325 de persoane transgender ucise din ură în ultimul an

0

An de an, pe 20 noiembrie, comunitățile LGBT din întreaga lume se întâlnesc pentru a comemora viețile persoanelor trans care acum nu mai sunt printre noi. În ultimele 12 luni, 325 persoane transgender au fost ucise în întreaga lume, cu 30 mai multe decât în anul anterior.

Asociațiile care apără drepturile persoanelor LGBT din România au transmis un comunicat de presă pe această temă:

Anul acesta, printre victimele transfobiei se numără și Laura Ursaru, o femeie transgender din România, în vârstă de 27 de ani. Laura s-a stins la Roma, Italia, după ce criminalul a aflat identitatea ei de gen. Laura lasă în urmă o familie îndurerată – doi părinți bătrâni, 7 frați și numeroși nepoți. În Italia, la fel ca mii de alte românce, practica sexul comercial. Din 2008 și până în prezent, s-au raportat 2.609 de persoane trans ucise în lume. 69% erau migranți, iar 62% – lucrătoarele sexuale, conform raportului Trans Murder Monitoring întocmit de TGEU – Transgender Europe.

Din cunoștințele noastre, Laura este prima persoană transgender româncă ucisă din ură. Statisticile oficiale, totuși, atât la nivel global, cât și național, nu spun o poveste completă. Cazurile raportate sunt doar vârful icebergului; din cauza marginalizării persoanelor transgender în societate sau pentru că forțele de ordine nu colectează date statistice detaliate despre infracțiunile motivate de ură, așa cum se întâmplă și în România, majoritatea cazurilor rămân neconsemnate.

„Comunitatea transgender din România este, probabil, comunitatea aflată în situația cea mai vulnerabilă. De cele mai multe ori suntem respinși de familie, batjocoriți la scoală, pe stradă, discriminați când vine vorba de găsirea sau menținerea unui loc de muncă. Extrem de puținii profesioniști din domeniul medical și juridic, dispuși să ne ofere asistență, se lovesc de un sistem care nu știe și nu recunoaște existența noastră. Lipsa procedurilor, a medicilor, avocaților, psihologilor pregătiți în domeniul identității de gen se traduce în atitudini discriminatorii, abuzive, intruzive, defăimătoare. Care, așa cum s-a întâmplat în cazul Laurei, pot avea consecințe tragice. E comunitatea în care se înregistrează cel mai mare număr de victime ale urii și comunitatea cu cel mai mare grad de suicid. Iar autoritățile închid ochii.”
Patrick Brăila, Coordonator al activităților pentru persoane transgender la Asociația ACCEPT.

„Statul nu ne respectă și societatea ne tratează cu dispreț, pe baza unor prejudecăți și a dezinformării. Vrem să fim tratați ca cetățeni egali, vrem să avem dreptul de a ne schimba actele mai ușor, să existe acoperire medicală pentru nevoile noastre, să fim priviți în societate așa cum trebuie, fără discriminare. De asemenea, avem în continuare probleme în câmpul muncii, la angajare, lucru inacceptabil. Și eu, la fel ca multe alte persoane transgender, m-am confruntat cu acte de violență. Este o realitate dură, care nu mai poate continua așa.”
Alexa Valianatos, membră MozaiQ.

O parte semnificativă a comunității transgender dorește să realizeze tranziția juridică sau cea medicală. Tranziția medicală reunește toate acele proceduri, precum terapia hormonală sau intervențiile chirurgicale, care permit unei persoane să își afirme identitatea de gen reală.

Din lipsa unor protocoale medicale clare și a unor medici cu competențe specifice în domeniul tranziției medicale, multe persoane transgender iau decizia de a începe terapia hormonală pe cont propriu. Procurarea legală a hormonilor este aproape imposibilă – o parte din medicamente nu există în farmaciile din România, ci trebuie achiziționate din afara țării. Unele persoane, din cauza lipsurilor din sistemul medical românesc, sunt nevoite să cumpere aceste medicamente de pe piața neagră, expunându-se la numeroase riscuri de sănătate.  Tratamentul hormonal și majoritatea a procedurilor medicale aferente tranziției nu sunt acoperite de sistemul național de asigurări de sănătate.  Cei mai mulți lucrează o viață pentru a strânge bani pentru o operație de confirmare a genului pe cale chirurgicală. Acei puțini chirurgi dispuși să facă aceste operații, majoritatea în sistemul privat de sănătate, au o experiență limitată și se confruntă cu lipsa oportunităților de specializare.

O carență importantă a sistemului juridic din România este, la ora actuală, absența unei proceduri administrative care să asigure tranziția juridică – recunoașterea din punct de vedere legal a identității unei persoane transgender prin schimbarea indicatorului de gen din CNP și a sexului și a prenumelui în actele de stare civilă. Acum persoanele transgender trebuie să dea în judecată consiliul local pe raza căreia au domiciliul și să se judece cu un procuror, uneori ani de zile, pentru a demonstra cine sunt în realitate. Uneori, hotărârile judecătorești nu sunt bazate pe dovezile prezentate – avize și rapoarte medicale de specialitate, emise fie de endocrinologi și psihiatri, mărturiile familiei și ale apropiaților – ci mai degrabă pe prejudecățile judecătorilor. La această situație se adaugă și proceduri umilitoare pe care le poate dispune instanța: anchetă socială în familie, discuții cu colegii de serviciu, supravegherea periodică a persoanei și evaluarea de către medici legiști fără vreo specializare concretă în domeniul identității de gen.

Procedura actuală aferentă tranziției juridice, anevoioasă, lipsită de predictibilitate și costisitoare, înseamnă un singur lucru: majoritatea  a persoanelor transgender nu fac demersuri pentru a își schimba actele de identitate. Sau, atunci când își iau inima în dinți și se lasă la mila sistemului, sunt refuzate. Deci, cele mai multe persoane transgender nu au un act de identitate care să fie reprezentativ pentru expresia lor de gen. Discrepanța dintre cartea de identitate și înfățișare cauzează, la rândul ei, o gamă largă de probleme financiare – persoanele transgender au o mare dificultate în a accesa un loc de muncă, din cauza discriminării, sau de a interacționa cu instituții publice sau financiar bancare, întrucât identitatea lor este constant pusă sub semnul întrebării.

Această situație financiară precară se suprapune încă din adolescență cu două probleme grave – respingerea persoanei transgender de către familie, dar și respingerea primită din partea mediului educațional, de cele mai multe ori într-un mod violent.

Asociația ACCEPT
Asociația MozaiQ
TRANSform
GenderTalk
ECPI – Centrul Euroregional pentru Politici Publice
PSI România, programul Eu Sunt! Tu?
Les Sisterhood Cluj
LGBTeam
Pride România
PRISMA
Rise OUT
LMBTQ Erdélyben – LGBTQ in Transilvania
Ro Q Doc
Asociația Viitorul Tinerilor Prahova, Departamentul Rainbow România


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger