“285 de zile în căutarea verii”, un jurnal despre America văzută de pe motocicletă

2

O aventură pe motocicletă traversând continentele americane pe care am urmărit-o pe rețelele sociale a devenit acum o carte. “285 de zile în căutarea verii” e un jurnal despre îndrăzneala de a călători mai puțin convențional în locuri îndepărtate: fără rezervări la hoteluri, dar cu un cort în bagaje, după cum spune Andreea, jumătate din cuplul temerar care a explorat America pe două roți. Andreea și Alex au plecat în iulie 2012, zburând spre Montreal, Canada, de unde au pornit, pe o motocicletă adusă din țară, să descopere “Lumea Nouă” – numele vechi al continentelor americane.

 

carte

 

Au avut cu ei două ii bucovinene, dăruite de părinți, pe care le-au purtat oriunde au avut ocazia. Conceptul “iilor călătoare” a fost de a transmite un mesaj pozitiv despre România și despre români. Au plecat cu haine cât încap într-un cobur de motocicletă. Nu au avut un itinerar stabilit, însă au avut bucuria de a cunoaște oameni noi, oricât de diferiți ar fi ei. “285 de zile în căutarea verii” descrie prin povești și fotografii călătoria, pe șaua unei motociclete, din preeriile canadiene spre Cercul Polar în Alaska și apoi spre sud prin Statele Unite, Mexic, America Centrală și America de Sud până în Ushuaia, Argentina și Antarctica.

 

micadu1

 

Dacă ai de gând să pleci într-o aventură similară, cartea îți răspunde la multe întrebări utile:

– Cum poți să dormi la cort în Alaska, deși îți este frică de urși?

– Care este cea mai rapidă metodă de a învăța cum se spune în spaniolă “am o pană de cauciuc”?

– Ce viteză poți să atingi când încerci să faci surf pe cenușa unui vulcan în Nicaragua?

– Cum poți ajunge la Machu Picchu dacă nu ai bani de trenul pentru turiști?

Jurnalul se poate deja comanda pe site-ul celor doi călători unde există un magazin virtual unde poți găsi, pe lângă cartea propriu-zisă, câteva pachete cu “suvenire” din călătorie, pregătite de Andreea și Alex.

Mai jos, vă invităm să citiți un fragment din această carte.

 

Acoperișul lumii

Din Whitehorse sunt două variante mari de a ajunge în Alaska: continuare pe Alaska Highway spre vest sau un drum ceva mai ocolit, care merge mai întâi mult spre nord până în Dawson City. Noi, de câteva zile, ne îndreptăm vertiginos spre nord, alegând deci a doua variantă. Zilele de vară devin din ce în ce mai lungi, lumina soarelui zăbovind cu noi până la 15-17 ore pe zi, iar așezările prin care trecem sunt parcă din ce în ce mai mici. Trecem, de exemplu, prin „metropole” cu o populație de doi oameni și trei câini…

Nu e de mirare că oamenii ăștia sunt așa puțini. La frigul de afară, ei stăteau în tricouri și mâncau înghețată. Oh… am uitat, e vară aici. Da, da, sigur… e vară mai mult în calendar, căci afară pare să fie din ce în ce mai frig. Dar nu suficient de frig, se pare, pentru a descuraja animalul de pradă numit țânțar. Este practic o mascot (nedorită) națională. Într-un an prielnic pentru ei, oamenii de aici se gândesc de două ori dacă să iasă din casă sau nu. Desigur, sunt enervanți, dar dacă tot nu poți scăpa de ei, măcar să le faci „statuie».

 

***

micadu2

 

Flores ne-a lăsat o impresie neclară: este un loc frumos prin ceea ce oferea natura și prin apropierea de extraordinarele ruine mayașe și, totuși, un loc în care îți este greu să te relaxezi din cauza abordării pur turistice cu care ești întâmpinat. Eu recunosc că m-am amuzat „amar”, dar copios ori de câte ori, la același magazin de cartier, cu același vânzător, aceleași produse costau radical diferit de fiecare dată când mă opream acolo. Păcat că nu am putut să filmez dialogurile rezultate de fiecare dată. Partea bună este că dacă tu nu te înverșunezi, ci doar abordezi situația relaxat, de multe ori îi cam blochezi pe „șmecherii” localnici. Cum spuneam, păcat de locație – o insulă cochetă, în mijlocul unui lac străvechi, în apele căruia se oglindesc jungla și apusurile de soare…

Și totuși, Guatemala nu poate să fie doar atât. Sigur există și altceva, dincolo de „locurile pentru turiști”. Simțim că trebuie să plecăm pentru că vrem să cunoaștem Cealaltă Guatemala, una în care să ne recăpătăm un nume și o identitate, alta decât cea a unui fișic de Benjamin Franklini. Plănuim, deci, un drum care să ne ducă spre sudul țării, spre Ciudad de Guatemala, Antigua și Lacul Atitlan. De abia se învârt roțile lui Gunnar și simt cum ne înseninăm. După trei zile de stat pe loc, ne era dor să fim în șa.

Ajungem în Sayakche, unde trebuie să trecem râul cu bacul. Cred că e prima noastră trecere cu bacul din această călătorie, după mai bine de 30 000 kilometri parcurși, iar bacul seamănă foarte mult cu cele de la noi, de peste Dunăre. Lângă râu coada de așteptare este destul de mare, însă din fericire ne găsim loc în prima cursă, alături de alte motociclete locale, după ce ni se face semn să trecem în față, pentru a ocupa și ultimii centimetri de spațiu liber.

 

***

micadu3

 

O linie, o conservă și munți înalți în ecuador

De la Popayan mai aveam încă două zile până la granița cu Ecuadorul. Desigur, distanța ar fi putut fi parcursă și într-o zi mai lungă, însă… de ce să ne grăbim? Mai ales când locurile te îmbie la încetineală fie datorită peisajelor grandioase, fie datorită „obstacolelor” neașteptate din cale înaintăm cu luare aminte.

Pe drum întâlnim multe locuri pustii, cu o natură minunată, ce te invită parcă să o explorezi. Însă nu e chiar așa de simplu. Prin minte îmi trec cuvintele prietenilor din Popayan: „Dacă ieși din oraș și te îndepărtezi preț de 50-100 de kilometri înspre munți, poți să întâlnești gherile. Rămâneți, deci, pe drumurile principale”. Columbia își revine acum după o lungă perioadă în care au existat lupte interne cu multe organizații paramilitare. Multe dintre ele au lăsat armele în ultimii ani și au format… partide politice. Nu însă toți. Chiar în această perioadă se duc tratative în Cuba între govern și membrii gherilelor rămase active.

 

Puteți citi și:

”Vânzătorul de kilometri. Scrisori din Mongolia, de pe motocicletă

Into the World: 420 de zile în Africa

Călătoria din vârful săgeții: La început a fost Polul Nord


2 comentarii

  1. Ma bucur sa vad ca inca mai exista calitate in Media Online. “Think Outside the Box” e o gura de aer fresh de care multi dintre noi aveau nevoie dupa ce am tot fost sufocati cu articole despre “oameni care nu au facut nimic”,scandaluri media si titluri scoase dintr-un context doar sa te atraga sa le citesti ca mai apoi sa descoperi cu dezamagire ca ai fost manipulat sa citesti un mare nimic. E important sa vezi partea pozitiva a acestei tari si oamenii care inca mai au patriotism in sange,iar voi scoateti acest lucru in evidenta.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger