Despre ACTA și alte bazaconii: "Între mine și ai mei / N-o să stea un mp3!"

13

O mică scuză: Sunt programator. Sunt nerd. Sunt geek. Sunt gamer. Sunt anti-social? Poate. În tot cazul, deliberat voi folosi limbajul care mă caracterizează de deja mult prea multă vreme și pentru care mi se cere câteodata socoteala. Voi folosi periculoasa romgleză, voi amesteca idei cu instrumentele mele obișnuite, voi vorbi în link-uri și cine știe câte alte reguli voi mai încălca. Pentru că știu foarte sigur cine sunt, ce pot și ce drepturi am. Iar drepturile sunt ceea ce mi se contestă.

de Cornel Dumitrașcu

 

1) “The Root Cause”


Mi-aduc aminte foarte vag de niște discuții vechi patronate realmente de adevărații giganți ai limbajelor de programare, ai algoritmilor, legate de patente. Fratele meu mi-a adus aminte despre perioada respectivă, cu o scrisoare deschisă adresată de Donald Knuth în 1995 către “Commissioner of Patents and Trademarks”, zicându-le efectiv că el nu înțelege deloc abordarea propusă legată de IP (Intellectual Property), le atrage atenția că încercarea de a face o distincție între alogritmi matematici și algoritmi non-matematici e o tâmpenie și roagă să se ia în considerare faptul că în condițiile propuse revoluția calculatoarelor n-ar mai fi existat.  Mai adaugă în final că “sigur există metode mai bune de a proteja proprietate intelectuală a programatorilor fără a-i priva de instrumentele esentiale (algoritmii).

În 2011 nu mi se pare că noțiunea de proprietate intelectuală ar fi câștigat cine știe ce în claritate. Primesc întrebări de genul “Dacă împrumut cartea asta unui văr de-al doilea, comit sau nu un infringement?”. Dau din umeri. Întreb și eu pe alții, dau și ei din umeri. În mod inevitabi,l ajung să-i citesc pe cei care au aceeasi problemă ca și mine, care au curajul să zică totuși că ceva într-atât de problematic nu prea are cum să fie impus fără echivocuri.

2) “The Shopping Mall”

O altă constatare periculoasă a veteranilor Internetului este aceea e că în jurul lor s-a construit un imens Shopping Mall. Ne-au apărut tejghelele sub nas, au început să ne pocnească promoțiile (SPAM) în cap, au venit și niște ființe care se auto-intitulează proprietari, proprietarii au drepturi, au prețuri, au reguli, ne spun că dacă nu ne convine, să plecăm în altă parte, ni se cere buletinul, ne anunță că ei pierd bani și noi suntem niște nesimțiți amatori de child-porn.  Iar mai presus de toate, nu suntem supravegheați cum trebuie. Ce-i debandada asta? Al cui ești tu, băi, țâcă? Pornografule. Tac-tu știe? Mâine te vreau tuns cu mă-ta de mână.
Debandada aia se chema libertate. Așa am învațat noi aștia, nesimțiții, libertatea. Și exact așa, și nu altfel, am ajuns teribil de dependenți de ea. Locul unde vorbești fără să te trezești cu un bocanc în gură. Și mai știți ce? Asta e mare parte din educația noastră. Și nu ducem deloc dorul pumnului în gură.

Nu blamăm comercialul, nu ne supărăm neapărat că în jurul nostru lumea-și vinde marfa la tarabe. Dar nu suntem de acord să fim legitimați și dați la o parte.

Dacă eu sunt veteran, o să mă întrebați de tineret. Și lor le plac și Internetul, și informația, și shopping-ul. Nici lor nu le place să prezinte buletinul și să fie dați afară. Ei văd parte din ce a rămas, de la bătrâni ca mine, și parte din ce se pregătește (nu suntem acolo încă, dar… toate drumurile par să ducă la Roma). Faptul că ei au aceleași opțiuni ca și mine, nu face decât să mă asigure că nu greșesc, și nu-i puțin lucru să știi că nu ai de ce să regreți și nici de ce să renunți la probabil cel mai important mijloc de exprimare, educare și formare din istoria omenirii. Wikipedia singură e o minune a lumii, din punctul meu de vedere.

3) “Voi vreți să fim ca și China!”

Nu vreau nici să comentez cam cât de absurd e un asemenea răspuns la niște întrebări legate de respectarea unor drepturi din punctul meu fundamentale: dreptul la judecată corectă, dreptul la intimitate, dreptul de a vorbi (includ împrumuta cărți, întreba “îți place melodia asta?” fără să-l pun pe celălalt s-o cumpere) cu ai mei. Prieteni, rude, cunoștințe.

Nu suntem nici ca Germania. Nici ca Cipru. Nici ca Polonia. Nici ca Slovenia. Nici ca Olanda. Nici ca Bulgaria.

Bin,e domnule, nu știi cine suntem noi, cetățenii. Nu-i bai, deși nimic nu poate fi mai grav de atât din partea unui ministru. De ce facem așa totuși? Pentru că corporațiile pierd bani și ascultăm în primul rând de industrie.

Clar? E clar până-n fundul sălii? Gigele, ai înțeles? Mărioară, vrei să repete domnul ministru? Domnilor și doamnelor, lămuriți? Ok. Putem închide subiectul. Cui nu-i convine, e un pirat și un amator de child-porn. Și să să ducă la muncă. Deranjează.

4) “To be or not to be in privacy”

În 2006, ING obținuse datele mele personale de la “un prieten căruia n-avem voie să-i dăm numele”. Au început o avalanșă de SMS-uri. Mă sunau inclusiv de ziua mea să-mi ureze La Mulți Ani și să insiste că ar trebui să-mi fac o asigurare de viață. Nu se știe niciodată ce se poate întâmpla, să mă gândesc totuși la cei dragi. Asta de ziua mea.

În 2007 pizzeria de la colț, cu acoperire și adrese de delivery doar în cartier, făcuseră cumva rost de numărul meu de telefon și insistau cu cele mai bune oferte.

În 2008 am schimbat numărul de telefon. De nervi. De draci. De-aia.

În 2012 sunt întrebat de ce m-ar deranja accesul la datele mele personale dacă n-am nimic de ascuns?

De-aia. Pentru că datele mele personale nu pot fi accesate decât a) cu acordul meu sau b) cu mandat judecătoresc.

5) “Ce este ACTA?”

ACTA a fost accidental, dar foarte bine explicată de domnul ex-Ministru al Comunicațiilor, Valerian Vreme: ACTA este expresia priorității interesului corporatist asupra drepturilor mele.

ACTA este o succesiune de 4 litere care trădează o schimbare de paradigmă, o lipsă de reprezentare a simplului cetățean, o carență de democrație. O parte dintr-o campanie agresivă a anului 2012 (și suntem abia la jumătatea lui Februarie).

ACTA e doar elefantul după care se ascund șobolanii care vor consuma și ceea ce rămâne după ce elefantul calcă în picioare.

ACTA este la mijlocul unui drum pe care suntem duși fără să fim întrebați.

ACTA mai este un acronim ușor de folosit în lozinci și sloganuri.

6) “Exemple posibile de violare de copyright”

Am vorbit despre drumuri, unele terminate, altele începute, și despre cum mergem pe ele. Nu am acordul lui Terry Pratchett sau al vreunei edituri, dar am un citat pe care-l voi și traduce probabil ilegal din engleză în română: “Oamenii zic că toate drumurile duc înspre Ankh-Morpork. E o eroare. Toate drumurile duc departe de Ankh-Morpork. Dar câteodată oamenii merg pe ele în direcția greșită”.

Am toate cărțile lui Terry Pratchett in hard-copy. Vânate de prin aeroporturile și librăriile Europei. Preferabil cu grafica lui Josh Kirby pe copertă. Le împrumut amicilor cu care râd apoi. Amicii îmi împrumută și ei cărți, filme pe DVD, muzică.

Sunt un colecționar de jocuri RPG. Pe care le cumpăr în original (ca oricare colecționar, îmi plac obiectele fizice, cu copertă, booklet, art-books). Dar protejez DVD-urile și le joc de pe backup-uri, cu crackuri aplicate.

7) Nu sunt anonim

Domnul Vreme avea dreptate sa fie confuz și să nu știe cine suntem. Pentru că nici noi nu știm și dânsul și alții ca dânsul știu că nu știm. Nu știm cine suntem pentru că nu știm ce drepturi avem. Vă invit pe apti.ro, pe edri.org (site în engleză, recomand în special acest document de o pagină) să vă descoperiți drepturile, să aflați cine sunteți și să le strigați celor care nu vor să vi le recunoască (în special din Parlament, Guvern, Administrație). (Notă: nu am nici o legătură cu nici una din cele două organizații)

Am fost în Piața Universității pe 11 Februarie, voi fi din nou în Piața Universității pe 25 Februarie, vă invit să vă apărați drepturile pe care încă le mai avem atunci și acolo. Informații pentru București aici.

Nu sunt un anonim, sunt Cornel Dumitrașcu, un programator oarecare.

Informați-vă, aflați-vă drepturile și luptați pentru ele. Cereți explicațiile care vi se cuvin, nu acceptați răspunsuri evazive și nu mai fiți pasivi în fața abuzurilor deja existente sau ale celor viitoare.

Și :

“Între mine și ai mei / N-o să stea un me-pe-trei!”

 

 

 

 

 


13 comentarii

  1. Multam de like-uri, share-share-share! si sa ne vedem in piata, cu bine, de bine, pentru mult mai bine.

    @nidaca: ti-am zis ca ies si eu de la cutie. Iote-ma-s.
    Jos ACTA! si celelalte magarii.

    • Shh, ca te aude ministrul. Oricum, sunt sigur ca asta fac si ei cand au chef de vazut vreun film. Desi, daca ma iau dupa fata de agricultor a ministrului vreme, nu l-as prea banui de pofte de vizionat filme, ori de citit carti electronice.

  2. Multam mult.

    E al doilea text si scris si publicat din viata mea.
    Si probabil nu voi mai scrie decat tot asa, cand am cutitul la os si sunt un car de draci.

    Asa ca orice like/share imi merg fix la inima, si-mi fac un pic de “mai bine” acolo. Pana cand o sa vad mai bine si in tara-n care vreau sa traiesc, mult respect celor citesc, inteleg, stiu ce vor si ce drepturi au. Respect “alor mei”.

  3. Asa-i, omule, STIU cine sunt, nu mai raspund parintii de faptele mele de mult, platesc la impozite de ma usuc si daca statul le vrea, sa faca bine sa stea locului si sa ma lase sa-mi fac banii, cum oi putea. Si eu nu sunt una…sunt una dintre multi. marile corporatii scazusera anul trecut la Burse in octombrie 2011 de le plangeai de mila, cam la 10% din valoarea obisnuita de piata…de ce? Filme proaste, muzica de haulituri, Windows 7…si alte gafe celebre, si nu pentru ca le furasem noi ceva…pur si simplu pentru ca o organizatie cu cat este mai mare,cu atat este mai greoiae si mai paguboasa…Istoria economica recenta a colosilor industriali a demonstrat ca nu-s de nici o treaba…ACTA=incurajarea colosilor informationali. Jos cu ea pana nu mai pauperizeaza niste state!!!

  4. Cum nu sunt uşă de biserică în cyber-spaţiu(fructul oprit parcă e mai dulce) bineînţeles că ajung să mai folosesc,puţin timp recunosc,materiale virtuale necumpărate.Ceea ce nu am priceput eu, este dacă aceste legi sunt axate pe apărarea portofelelor autorilor de materiale, sau de fapt este un motiv de a se şti totul despre mine. În cel de al doilea caz, sunt gata să umblu ca un om sandviş, şi să scriu pe mine tot.Ce mănânc, ce beau, ce cac, ce îmbrac, ce fut, ce aş fute, cui aş da muie,(cu mare drag legislatorilor în primul rând) şi tot ce ar mai vrea să ştie despre mine vreo entitate de conducere. Dar vina o purtăm noi, pentru că puţini se revoltă la o nedreptate, mai ales dacă în sinea lui cel ce nu se revoltă, are ca scuză, ori faptul că zice că el se descurcă, ori frica intrisecă de “organili di partid şî di stat”. Şurubul se strânge, dar nenorocirea este că mulţi sunt sadomasochişti, şi nu zic nici pâs, preferă să sufere decât să deranjeze stăpânii măcar printr-un urlet colectiv.

  5. Pai atunci faceti un pustiu de bine si hai afara pe 25, piata Universitatii, de la 14:00.
    Pentru dreptul la judecata corecta, dreptul la intimitate, dreptul la libera exprimare, dreptul la informatie si in general pentru democratie (adica guverne care sa reprezinte interesele propriilor cetateni), dreptul la transparenta actului de guvernare samd.

    Eu unul m-am saturat pana-n gat si nu mai vreau sa fiu calcat pe cap, nici acum nici peste 2 ani.

    Ajunge!

Reply To Emil Pop Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger