Te consideri mare european, iubitor de natură sălbatică și de vânătoare, și nu ai capacitatea intelectuală să observi că nu mai ai rațiune și nici sentimente umane: ai devenit un criminal cu sânge rece. Începi prin a căuta pe Internet o agenţie care îţi satisface dorinţele şi „oferta” este financiar acceptabilă. Apoi zbori la mari distanţe cu avionul, mai parcurgi câteva sute de km cu maşina de teren şi ajungi să zicem în Carpaţi, unde „ursul tău” te aşteaptă, chiar dacă el nu ştie că tu ai să sosești.
A fost hrănit vreme îndelungată, ştie că va primi mâncare şi va veni la hrănitoare şi de data aceasta. Urci în ascunzişul înalt (sau dacă ești prea bătrân și moleșit, te urcă ‚slugile’ cu fotoliul), ascunziș unde ursul eventual rănit dar încă în puterea oarbă a disperării, pe tine nu te poate afecta în vreun fel.
Nu dorești să îți asumi riscuri, că ești evident un laș, vierme. Şi aștepţi. Ursul vine legănându-se. Indiferent. Începe să mânânce. Tu îndrepţi puşca spre el. Cauţi prin lunetă locul unde îi vei plasa acel glonț care să îl ucidă, dar să nu-i spargă craniul. Plimbi punctul pe spatele animalului, pe burtă, pe şolduri, pe umeri… Te joci… Iar la un moment dat, ursul se uită la tine. Te uiţi la el prin lunetă… priveşti faţa lui liniştită, pe care nu se văd sentimente, doar puterea şi puritatea sălbăticiei. Pentru ce ai venit până aici? De ce ai plătit? Îţi zici că tu eşti puternic, măcar acum, că în rest… Te saturi de a te juca şi tragi. Un urlet înfiorător, animalul nu a mai simţit aşa ceva. Și nici tu. O perioadă de zbatere între viaţă şi moarte. Apoi moartea. Moartea lui, a stăpânului pădurilor adevărate, moartea ursului puternic, în floarea vârstei. Îi dai jos pielea, îi scoţi craniul (nu tu, că te murdărești cu sânge… alții, slugile sunt bune la tranșat hoitul creat de tine). Eşti fericit. Eşti fericit? Ai ceea ce doreai în biroul tău, sau în noua casă. Trofeul care arată că tu eşti puternic, ai bani de aşa ceva, eşti influent, eşti un caştigător: esti o valoare. Ursul ucis, ca simbol al puterii tale. Zbori către Germania. Avionul trece deasupra pădurii unde trăia „ursul tău”. Mâna îţi mângâie pielea şi îţi palpează oasele craniului. Pielea şi craniul tău. Dacă mai ai puţin suflet, şi deci şi un sentiment al vinovăţiei, îţi şopteşti pentru autoliniştire: oricum îl omora altcineva. Dar să nu ai curajul să mai zici: „Iubesc natura şi viaţa, viața sălbatică”. Niciodată.
Vânătoarea – o formă de barbară cruzime? Mulți dintre cei care se îmbogăţesc sau intră în politică, ajung mari vânători, care îşi etalează ‘capacitatea’ prin “trofee cât mai valoroase”. Pentru omul care are încă suflet, pare stupid un hobby al plăcerii uciderii animalelor. Este oare uman să te mândreşti cu un craniu al vreunui animal ciuruit de tine, o piele de urs sau cu nişte coarne de capră neagră? Nu este foarte diferit de canibalul care colecţionează capete uscate de oameni sau urechi umane; măcar canibalul avea ‘trofee’ provenite de la duşmani care puteau să-l omoare, pe când nici un german sau francez nu putea fi omorât de ursul din Carpaţi, dacă stătea acasă! Dar el a venit pe aici şi a omorât acea fiinţă vândută pe Internet… Patetic, jalnic?
Vânătoarea-braconajul. Dacă am întreba ursul, cum prefera să moară, de glonţul unui braconier sau al unui vânător, ce ar prefera oare? Vânătorul? El este ucigaş mai îndreptăţit că are voie să o facă, are un permis, are o hârtie pentru asta? Cine i-a dat permisul? Aaaa! Cineva a stabilit ‘cote de extragere’ pe baza unor date foarte chestionabile, i-a vândut pe bani un permis şi el trăieşte bine din asta. Este mai moral decât braconierul înfometat? Nevoia de a mânca ceva în seara asta sau dorinţa de a vinde “la negru” un trofeu, din care să ia bani de o sticlă de pălinca…. există și destule astfel de cazuri. Nu se pot separa clar vânătoarea legală de vânătoarea ilegală, din variate motive: animalul împușcat nu știe dacă el a fost omorât pe bază de acte sau fără hârtia respectivă… și nici nu îl interesează; există destule relatări despre vânători care în ‘sezon’ împușca la fel de agresiv ca în ‘extrasezon’ și la fel de mare e măcelul atunci când au alocată cotă ca și când… nu există. O mare parte a cazurilor de braconaj mediatizate se leagă de personalităţi politice, judecători, avocaţi, procurori, oameni îmbogăţiţi în ultima vreme, aşa-zişi “baroni locali” și șleahtele lor.
Subiectul vânătoare/ braconaj este foarte important de abordat când analizăm conservarea biodiversității de pe la noi. Miza este păstrarea unei inestimabile valori şi utilizarea durabilă a unei “resurse naturale regenerabile” versus prădarea ei şi obţinerea de profituri rapide şi trecătoare, lăsând în urmă un dezastru ecologic la nivelul peisajului. Oricum, complexitatea problemei nu se compară cu cea a protejării unui tinov de 0,5 hectare… Organizaţiile vânătoreşti reunind persoanele interesate de vânătoare, se declară favorabile conservării biodiversităţii, dar prin activitatea acestor oameni (legală sau ilegală) fauna de animale mari nu reuşeşte să se menţină pe linia de plutire. Situaţia cu braconajul şi vânătoarea a ajuns atât de complexă prin implicarea “factorului politic”, a intereselor financiare legate de vânătoare, a problematicii braconierilor foarte săraci şi foarte bogaţi. Pe de altă parte, în schemă intră acea parte a societăţii civile care este de facto interesată de conservarea valorilor naturale.
Vorbim acum despre vânătoarea modernă, adică plăcerea de a ucide: vom analiza altădată vânătoarea-preistorică, o modalitate de a procura hrana necesară supraviețuirii în triburile umane sau cea a adevăratelor demonstrații de vitejie din timpuri medievale când riscurile confruntării cu marile carnivore ale pădurilor neumblate existau în realitate. Suntem pe un teren alunecos când atingem subiectul braconajului-vânătorii, mai cu seamă din cauza implicării nenumăratelor persoane şi instituţii, toate cu interesele lor, cu inerţia lor, cu dorinţa lor de a arăta că sunt capabile să facă ceva, chiar şi când ele sunt… aberante. Există o mare șerpăraie de interese, structuri care fac profituri foarte mari comparativ cu situaţia de pe la noi, prin prădarea valorilor naturale pe care ar trebui să le păstrăm cu cea mai mare grijă şi să le gospodărim în aşa fel ca și cum am înţelege că ele sunt de nepreţuit şi de neînlocuit.
Orice om cu bun-simț iubește Natura. Ce poate fi mai spectaculos în natură decât marile animale sălbatice? Normal ar fi să vedem pe dealuri cerbi, ciute, căprioare, iepuri și multe alte animale sălbatice. Ele ar trebui să fie acolo, în populații consistente, sănătoase, doar că sub presiunea vânătorii și a braconajului, speciile sunt împinse spre degradarea populațiilor și dispariția lor. Academicianul Emil Pop afirmă în prefața cărții lui Al. Filipașcu, Sălbăticiuni din vremea strămoșilor noștri… : ‘Trebuie să subliniem (…) că una dintre cele mai criminale intervenții directe se datorează braconierilor și vânătorilor împătimiți.’ Constatăm acum în secolul 21, derularea unui genocid ce se petrece cu renumita biodiversitate de pe la noi, mai cu seamă vizibil la populațiile de animale mari (cerbi, capre negre etc) pe care le privim cum dispar din faţa ochilor noştri şi rămân doar statisticile “vânătorești”.
Este necesară conturarea unei viziuni naturalistice moderne asupra vânătorii, bazate pe o argumentație rațională și pe ceva umane sentimente. Părțile implicate în vânătoare sunt urșii și mistreții, cerbii, căprioarele, vulpile, iepurii, becaținele, prepelițele, potârnichile, caprele negre, rațele sălbatice, gâștele sălbatice, cocoșii de munte, veverițele, jderii, râșii și zâmbitor, fermecător, malefic, vânătorul. Este necesară crearea unei imagini despre vânătoare care ar fi acceptabilă și din unghiul de vedere a animalului sălbatic rănit, muribund, înconjurat de vânători care jubilează… În măsura în care dorești sa definești cam cum stă situația cu vânătoarea, din unghiul de vedere al animalelor sălbatice, inevitabil apare ceva încrâncenare… a animalului aflat în bătaia puștilor.. al celui rănit aflat în apropierea sfârșitului.
Termenii “vânat” şi “animal sălbatic” arată diferențele de percepție asupra realității. Cuvântul “vânat” este a priori tendențios, arătând că “menirea” acestor animale este ca ele să fie vânate, omorâte. Este mai bine, mai uman, să le numim “animale sălbatice”. Din păcate, nu doar la noi există această situație lingvistică penibilă, ci multe alte limbi folosesc pentru animale sălbatice termeni care arată un dispreţ, sugerând superioritatea îngâmfată a omului faţă de restul animalelor. Când engleza le zice “game” asta mi se pare tot aşa ciudat, insinuând că vânătoarea este o joacă, o distracţie, iar animalele sunt jucării, nişte chestii cu care ne producem plăcere. Se evită imaginea dură când “jucăria” se zbate în sânge și moare în timpul “distracției”.
Până în 1989 a fost pe aici un singur dictator și mare vânător, iar ulterior au apărut mulţi dictatori și vânători mici, cu efecte dramatice asupra animalelor sălbatice. Pare că plăcerea de a ucide animale este un exerciţiu bun pentru alte momente, mai serioase. Sau o destindere, un amuzament. Este modalitatea de abordare afişată de omul care crede că lui i se cuvine totul, chiar decizia asupra vieţii sau morţi celorlalte fiinţe libere, umane sau nonumane.
Culmea nesimțirii este să ucizi… ca formă de distracție. Vânătoarea „civilizată” actuală, un hobby al uciderii din plăcere practicat de sărmani care nu mai au suflet ci au doar bani, este cu totul altceva față de vânătorile trecutului. Este o afacere în care banii şi interesele celor cu influenţă financiară/ politică calcă în picioare etica, ştiinţa şi dreptul de supravieţuire a acelor animale, altele decât vânătorul. Este o lume a cotelor de vânătoare stabilite pe date manipulate, a reclamei pe Internet și a permiselor de vânătoare, a maşinilor de teren și a carabinelor cu lunetă. Orice om normal consideră că este inuman să ucizi din plăcere un animal sălbatic, fără să-i dai vreo şansă de a scăpa, de a trăi în continuare. Oare atunci când foloseşti arme cu lunetă, atunci când aştepţi animalul la un loc unde este obişnuit să se hrănească, atunci poți fi definit ca măcelar ascuns și fricos, sau ca Terminator fără milă?
Ioan Pop, (APM Baia Mare, pe atunci) mi-a povestit o întâmplare: Un silvic din Baia Mare, pe care îl cunoaştem amândoi, i-a relatat cum prin septembrie 2003, vânau vulpi în aşa fel încât turnau apă în galeriile lor, aşteptau să iasă şi apoi îi împuşcau. La un moment dat a ieşit o vulpe, dar când a văzut vânătorii care aşteptau cu puştile îndreptate spre ieşirea galeriei, decât să fie împuşcată, a preferat să intre înapoi în galerie şi probabil a murit înecată. Mai bine mori decât să te întâlnești cu asemenea «iubitori ai naturii»?
Moralitate? Dacă am trăi într-o Lume mai umană, ar fi imposibil să te mândrești că îți place să ucizi nevinovate animale. Într-o Lume în care ar exista respect real față de Natura, omul ar fi fericit să privească cerbul, să se minuneze de mișcările lui, de frumusețea fantastică a vieții sălbatice. Un om echilibrat psihic nici nu și-a pune problema că ar dori să ucidă cerbul pentru a își satisface setea de a ucide. Omul acela înțelept s-ar întreba: oare cât de patologică trebuie să fie o societate încât să permită uciderea animalelor din plăcere? Cât de horror este să expui capetele ființelor pe care le-ai omorât? Oare o astfel de colecție arată ce tip de suflet ești… că ești de fapt o jalnică carcasă? Este posibil ca odată vânătoarea să rămână o boală a trecutului, ca și sclavagismul sau canibalismul? Lumea se schimbă, ne place sau nu, iar de noi depinde direcția schimbărilor.
“Moralitatea” de a nu da şansă animalului… chiar și celui mai viguros animal sălbatic, la care posibilitățile de evitare a morții subite se reduc dramatic, chiar total, ca o consecință a existenței armelor de foc performante, a lunetelor și a vânătorului-terminator. Este o executare a unei ființe nevinovate, care se simte în siguranță la o distanță de câteva sute de metri față de tine, iar tu cu arma cu lunetă îl ucizi mișelește, poate chiar dintr-un ascunziș… instalat lângă locul unde este obișnuit să vină la hrană… Ce este idilic în asta, ce este frumos, uman? O împușcătură brutală, a unei brute, și atât: “GAME OVER”.
PS. Despre interferența vânătorii în procesele evolutive și cele ecosistemice vom vorbi într-un alt articol.
© dr. Peter Lengyel
Acest articol a fost preluat de pe site-ul dr. Peter Lengyel.
Peter Lengyel s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.
Puteți citi și:
Pe tati îl mănâncă un animal mare!
Viziunea romantică asupra Naturii și Omului
Braconierul bătrân şi capra neagră
Animal Sălbatic în Iarna Carpatină
Comunicarea Naturii în Era Digitală
Filmul Documentar despre Natură – cum este la noi și cum ar putea să fie
Ecologistul ideal și totuși real
Iubirea cărților bune și performanța intelectuală
25 de comentarii
Foarte bine punctat……….curios, tocmai mă gândeam azi la cei care fac din a vâna o plăcere, din păcate!
Curată sălbăticie şi ….laşitate de multe ori!
Aha.
E mult mai moral să ucidem ca să mâncăm, nu? Şi animalele ucise pentru cotlete şi şniţele beneficiază de şansa de a se apăra, de a trăi, nu? Şi nici nu se pune problema că ar fi executarea unei fiinţe nevinovate, nu? Şi tot aşa, aş putea-o ţine până mâine.
Ca să fie bine înţeles, nu sunt un adept al vânătorii. O consider o inutilitate, dar asta nu mă face să devin un adversar al ei. Cine are nevoie de ea şi are şi banii necesari, e liber să facă absolut ce vrea, atâta vreme cât i se permite legal. Sunt însă un adversar convins al ipocriziei. Iar comunismul ăsta verde duce ipocrizia la rang de artă.
In principiu sunt de acord cu ce scrii dar cred ca autorul a dorit sa puncteze latura umana, psihologica a vanatorii moderne. Si aici este o diferenta considerabila intre a ucide pentru a manca (vantoare, in curte la tara, abatoare, …) si a ucide de dragul artei (vanatoarea moderna)
Excelent scris! Cu sentimente dar si cu ratiune!
Felicitari!
Bine scris…pariez ca domnul nu este vanator si a reusit sa inmoaie inimile altor nevanatori. vanatoarea nu este un sport sau prilejul de a ti arata puterile.Cine nu a auzit de cinegetica trebuie sa stie ca se studiaza in cadrul facultatilor cu profil silvic. Vanatoarea este modul in care omul cu arma face un echilibru intre animale si natura. Nevanatorii nu stiu ca este o cota de recolta si acele animale nu sunt puscate asa intamplator ci pentru a putea face acel echilibru dupa care aminteam mai sus: un exemplu a fi acel urs de care se scrie ca este puscat de un oarecare vanator care binenteles si l permite si care este trecut pe cota de recolta din spatiu respectiv deoarece ori in zona s au inmultit ursii si au inceput sa faca ravagii si de aceea trebuiesc eliminati un nr de…ori acel urs e unu din aia care ataca oamenii sau face alte stricaciuni; sau intr un alt areal s au inmultit vulpile in nestire astfel incat iepurii (care au ce i mai multi dusmani) sunt pe cale de disparitie, atunci sa stabilit un plan de recolta la vulpi pt a se putea face echilibrul intre cele doua specii si binenteles un alt vanator (printre care si) am facut aceasta combatere cu gandul ca ajut cumva si pt ca atata mi am permis din pct de vedere financiar; tot un exemplu este si zona in care misretii s au inmultit asa de mult incat ogoarele arata jalnic in urma lor si nimeni nu stie cum stau oamenii pe campuri pazind lanurile de popsoi facand nopti albe, un alt dezechilibru pe care tot un vanator cu arma il poate corecta; sau acele animale care prezinta diferide defecte genetice in urma consacvinizarii sau a transmiterii unor boli si care trebuiesc eliminate pt a nu raspandi boala respectiva ca natura sa fie frumoasa sa se poata bucura de ea si necunoscatorii….si exemplele ar putea fi multe. Probabil sunt fel si fel de oameni , dar un vanator adevarat asa trebuie sa gandeasca. Numai un necunoscator poate sa sustina ca un vanator nu iubeste natura. cati dintre cei care critica si care iubiti si va pasa asa de mult de animalele salbatice ati mers iarna pe -20 de grade sa pune ti mancare, sa face ti urme pe zapada pt a putea ajunge la hrana? (eu sunt unu din acei care se bucura de trofee si am fost pe geruri cumplite luptandu ma cu nametii si nu din obligatie ci din pasiune si din dragul de a admira natura si de a ma bucura de ea) Eu nu cred ca stie mai bine altcineva sa se bucure de natura si sa pretuiasc animalele ca un vanator “adevarat”. Nimeni nu stie cum in zi de vara un vanator pleca in urma capriorului in dupaamiezile racoroase, facand observatii in natura, mirosind florile campului, auzind murmurul izvoarelor si socotind cu exactitate pt a nu gresi eliminand un alt exemplar demn de a ramane in teren. Nimeni nu stie cum vanatorul isi scoate palaria in fata vanatului rapus in semn de respect si pt a si cere iertare dandu i ultima imbucatura (crenguta de stejar sau de brad) si ingenunchind in fata lui.
Cred ca o sa ma mai abtin si o sa incerc sa ma opresc aici cerandu mi scuze totodata daca am jignit pe cineva
Cu respect
Draga DMF,
Cred ca ar trebui sa iti faci un control la cap. Nu am decat dispret pentru persoanele ca tine care sustin ca sutn oameni mari iubitori de natura. Iti doresc sa ajungi si tu la un moment dat la fel ca animalele pe care cu lasitate le impusti. de ce nu te duci sa te lupti cu ursul cu mainile goale si nu la adapostul unui tufis cu o pusca in mana? sa vedem cat de viteaz mai esti atunci. stii vorba: cel care tine sabia de sabie va muri? oameni ca voi sunt demni de tot dispretul…nu pot sa deduc decat ca sunteti niste persoane foarte frustrate care simt nevoia sa decurga la crima pentru a se simti satisfacuti. probabil olipsa acuta de sex. si pe buna dreptate: cine ar sta cu un monstru?
frumos spus, cred ca ma apuc de vanatoare!!!
Mai Anti-vanatoare cum spunea si cineva mai sus….nu urasc nimic mai mult ca ipocrizia!!!
Majoritatea va uitati urat la mine daca imi tai un iepure, o gaina sau porcul de Craciun….mai dava-n stiti voi unde de ipocriti! Nu va e rusine sa luati carnea din magazin si sa o mancati dupa cacaturile ce le scoateti pe gura??? stiti voi cum traiesc animalele alea si mai ales cum mor??? Eu macar mi-l cresc cum pot mai bine si il tin cat de bine pot, iar daca s-ar intampla sa mananc vanat ar fi pt ca eu m-as chinuii sa il prind si pentru ca poate eu ii dau sa manance si iarna si vara (agricultura).
Vanatoarea e peste tot si va fi mereu, nu suntem divini, suntem doar oameni!!!
Va urasc si pe voi cei cu armele care trageti in tot ce misca de la 1,5 km (asta nu e vanatoare) dar cel mai mult urasc ipocrizia.
Cat despre povestea (realitatea) cu ursul, singurul repros e acela ca nu se face vanatoarea asta mai profitabila…deoarece Romania are suprapopulatie de ursi (studiati unde vreti voi). Doar Rusia ne mai intrece(din continentul european) si Rusia e un spatiu vast. S-ar putea organiza mai bine aceste vanatori si scoate mai multi bani iar cu ei s-ar putea reface anumite specii de animale de la noi care nu stau asa de bine.
teo show
draga “anti-vanatoare” in primul rand nu am jignit pe nimeni si nici nu am incercat decat sa arat cum sta realitatea (fata de tine care neavand alte argumente ai recurs la un limbaj folcloric specific celor cu putina scoala), dar un cap optuz ca al tau nu are cum sa inteleaga treaba asta. probabil esti unul din cei care stau in fata calculatoarelor si isi dau cu parerea fara sa cunoasca ceea ce se intampla defapt. eu zic sa nu va mai c*cati pe dumneavoaastra si sa va mai revizui ti comportamentu
P.S. cat despre potenta te asigur ca is de 10 ori mai comparativ cu tine (probabil din cauza carnii de vanat )
draga DMF,
nu ne putem indoi din spatele ecranelor, de potenta dumitale de care vorbesti. dar de potenta intelectuala si mai ales emotionala, ne-ai dat deja destule motive de indoiala.
doar in iluzia in care traiesti dumneata, un vanator este un iubitor al naturii. Se pare ca ai invatat asta de la ,,taticul vanator,, sau ,,bunicul vanator,, sau oricum de mult timp, ca ti s-a inoculat atat de puternic in minte- sunt sigura ca nu te prefaci, ci chiar crezi ceea ce spui. Ceea ce face sa fie si mai trista situatia.
Ai ocolit sa ne povestesti cum iti curge ,,adrenalina,, prin vene cand te pregatesti sa apesi pe tragaci, insa ne dai in cap cu un citat demn sa ne stoarca de lacrimi, pe noi, cei care suntem usor impresionabili, probabil prostuti in ochii unui ,,adevarat vanator,, : ,,Nimeni nu stie cum vanatorul isi scoate palaria in fata vanatului rapus in semn de respect si pt a si cere iertare dandu i ultima imbucatura (crenguta de stejar sau de brad) si ingenunchind in fata lui.,, Domnule, am un singur raspuns la asta: ma C*c pe palaria ta! Si sunt sigura ca orice animal impuscat de tine ar fi de acord, daca s-ar putea exprima. Dar nu poate si tu si toti din tagma ta profitati de asta.
Si nu, nu am putina scoala, din cum scrii se vede ca te lauzi degeaba: in cateva randuri ai reusit impresionanta performanta sa ,,strecori,, mai mult de 10 greseli de scriere si exprimare: ,,obtuz,, nu,,optuz,,, obtuzule! (Dar probabil ca in clasa a 6a cand se studiau unghiurile oBtuze la scoala, dumneata erai plecat cu tata sau bunicul dumitale pe coclauri, sa te invete un ,,hobby,, nobil ca vanatoarea); cei mai multi dusmani, nu ,,ce-i mai multi dusmani,,; s-a stabilit, nu ,,sa stabilit,, ; ,,sa puneti mancare,, , nu ,,sa pune-ti mancare,, ; ,, sa faceti… , nu ,, sa face-ti,, samd, greseli de clasa a 4a cel mult. Lasa pusca, nene si mai pune mana pe carte.
Si nu ne mai lua cu argumente lipsite de logica si de umanitate ca cel cu ,,reglarea,, efectivelor de animale care sunt prea multe. ,,Vanatoarea este modul in care omul cu arma face un echilibru intre animale si natura.,, Daca ai fi un iubitor al naturii, asa cum te recomnazi, ai sti ca natura e perfect echilibrata de la sine, dar ghici ce, tot omul a dezechilibrat-o. Si atunci se gasesc unii si mai destepti care au solutia: crima. POti sa te minti cat vrei, nene, ca tot crima se numeste.
A, cinegetica se studiaza nu stiu unde? Da, asa, si? Se intampla multe lucruri aberante pe lumea asta, unii propun, si altii merg cu turma pentru ca nu au constiinta de sine si intelgienta sa gandeasca pentru ei insisi. Tot asa, de exemplu, este un articol despre placerea vanatorii pe siteul FACULTATII DE MEDICINA VETERINARA din Cluj NAPOCA, la sectiunea, GHICI? La sectiunea : <<UNDE MAI MERGEM LA DISTRACTIE? PAI cum unde, nu e clar? SA ucidem animalele despre care invatam sa le ingrijim.
Din aceasta tagma de oameni inconstienti faci si dumneata parte, DMF. Si , mai mult deact atat, te si mandresti cu asta.
nu stiu cum sa spun da parca nu ma incalzeste deloc ca exista cota de vanat si ca oamenii cu bani pot sa impuste aceasta cota in virtutea scuzei ca echilibra natura si nici nu ma incalzeste cu nimic faptul ca -“vanatorul isi scoate palaria in fata vanatului rapus in semn de respect”. ce nu inteleg eu in toata argumentatia ta este cum de inainte de existenta omului, animalele aveau grija sa se “echilibreze” potrivit principiului “selectie naturala”, iar acum nu mai sunt in stare de acest lucru.nu stiu de ce dar am senzatia ca si in mod normal daca ar fi lasate probabil ca ar reusi sa echilibreze balanta fara “sprijinul” omului… zic si eu, ca o necunoscatoare si “nevanatoare” ce ma gasesc….
Bee..mult prost si fara rost….omu a incercat sa-si expuna un pct de vedere nu sa critice sau sa scoata ceva in evidenta…dar un berbec k tine care nu iese din casa cu anii atotiubitor de animale (dar numai pe alea care le vede prin poze)
Nu pot sa ti transmit ca te C^IS IN C*R si totodata ma c*c pe opiniile tale vizavi de vanatori
prin comportamentul tau ai dat dovada ca esti crescut la tara si nu pot sa-ti transmit decat HAI Si(tir
Nu cred ca DMF a jignit cu ceva sau pe cineva expunandu-si parerea
nu sunt vanator dar nu m-am putut abtine cand vad genu asta de oameni
daclanta: ,,pe alea care le vede,, ? :)))))))))))))))
tu unde ai fost (sau mai bine n-ai fost) la scoala?
probabil ai 15 ani (din generatia ,,K,, tine), habar n-ai sa legi 2 vorbe, darmite sa dezvolti un argument. nu esti vanator dar nu te-ai
putut abtine?.. mai bine te abtineai.
a, si apropo: DMF n-a jignit. el a omorat. dar pe urma si-a cerut scuze frumos in fata animalului mort. Poate tie ti se pare firesc.
Si daca citeai ce-a scris utilizatorul Bee mai sus, vedeai ca e o fata. Nici nu citesti dar intri si tu in vorba, ca musca.
Pingback: Vânătoarea: crimă împotriva biodiversității | TOTB.ro - Think Outside the Box
“Vânătoarea – o formă de barbară cruzime? ”
Mai rau: o dovada de om scelerat.
Pingback: Fată Verde cu Părul Pădure | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pingback: Ecologismul ca opţiune politică | TOTB.ro - Think Outside the Box
Pacat pentru ca pe lumea asta mai exista astfel de fiinte.
Pingback: Braconierii fac legea în Delta Dunării | TOTB.ro - Think Outside the Box
Vanatorii sunt o mare eroare a societatii moderne, creaturi neterminate, oameni bolnavi psihic, un real pericol pentru noi toti nu numai pentru animalele din padure. Natura se regleaza si s-a reglat mereu singura nu a fost nevoie niciodata de “ajutorul” alienatilor mintal. Candva vanatoarea era perfect justificata omul vana ca sa supravietuiasca lucru care nu mai este valabil in zilele noastre. Iti place sa ucizi? Apuca-te de sport, du-te la un psiholog, fa o baie rece dimineata, abtine-te si fii un om.
Culmea este ca asta iarna nu am vazut pe niciunul dintre asazisii iubitori de animale de pe aici lund nametii in piept prin paduri zeci de kilometrii cu sacii de porumb la spinare pentru hrana animalelor. Porumb si alte cereale cumparate din fonduri proprii. Nu am vazut pe niciunul dintre ei in teren sa ajute la construirea hranitorior, sarariilor atat de necesare vanatului, sa achizitioneze sare si altete trebuincioase animalelor asa-zis salbatice, zic asa-zis salbatice pt. ca majoritatea dintre ele se inmultesc si exista doar datorita vanatorilor. Chiar si ursul pe baza caruia care psihopatul asta de “verde” cu viziuni de extremist si-a structurat “articolul” exista in numar mare si inca mai exista in Romania doar datorita vanatorilor. Capra neagra? Aveti idee ca in perioada interbelica era pe cale de disparitie de la noi datorita tranilor cu arme si braconajului cu capcane? Cine a intervenit pt. salevarea speciei? va spun eu: vanatorii…
Spuneti ca natura se regleaza singura… in conditiile secolului nostru raspunsul este NU, nu este adevarat, numai un neavizat poate sustine o asemenea ineptie. Sa luam exemplul fazanului. Acesta a fost aclimatizat la noi de catre vanatori, si prospera doar datorita lor. In zonele unde vanatoarea este interzisa, fazanul ca si iepurii, caprioarele si alte specii de vanat nu prea mai prospera in alte locuri chiar nu mai exista datorita sacalilor vulpilor, ciorilor, cotofenelor si alti daunatori. Dar, revenind la oile noastre, sa va dau un exemplu concret. Potarnichea, o pasare nobila dar vulnerabila, asta iarna a fost decimata aproape in intregime datorita gerului extrem. Ce faceti voi -verzii extremisti si cei ce stati in fata calculatoarelor dandu-va parera condusi de sentimente induse prin manipulare gen “bambi, animal planet si altele”-????? Spuneti fratilor, ca eu nu vad nicio actiune concreta din partea asociatiilor ecologiste dar care stiu sa toace fonduri nerambursabile… va astept cu drag in teren sa salvam potarnichea, am solicitat chiar sprijinul ornitologilor care nici macar nu s-au obosit sa ne raspunda. Solutii pana la urma am gasit, tot cu efortul asociatiei de vanatoare din care fac parte, specia va prospera in urmatorii ani. Unde au fost asociatiile de ecologisti cand agricultorii au ucuis sute de caprioare punand otrava, pe motivul ca le stricau culturile? Cam asa stau lucrurile..
Cat despre faptul ca sunt psihopat, crud, sadic… nu stiu in ce categorie ma incadrati voi, psihologii ma incadreaza in limitele normalului, in schimb cei cu sensibilitate excesiva sunt suspecti de labilitate psihica…
Animalul nu se vaneza din placerea de a ucide, cum trambiteza extremistii si ii dau inainte cu ucigasi, etc, vanatul se vaneaza pentru a fi dobandit, pentru carnea sau blana lui. Asa cum si oile-mieii porcii vacile sunt sacrificate intr-un fel sau altul (taiere, lovire cu teava in cap, electrocutare…) pentru consumul VOSTRU, asa si vantul este IMPUSCAT, o metoda mult mai umana, contrar celor scrise de autorul articolului pentru sensibilizarea voastra, animalul nu urla cand este impucat, la o lovitura in plin acesta moare instantaneu fara suferinta. In schimb nu va doresc sa auziti cum zbiara un miel cand este sacrificat….
In fine, vanatoarea nu va fi interzisa, doar ca, imaginea vanatorii sufera din cauza vanatorilor elitisti gen Tiriac, politicieni sau potentati de conjunctura, acestia practica vanatoarea ca pe un hobyy de oameni de bani gata. Astia chiar impusca fara limite si scrupule. Pentru majoritatea dintre noi, vanatorii adevarati, vanatoarea este un mod de viata, o pasiune, o necesitate pentru unii, iar, pentru asta, va reamintesc: ingrijim vanatul, il inmultim, diferenta dintre acesta si animalele de la staul este ca vanatul este liber, principiul insa este acelasi, majoritatea speciilor de vanat prospera doar datorita interventiei vanatorilor. Va rog sa va documentati, sa va puneti la punct cu subiectul inainte de a ne judeca atat de aspru condusi de sentimente impulsive.
P.S. scuzati greselile gramaticale si de ortografie.
Am fost candva vanator.Ucideam tot ce misca ,cu acte si fara.La 52 de ani am culcat pusca si nu am atins tragaciul,vazusem animalul din catare.Am descoperit ca viu e… placere si mort….doar insatisfactie !In goana mea nebuna dupa trofee ,am “obtinut” trofeul suprem-viata cainelui meu de vanatoare!!Restul a decurs repede…in doua saptamani am vandut arma si azi dupa 8 ani de la acele intamplari ,v-a scriu asta pentru cei ce nu stiu sa culce arma si sa ia aparatul de filmat.Recoltarea excesului de vanat-zic uni-ce magarie mare…am fost cel mai prost dintre toti oamenii cand am cumparat arma de vanatoare!
as fi de acord cu vanatorea daca vanatorii s-ar vana intre ei… ce poate fi mai frumos decat sa impusti un vanator??=)) …in felul asta toata lumea ar avea doar de castigat.. adrenalina la maxim stiind ca si tu ai putea fi ucis.. tinerea sub control a “populatiei de vanatori” :)) ….
Pe toți frustratii ăstia ,,verzi” iubitori de natură (in fata calculatorului sau pe National Geo ) care arunca noroi pe vânători si vânătoare ,i-as pune pe fiecare sa cultive si sa întrețină ,sa de-a cu sapa toata vara si apoi intr-o noapte sa vina cativa mistreți dragalasi sa isi bage p**a in toata munca de peste an ,sa vedem atunci ce parere ar avea vis a vis de echilibrul natural !