Zile lucratoare: 4 din 7

40

4 din 7. Nu e o noua varianta de joc de noroc, ci numarul de zile lucratoare intr-o saptamana in care ar fi suficient sa acceptam sa lucram pentru bani. Maxim patru zile ar trebui sa fie de ajuns pentru ca fiecare dintre noi sa aiba minimul asigurat. Cei care vor sa lucreze mai mult, de placere si pentru ca e alegerea lor, sa aiba posibilitatea asta, desigur. Dar nu ca norma.

de Sabin Muresan

Retineti ca e o parere personala, bazata pe experienta si nu pe date statistice. Revolutia industriala/tehnologica a fost promovata ca o mare oportunitate pentru umanitate: reducerea volumului de munca pentru muncitori si cresterea calitatii prin automoatizarea proceselor. Adica standardizarea produselor si cresterea timpului liber. Liber de munca platita, liber pentru a fi organizat in orice alta forma la alegerea “purtatorului”: pasiuni non-comerciale, somn, plimbare, arta, citit, dezvoltare spirituala, columbofilie sau orice altceva. Stimularea creativitatii, evitarea monotoniei si chiar statul “degeaba”, rautacios numit de unii “lene” (un construct cultural demn de pierdut pe drum).

Practic lucrurile stau exact pe dos: lumea noastra bazata pe profit si acumulare nu vrea sa lase garda jos. Sistemele economice dominante sunt construite pe paradigma “mai mult e mai bine”, contrar legii nescrise care spune ca orice surplus este transferat in circuitul planetei. Animalele si plantele nu acumuleaza mai mult decat strictul necesar, viata e fluida si planeta ca sistem unitar are nevoie ca elementele ei sa fie lasate sa circule liber. Sistemul nostru economic ignora aceasta interdependenta si noi acumulam din ce in ce mai abitir. Ce? Cam tot ce putem la nivel material: bani (adica hartie, metal si plastic), mancare, produse electro-casnice, masini, case, terenuri, haine, incaltaminte etc. De cele mai multe dintre ele nu avem nevoie cu adevarat si obiceiul de a ne ingropa mortii cu obiectele favorite sau utile pentru viata de dupa s-a cam pierdut.

Toata spirala asta nebuna a cauzat supraproductia (iar pentru ca materiile prime sunt cvasi-finite nu vom putea continua in ritmul asta la nesfasit) si distributia inegala a acumularii (pentru ca mai putin de 20% din oameni acumuleaza mai mult decat tot restul). Mai mult, paradigma acumularii este raspandita ca fiind unica sansa de “dezvoltare” si “progres” la nivelul planetei; umanitarele conferinte impotriva saraciei pornesc de la premisa ca toti oamenii trebuie sa atinga acelasi standard de viata: cel vestic (desi participantii recunosc ca nici vorba ca asa ceva sa fie vreodata posibil).

Acumularile fara noima si alti factori au adus asa numita criza financiar-bancara din ultimii ani, care ii afecteaza cel mai puternic desigur pe cei de la baza piramidei: muncitorii. Cei care isi inchiriaza calitatile, experienta si cunostintele cu ora, ziua sau luna unei companii, organizatii sau institutii. In plina criza ni s-a spus ca salariile vor fi taiate dar ca vom munci mai mult sau cel putin la fel de mult, pentru ca productia nu poate fi oprita. Trebuie sa continuam sa alimentam sistemul (nefunctional si “too big to fail”) pentru a putea iesi din criza auto-indusa. Muncim ¬ sa producem pentru a acoperi “gaurile” – care cresc si ne obliga – sa muncim si mai mult.

Ce fel de logica o fi si asta? Adica dupa ce ai transformat toata lumea “civilizata” in datori la banci, traitori pe credit, “beneficiari” ai unui salariu din care vad prea putin, le ceri sa stranga cureaua pentru a iesi la liman? Civilizatia noastra se bazeaza pe sclavie voluntara, pe acceptarea unui sistem in care esti o simpla rotita, cu un grad de libertate egal cu jocul piulitei care te strange pe ax. Sistemul modeleaza societatea si nu invers; esti intrebat de mic ce vrei sa te faci cand vei fi mare, fara sa ti se spuna ca de fapt optiunile sunt limitate (depinde de meseriile la moda si de ce nise sunt libere in sistem). Asa crestem ca oameni care nu sunt in stare sa-si recunoasca si aleaga libertatea, care sunt indoctrinati intr-un sistem politico-economic, care se dezvolta nearmonios  cu accentul pe cariera, profesie, subzistenta; asa trece viata pe langa noi in timp ce suntem pre(a)ocupati cu a face/a avea si prea putin cu a fi.

Notati ca generalizarile si simplificarile sunt intentionate pentru a putea sugera dimensiunile tabloului intr-un spatiu restrans. Nu demonizez sistemul actual, nu sunt suporter al nici unei ideologii din cele considerate clasice in politica. Observatia mea simpla e ca avem nevoie (si) de o schimbare a felului in care privim munca si scopul ei, daca vrem sa ducem societatea in care traim in alta directie decat cea actuala si sa ne bucuram mai mult de viata. Scriu textul acum pentru ca sunt pregatit sa fac pasul asta eu insumi alaturi de altii. Pentru ca 4/7 zile lucratoare si/sau reducerea numarului de ore de lucru pe zi si/sau trei luni de vacanta/concediu pe an poate fi media decenta la care putem ajunge. E nevoie de un efort urias de a iesi din cutia pe care ne-am construit-o cu migala atata timp, dar ganditi-va pentru o secunda la efecte posibile in viata noastra de fiecare zi.

Cateva semne ca oamenii incep sa intemeieze sub-culturi alternative:

–  O firma de design din SUA care da liber tuturor angajatilor pentru un an, odata la sapte ani, intr-o practica menita sa sporeasca atat succesul si creativitatea firmei, cat si sa sprijine dezvoltarea personala armonioasa: http://www.ted.com/talks/lang/eng/stefan_sagmeister_the_power_of_time_off.html

Am mai scris despre Patagonia ca alt exemplu aici https://www.totb.ro/incalcand-regulile-–-profit-si-protectia-mediului-intr-un-sistem-capitalist-in-boxa-„acuzatilor”-„patagonia”.html

–  Comunitatea Los Horcones, Mexic, cu munca in functie de prioritatile punctuale ale comunitatii si capacitatea de a se adapta rapid la schimbarea acestora http://loshorcones.org/index_eng.html

–  Conceptul de downshifting intr-un interviu cu Aurora Liiceanu

–  http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t154473.html

–  Economia bazata pe timp in loc de bani http://www.culturemagic.org/TimeBasedEconomics.html

P.S. sunt incurajat de ce am gasit in Romania in domeniu in ultimul an!

Tags:



40 de comentarii

  1. Sunt perfect de acord cu tine! Eu ma gandesc de mult timp sa propun sefului sa lucrez 4 zile din 7, dar inca mi-e teama sa ii spun asta… Cel mai probabil anul viitor osa ii propun. Vreau sa am mai mult timp liber pentru mine.

    • Dragi “jurnalisti” de blog, vad ca de durere sau furie ca va impoziteaza astia bruma de venituri obtinute prin evaziune fiscala prin DDA ati dat-o in filozofie.
      “What if?” analysis este pentru aia cu cifre, altfel poti sa iti strangi bagajele din jurnalistica si sa te refugiezi in literatura SF, citind creatii nuvelistice in cenacluri de legume visatoare. Parerea mea!

      • Chiar exista studii pe tema propusa mai sus care ii dau dreptate. Cauta pe http://www.ted.com. Trebuie sa intelegi ca societatea umana a depasit era industrializarii dar multi au ramas cu aceleasi metodologii. E cel putin hilar sa vezi oameni care inca isi bazeaza deciziile de management pe lucrari scrise acum 100 de ani. Acele lucruri raman valabile pentru contextul in care au fost scrise, insa acesta este aplicabil in prea putine situatii in ziua de azi.

  2. Multe idei creionate aici se contrazic:

    Ideal are fi sa muncim 4 zile si roadele muncii sa ne ajunga 7. Adevarat dar asta se poate intampla doar intr-un sistem in care plusvaloarea muncii e mare (exceptie artistii geniali, foarte putini la numar) – deci tot supraproductie. Animalele si tot ce ne inconjoara consuma numai ce au nevoie dar ‘muncesc’ pentru hrana cu mici exceptii (reptilele) 7 zile din 7, nu 4 din 7.

    Si inca ceva, noi nu muncim numai pentru noi. Muncim sa platim pensiile celor ce nu mai pot munci, muncim sa platim imprumuturile luate de cei care au luat doar, fara sa isi inchipuie ca vor si plati.

    • Cred ca esenta articolului este sa alegi intre a munci cat mai mult, si evident a imparti roadele muncii cu societatea in care traiesti, sau a munci exact atat cat sa-ti poti permite un trai decent (pornind de la venitul net) si in restul timpului sa ai activitati care pot sau nu pot aduce valoare vietii tale, dar care nu sunt remunerate. Asta nu inseamna neaparat ca stai degeaba sau ca nu contribui in societate..
      Daca muncesti pentru 2000 de euro pe luna si crezi ca de maine te-ai putea multumi doar cu 1000 ce-ar fi? Evident, exista si varianta in care tragi ca *&^%$£ la jug 12h/zi pentru 3k in speranta ca vei freca menta de la 40 incolo.. pana la 100.. daca nu mori intre timp de niscavai boli cardiovasculare.

      • eu cred ca nici autorul nu prea e in clar cu ce a vrut sa spuna. La fel cum poate sa isi dea cu parerea un apicultor despre arhitectura microprocesoarelor poate si un yoghin sa vorbeasca despre economie. Abureala, dar omului ii ajunge sa-i spui ca daca sta intr-un picior va primi maine o caruta de bani sau inaltare spirituala ca in secunda urmatoare sa si stea intr-un picior. Ma rog, nu tuturor, dar sunt multi care sunt foarte creduli si de pe urma carora indirect se pot trage anumite foloase (de imagine, financiare, etc)

        Un sfat pentru cititori:
        Cei care sunt ancorati in prezent si nu se pregatesc pentru ce le rezerva viitorul vor disparea in istoria umanitatii, cei care nu sunt ancorati in prezent si se pregatesc pentru altceva decat le rezerva viitorul, vor disparea pur si simplu.

      • Se munceste mult si prost. Putem “printa” si astfel se consuma mai multa hartie decat era necesar cu 100 ani in urma cand s-a “erectionat” Turnul Eiffel.
        Americanii au publicat niste studii conform carora francezii lucrand un numar mai mic de ore, 6..8/zi, au dovedit rezultate mai bune decat omologii americani care ‘lucrau’ 10..12 ore/zi.
        Dar exista multi indivizi in marea turma a “carnii de tun”. Petrecand zilnic 10…15 ore la birou, rareori inseamna rezultate mai bune, poate doar in fabrici si uzine.

    • Muncim mult in primul rand pentru ca sistemul capitalist a creat o multime de asa-zise noi nevoi pe are trebuie sa ni le satisfacem. Uitati-va doar la reclamele de la televizor si analizati cate dintre ele sunt destinate satisfacerii unor nevoi esentiale si cate pentru nevoi create. Cred ca concluzia va fi ca marea majoritate a ceea ce se produce acum trebuie sa ne fie bagat pe gat, altfel nu ar avea nevoie de reclame.

      • Corect. Exista o piramida a nevoilor similara cu cea a alimentelor , care are la baza nevoia de siguranta a individului , de hrana etc.. si in motz , nevoia de frumos care extinsa in zilele noastre ar fi acel “must have”. Sistemul capitalist a intors piramida cu susul in jos .

  3. Sa muncesti pentru traiul zilnic 4 zile (ca sa fie loc de munca si pentru ceilalti) iar celelalte zile sa ti le dedici copiilor, comunitatii, celor care sunt singuri si neputinciosi; sa faci ceea ce-ti face cu adevarat placere (locul de munca nu intotdeauna iti ofera satisfactiile la care aspiri).
    Dar, criza de acum este 99% morala ( calcam peste cadavre pentru a acumula avere doar pentru noi si copiii nostri si nu ne intereseaza de cei aflati in nevoi ) si apoi de supraproductie/financiara.

  4. Mda, iar incercam sa justificam lenea. Ni s-a urcat prosperitatea la cap si ni se pare ca e un dat nu se stie de unde. Problema in Romania e ca prea putina lume munceste cu adevarat, nu ca se munceste prea mult…

    • Hm. Nu trebuie sa fii lenes ca sa vrei sa ai timp pentru tine. Inseamna mai degraba sa stii ce vrei si sa pretuiesti lucrurile cu adevarat importante: fiindca nu-ti foloseste la nimic sa ai bani dar sa nu mai ai timp deloc. Fiecare stie pentru sine ce nevoi are si nu-i nevoie sa-i judecam pe altii pentru optiunile lor.

      Un prim pas ar fi ca angajatorul sa ii lase omului diminetile libere: nu e atit de important numarul orelor pierdute de cineva pentru a se intretine cit e de importanta calitatea timpului pierdut.
      Aproape orice om are capul cel mai limpede dimineata iar el nu e indobitocit atit prin munca pentru bani, cit prin faptul ca isi pierde astfel timpul cel mai pretios: ce-i drept, nu poate fi considerat indobitocit cit timp consimte sa se intimple asta fara sa realizeze prea bine ce i se intimpla.
      Fireste ca exista si solutia de urgenta — la care apelez si eu foarte frecvent: daca te culci suficient de devreme, atunci te poti trezi diminetile cu mult mai devreme, sa-ti iei si singur timpul de care ai nevoie pentru a gindi asupra problemelor care te framinta — asupra unor probleme de stiinta, de pilda.
      Ramine, desigur, dezavantajul ca nu poti colabora cu cei de linga tine in felul asta, fiindca nu le poti impune programul tau — de pilda nu poti merge la biblioteca la 5 dimineata si nici sa frecventezi cursurile vreunei facultati in felul asta. Dar tot e mai bine decit sa pierzi pentru totdeauna timpul asta…

    • un punct de vedere bun. nu conteaza cat muncesti ci cum muncesti si ce produci. pot sa stau 9 ore sa browsez netul si sa plec acasa fara sa fi facut nimic sau pot sa fac intr-o ora toata treaba si sa plec acasa sa ma joc cu copiii…problema e ca la noi se incurajeaza nemunca, pierdutul vremii….asta numai pentru ca rezultatele nu sunt apreciate…

    • probabil in capul tau a munci insemna facebook, cafele, tigari, net, vb la telefon, pauza de masa, facebook, mess, palavre etc.
      de ia ti se pare ca e ok sa “”muncesti” cat mai mult
      Lasa, fii tu harnic si munceste si 7 zile din 7 in felul asta, noi restul putem alege sa fim freelance si sa muncim FIX atunci cand vrem, sa ne platim si indatoririle catre societate si sa avem timp si pt noi.

  5. Revolutia industriala a aparut ca o necesitate a cresterii productivitatii muncii. Oricum cu 5 zile pe saptamana lucrate stam mult mai bine decat generatiile anterioare. Eu am mai apucat vremea cand se lucrau 6 zile pe saptamana. De exemplu in anul I de facultate la Mecanica aveam un laborator de la ora 20:00. Ce sa mai vorbim de exemplu de tarani pentru care notiunea de concediu nu exista, iar zilele libere insemnau duminica cand mergeau la biserica (dupa ce se sculau la ora 5 sa de-a de mancare la animale). Dupa cum se observa trend-ul este de a reduce timpul lucrat.

  6. daca am avea acest timp liber, am putea vedea mizeria din jurul nostru, am putea fi fericiti, am putea…multe, am avea mai putine boli cauzate de strs, insomnie, nervozitate… dar nu s-ar mai vinde milioane de masini-gramezi de fiare ordonate, nici atatea medicamente, etc, asta inseamna profit in scadere pentru oameni care hotarasc cine e presedinte, prim ministru si alti manechini care se ocupa cu administrarea saraciei generalizate. si cum astia fac legile, iata de ce e greu de atins acest obiectiv, care mai necesita si latura educatiei si care, in toata lumea, este in dizolvare libera…

  7. Si eu cred ca ne incadram in categoria de sclavi moderni 🙂 4 zile din 7 de munca pe plantatie ar trebui sa ne acopere nevoile de baza, fara sa alimentam supra-consumul

  8. valabil in special pt tine on

    Intradevar, sistemul economic mondial este si va fi unul de tip sclavagist. Cauza nu este dorinta noastra de mai bine, de a munci mai mult sau mai putin. Cauza sunt speculatiile cu acea marfa speciala numita – bani. Se produc averi fabuloase numai din speculatii. Da, o sa vina cineva si o sa imi spuna ca nu sunt decat o recompensa pt risc. Care risc? Cand ai toate informatiile necesare, cand marea finanta stie intotdeauna care este directia, ce risc mai exista. Iar atunci cand apari pierderi in sistem, toate aceste pierderi se socializeza.
    Sa spunem ca cineva se ocupa de cultivarea rosiilor. Poate acest producator de rosii sa obtina venituri intr-un an de cateva sute de ori sau chiar mii de ori mai mari decat valoarea productiei anuale? Nu se prea poate pt ca este intr-un circuit real economic.
    Acum avem unul care cultiva “bani” intr-un fond speculativ. Banii in aceasta categoire au proprietatea miraculoasa pe perioade scurte de timp de se insutii, inmii atunci cand se speculeaza vanzarea cumpararea. Si se vinde si se cumpara numai pt a specula, fara un beneficiu in economia reala. Un speculator ajunge sa castige in aceeasi unitate de timp cat o mie de cultivatori de rosii, dar fara ca acest castig sa aiba o pondere in economia reala. Practica aceste inegalitati in rasplata muncii sunt introduse cu buna stiinta in sistem atunci cand sant lasate speculatiile sa genereze venit.
    Rezolvarea ar fi simpla – operatiile de vazarea cumparare sa reflecte o necesitate in economia reala. Cumpar pt ca am nevoie, nu cumpar pt ca vreau sa fac specula. Binenteles vectorul speculatiilor sunt banii in forma in care sunt.
    A fost un moment in istoria omenirii, cand pt scurt timp, specula nu era posibila, iar “banul” era un batz despicat in doua, o parte ramanea in visteria regelui Angliei iar cealalta in circultie. Money-changers au pus presiune pt reintroducerea banilor sub forma de moneda pt a-si putea lua taxele din schimbare banilor.

  9. Marea problema nu e neaparat 4 zile din 7…. desi as fi de acord, ci respectarea timpului liber. Toti am avut/lucrat ore suplimentare, platite, dar de cele mai multe ori neplatite. Ce folos ar fi daca pe hartie lucram 4 zile si in realitate lucram 6, sau lucram in alea 4 cate 12-14h ore pe zi? Parerea mea e ca ar fi bine sa ramana 5 zile a cate 8 ore fix, nici o secunda mai mult. Si intr-adevar ar fi bun ca sa avem ceva mai mult concediu decat 1 luna. Sa fie de ex. 2 luni pe an din care 1 luna sa fie vara. Atunci au si copii vacanta si am putea petrece mai mult timp cu familia. Dar iarasi sa se respecte dreptul la vacanta.
    E ceva f. greu asta … dar poate poate se va reusi. Si asta ar face bine si la turism… oamenii ar fi astfel fortati sa cheltuie sa mearga in vacante. Cheltuie si se si simt bine. Iar cei care muncesc vara sa existe alte variate compensatorii.

  10. M-a izbit direct primul argument: revolutia industriala, o oportunitate pentru oameni sa munceasca mai putin pentru ca muncesc masinile in locul lor. Este total gresit pentru ca profitul muncii masinilor nu il ia muncitorul, ci patronul, si asa si este normal. Sigur ca in cele din urma beneficeaza si muncitorul d epe urma performantelor masinii prin impozitele platite d epatron.

      • in sfarsit cineva care pune degetul pe rana. bravo andrei!
        ar trebui sa scriu un articol intreg despre furtul muncii legalizat pe care actionariatul corporatiilor il practica natural si dezinvolt. in 10 ani de corporatism am adunat ceva exemple in acest sens. exemple usor de cuantificat, cu cifre.

  11. O chestiune foarte buna…totusi baza problemei e alta: trebuie sa trecem de la sistemul bazat pe timp la cel bazat pe productivitate si produsul muncii…nu conteaza ca stai 25 de ore pe zi la munca…daca nu produci suficient, nu esti potrivit pentru munca respectiva…reversul este si el adevarat: daca in 1h faci cat altul in 25, de ce trebuie sa stai si sa browsezi netul la munca si nu poti sa te duci acasa sa te joci cu copiii? urasc mentalitatea “noi trebuie sa stam la munca 9 ore, nu conteaza ce facem, cum facem, dar sa fim prezenti”…e o relicva comunista….

  12. Dar de ce sa nu muncesti 6 zile pe saptamana si sa faci ceva care iti place foarte mult? Daca tot traim in vremurile astea moderne ar trebui sa ne fie mai usor sa aflam care e acel ceva si sa fim atat de buni la el incat sa facem si bani. E tot mai normal ca cineva sa stea mai mult in scoala sau sa revina la scoala dupa o perioada de munca…

    Esti sclav atunci cand faci ceva care nu iti place indiferent daca sunt 4 zile sau 5.

    Pe de alta parte, unele munci pot sa astepte, nu e intr-adevar pana la urma asa important daca un producator de biscuiti vine cu ceva no azi sau peste doua luni. Un patron se imbogteste mai incet. Ceea ce nu e un neajuns in sine.

    Dar exista oameni care lucreaza in domenii unde daca ceva se intampla mai repede (= mai multa munca) e mai bine decat daca se intampla mai tarziu: cei care fac cercetare in medicina, cei care fac podul din fara casei mele sau cei dupa care astept sa imi termine garsoniera. Parca nu as vrea sa ii aud ca vor sa “slow down” ca oricum in valoare absoluta nu e mare branza daca viata mea e mai buna anul asta sau peste zece ani… ca “mai buna” e un concept relativ…

  13. daaa, ai dreptate, sabin. eu am reusit, sper, in orice caz, sunt pe calea cea buna.
    tinta mea este 6/6 adica 6 luni de lucru pe bani, 6 luni de altceva – calatorii in jurul lumii, voluntariat in parcuri naturale etc.

  14. Libertatea nu o alegem asa cum spui, libertatea se castiga cu foarte mult efort. Civilizatia noastra nu se bazeaza pe sclavie voluntara, nu e nimic voluntar in sclavie. Pentru ca nu putem alege sa nu mancam sau sa nu locuim undeva, suntem fiinte reale cu nevoi cat se poate de reale. Nu noi acumulam din ce in ce mai abitir, civilizatia noastra o face folosindu-se de noi, in incercarea noastra continua de a ne elibera de nevoi.
    Din cauza asta ce spui tu despre 4 din 7 e o idee buna, dar nu spui cum ar putea functiona la cei care nu au optiunea sa renunte la ce nu au.

  15. inca o observatie:
    eu nu cred ca autorulindemna la lene, si la nepasarea fata de societate
    nicidecum
    mai degraba, cred ca insemn la
    – eficientizarea muncii ( adica in intervalul asta MUNCESC, nu ard gazu’ cu messenger, conv inutile etc)
    – rationalizarea consumului ( chiar AM nevoie de inca o masina? de inca un ceas scump chiar am vevoie sa platsc atat pt cutare obiect? etc etc)

  16. Este minunat in teorie, si ma bucur ca n-a aparut aici decat un singur comentariu care sa reia cliseul reflex “la munca, lenesilor”. Dar daca treceti de la teorie la recomandare, ma tem ca nu e aplicabil decat pentru oamenii cu venituri mari sau pentru cei fara copii sau alte persoane in intretinere. Sau pentru cei pe care ii pot intretine altii, pur si simplu. Caci cum ar putea sa viseze oameni ca acestia din articolul de mai jos la 4 zile lucratoare sau la mai mult timp liber? (ignorati titlul profund pompieristic, nu despre asta e vorba):
    http://www.adevarul.ro/dosar/Bugetari_care_nu-si_plang_de_mila_0_350965209.html

  17. Multumesc pentru comentariile interesante. Pentru mine asta e esenta TOTB, sa creeze un spatiu de dialog si schimb de idei.

    @dan, jj
    Exista oameni liberi care sunt/au fost in inchisoare sau dispun de foarte putine bunuri materiale. Cred deci ca libertatea e o atitudine, o optiune personala de detasare; sau, dupa caz, poate fi dobandita cu foarte mult efort atunci cand te lupti pentru a o obtine. Ambele cai pot functiona. Unii suntem destul de puternici pentru a alege singuri, altii avem nevoie de ajutor sa ne amintim cum se face asta. In Romania si aiurea cred ca asta ar fi rolul unei societati: sa ne sprijinim reciproc sa fim liberi.

    Ganduri bune!

  18. In prezent, majoritatea muncim 5 zile din 7. Problema este ca o zi de munca ar trebui sa aiba 8 ore. Nu are 8 ore decat pentru cei care lucreaza in ture/schimburi. Noi ceilalti, care nu lucram “foc continuu”, stam mai mult decat 8 ore la birou. Pauza de masa este pentru majoritatea angajatilor de o ora. Astfel, in loc de 8 ore, ziua de munca devine de 9-9.5 poate chiar 10 ore pe zi. Adaugand statul in trafic, obtinem 10.5-11, poate chiar 12 ore pe zi. Astfel, in loc de 20 de zile alocate serviciului pe luna, avem 30… Un prim castig ar fi reducerea timpului petrecut la serviciu si a timpului petrecut in trafic.

  19. Sabin, ai atins foarte putin un aspect critic – distributia inechitabila a averilor acumulate. Aici e de fapt problema, daca productia s-ar distribui echitabil, oamenii ar avea mai mult acces la edicatie si la timp liber. Deocamdata s-a dovedit ca singurul motor care pune in miscare omenirea este CONCURENTA. Aceasta se poate manifesta intre tari, intre colegii de la birou, intre vecinii de la bloc, etc… si se concretizeaza prin munca, inovatie, tehnologie, progres… S-a dovedit ca un sistem care NU se bazeaza pe concurenta (respectiv economia centralizata comunista) este falimentar. Personal cred ca actualul model economic este cel sustenabil, insa cu o distributie mai echitabila a bogatiei (nu 100% echitabila, altfel ar disparea concurenta). Pe termen lung sunt sigur ca tendinta este cea buna (e destul sa te uiti la cele 40 h/saptamana norma de azi si sa compari cu norma de acum 1 secol ca sa vezi ca drumul este cel bun).

  20. Sunt foarte multi oameni care din munca si-au facut un hobby. Mie imi place munca mea, si o fac cu placere. E adevarat ca as vrea sa am mai mult timp, insa de cate ori am timp liber, ma surprind cititnd diverse chestii tot in legatura cu munca. Eu lucrez in high-tech si tot ce e legat de asta este munca/hobby pentru mine.
    Sunt si alti oameni care au munca/hobby: sportivii, (unii) profesorii, medicii, mecanicii auto (cand nu sunt la sercive isi “bibilesc” masina proprie), artistii etc.

  21. Rezumat (la articol si comentarii):
    “Io sint destept si ma-m gindit asa: vreau sa munceste 4/7, iar sclavii aia prosti care vrea sa munceste mai mult sa o poate face, dar io vreau ca tot ce produc ei sa im-i revina si mie, ca sa pot sa stau io degeaba, adica sa fie distributism.”
    Dream on, n-o sa pupati voi asa ceva… Dati-va jos ia si imbracati o salopeta – va face mai multa cinste.

  22. Felicitari Sabin!!
    Mi-a placut grozav articolul, de fapt esenta din spate – rezonez cu ce zici, am ‘filozofat’ si eu cand si cand mai din afara ‘rotii de soarece’, poti simti inauntru lucrurile daca iti acorzi ragazul ‘sa fii’ (cum zici”) samd…

    Felcitari tuturor de altfel (va citesc cu mare interes si placere), e o mare bucurie si satisfactie sa-mi gasesc ‘fratia’ in/cu oameni ca voi, ‘iesiti din cutie’.
    Ce bine ne-ar prinde mai multi ca voi!! Dar pe urma, cu oameni deschisi la minte ca voi, mai ca-mi renaste speranta de mai altfel & mai bine.

  23. Eu voi raspunde nu teoretic ci practic, in sensul ca am lucrat 4/7. Dupa multi ani de lucrat “normal” 5/7 , cu copii mici si cu bonusul ca sotul era plecat saptaminal in delegatie 2-4 zile, am constatat ca eram epuizata. Solutia? Sa lucrez “doar” 4/7. Nirvana, ce mai. Cind am aflat care erau implicatiile financiare ale reducerii timpului de lucru am inghitit in sec si am mers inainte in acelasi ritm 5/7 un an. Cind am capotat si m-am pus in sfirsit pe primul loc si am considerat ca a ramine in viata si a nu ajunge la balamuc e mai important decit a cistiga mai putin. Asa ca am facut pasul. Credeam ca dupa citeva luni de refacere in regimul de “crutare” voi deborda de energie, entuziasm etc. In plus nici sotul nu mai avea delegatii la aceasta epoca. Toate bune si frumoase : dupa vreo 3 luni de 4/7 in care am reusit sa ajung la zi cu toate lucrarile prin casa, facturile etc. am inceput in sfirsit sa mai stau eu cu mine si sa ma gindesc ce vreau eu de la viata asta. Iar raspunsul a fost neasteptat : doream sa lucrez si mai putin decit atit. Toate complexele de “workaholic” care m-au impins de la spate ani de zile s-au evaporat, probabil in orele cind in sfirsit am avut timp sa ma odihnesc si sa ma ocup de mine. Dupa inca citeva luni de cugetare am tras concluzia ca nu mai doream deloc sa lucrez in domeniul in care am lucrat dealtfel toata viata mea activa (informatica). Sufeream de burnout. Am renuntat la serviciul meu si sunt pe cale sa ma recalific intr-un domeniu care-mi permite sa-i ajut pe altii : life coaching.
    Ca sa n-o mai lungesc, pentru mine lucratul 4/7 a avut un efect radical asupra vietii mele si m-a ajutat sa-mi reevaluez prioritatile, sa aflu ce doresc cu adevarat de la viata, sa ma cunosc mai bine. Din punctul de vedere al societatii fenomenul e periculos – am devenit un fel de electron liber – asa ca mi se pare normal sa nu fie incurajata reducerea timpului de munca.
    Ca s-o tai scurt celor care m-ar califica de lenesa : am tras tare ani de zile, de la trezire pina pe la 10 seara zilnic cu serviciul, copiii si casa, uitind de mine si de nevoile mele, iar dupa mai multe luni de cind am renuntat la serviciu tot ma simt obosita, primul val de frig al toamnei mi-a dovedit ca nu stau bine nici cu imunitatea. Intre a fi perfecta/productiva/harnica si a fi in viata, am ales viata.
    Asa ca inainte de a-i judeca sau a-i invidia pe cei care trec la un program 4/7, intrebati-va daca aveti curajul de a ramine fata in fata cu voi insiva o zi pe saptamina, cind nu va puteti refugia in spatele lucrului.

  24. Bravo Cristina! Mă bucur că suntem mai mulți cei ce am încercat experiența a patru zile lucrătoare pe săptămână. Io lucrez așa de vreo opt luni. Concluzia mea este cam aceeași: experiența mi-a deschis ochii și am decis să încerc ceva și mai revoluționar, dar asta după ce îmi iau o pauză de câteva luni, un an…

    În orice caz, e fain, io am ales ca ziua liberă suplimentară să fie miercurea. Adică la mine săptămâna lucrătoare are două zile: prima și ultima… :)) Am ales să petrec ziua respectivă departe de birou și calculator, cu copilul. Dar am prins gustul și acuma vreau chiar mai mult.

Reply To a Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger