Gena anti-anxietate

0

Multă lume are impresia că anxietatea se declanșează pe căi psihologice, scrie un profesor american de psihiatrie pentru New York Times, dar în lumea medicală se știe demult că numeroși oameni sunt anxioși și în absența unui pericol sau factor de stres, fără să știe de ce se simt inconfortabil. Această senzație poate persista și după mai mulți ani de psihoterapie, ușor sau deloc diminuată. Recent, neuroștiința a reușit să explice parțial acest fenomen: oamenii de știință au demonstrat pentru prima oară că o variație genetică de la nivelul creierului îi face pe unii oameni mai puțin anxioși din naștere și mai capabili să uite episoade traumatizante.

 

 

Această mutație genetică norocoasă generează la nivel cerebral cantități mai mari de anandamidă, o substanță care a fost supranumită “molecula stării de bine” sau marijuana umană. Mai simplu spus, anumiți oameni sunt predispuși să fie mai puțin anxioși pentru că au câștigat la loteria genetică o mutație care nu are nimic de-a face cu tăria lor de caracter. În jur de 20% dintre americani sunt înzestrați cu acest avantaj. Acești oameni considerați norocoși au șanse mai mici să devină dependenți de marijuana sau (posibil) și de alte substanțe – se presupune că nu au nevoie de efectele calmante ale canabisului, fiind mai liniștiți de la natură.

Toți oamenii au anandamidă, dar cei cu mutația genetică norocoasă au concentrații mai mari, și asta pentru că niveluri mai scăzute de FAAH, o enzimă care dezactivează anandamida. O mutație din interiorul genei FAAH este cea care îmbogățește creierul cu anandamidă. Oamenii care o au se simt mai puțin fericiți când consumă marijuana în comparație cu ceilalți, care găsesc plăcere în fumat. Aceștia din urmă, de fapt, au un sevraj mult mai puternic când se lasă de iarbă. Așadar, mutația genetică mai sus amintită oferă dublă protecție – împotriva anxietății și a dependenței de marijuana (și, posibil, a altor droguri), deșți nu e imună la factorii de mediu.

Doi cercetători de la Weill Cornell Medical College din SUA, Frances S. Lee și Iva Dincheva, alături de colegi de la Universitatea din Calgary, Canada, și de la alte instituții, au inserat în creierul șoarecilor mutația genetică a enzimei FAAH, pentru a-i studia efectele.

Cobaii s-au dovedit mai puțin anxioși, petrecând mai mult timp în porțiunea deschisă a labirintului (șoarecii mai neliniștiți preferă siguranța porțiunii închise a labirintului). La fel ca oamenii dotați cu mutația genetică norocoasă, cobaii cu gena FAAH modificată au manifestat schimbări similare la nivelul circuitelor neuronale implicate în anxietate și teamă. Mai exact, au prezentat o conectivitate mai mare, la nivelul creieruului, între cortexul prefrontal, care se ocupă de funcțiile executive, și amygdala, o regiune cu rol critic în procesarea fricii, decât cei cu gena normală. Se știe că o conexiune mai puternică între aceste două zone cerebrale se traduce printr-o anxietate mai scăzută și un control emoțional mai ridicat.

Citiți întregul articol pe New York Times și aflați care sunt implicațiile acestor rezultate.

 

Puteți citi și:

De ce adolescenții sunt impulsivi, predispuși la adicții și ar trebui să-și protejeze creierul


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger