiile Dunării au creat o serie de ghiduri pentru medierea conflictelor dintre dezvoltarea navigaţiei şi protecţia mediului”, a mai spus Beckmann. “E un început promiţător, însă acum trebuie puse în practică”. O altă ameninţare o reprezintă planurile de construcţie a sute de hidrocentrale pe afluenţii Dunării.

Sursa: WWF