10 feluri în care ne păcălește mintea

Creierele noastre ne vor în general binele pentru că au un interes direct. Mintea are însă două dimensiuni: cea automată, cu programe care rulează în fundal și cea voluntară, cînd alegem ce să facem cu toate acele automatisme. Cercetătorul David DiSalvo ne prezintă 10 tipuri de înșelătorii ale minții și metode de a le fenta.

1. Mintea îți spune că ai mai mult control decît ai

 

Și nu numai cînd bei sau iei cocaină. De cîte ori avem un succes, creierul devine deodată foarte optimist și ne asigură că așa o să fie de acum înainte. Dacă am început să ținem o dietă, după primele zile de control, mintea și-o ia în cap și se păcălește singură că dietele sunt cel mai ușor lucru din lume.

Să fim deci atenți și să nu ne culcăm pe lauri. Nimic din ce merită nu se cîștigă ușor, cu atît mai puțin controlul impulsurilor, după ani de zile în care le-am lăsat să ne conducă.

 

2. Mintea produce mai multe gînduri automate decît poți duce

Creierele au activitate continuă și o parte e gunoi. Fiecare gînd e un eveniment fizic – un semnal electric care ne traversează mintea – și are consecințe fizice. Așa ajungem fascinați de orice gînd ne vine la rînd în cap. Nu putem controla acest flux automat dar poți alege pe ce să te concentrezi. Altfel, te lași pradă haosului minții și te trezești că nu ai gîndit ce era mai important pentru prezent.

 

3. Mintea te pune să-ți rumegi fricile

E bine să-ți mai lași fricile să te domine, în acest fel găsești soluții la probleme. Mintea are însă și această funcție, tot automată, de a rula și a simula întruna scenarii de coșmar, probleme și griji. N-o lăsa să facă asta îndeajuns cît să ajungi în starea de panică paralizantă.

Dacă te trezești într-un astfel de proces de rumegare, analizează-l și vezi cît din el creează și soluții la probleme. Dacă e doar îngrijorare fără nici o treabă cu acea parte constructivă, ieși de acolo.

 

4. E o petrecăreață

Cînd nu te chinuie cu griji, mintea încearcă să te scape de ele cu distracție. Dacă o lași prea mult, s-ar putea să te trezești că nu te-ai gîndit niciodată la problemele reale. E foarte ușor pentru creier să-ți creeze diversiuni, e o reacție automată, evolutivă, la amenințări. E bine deci să-ți ocolești obstacolele dar dacă te descoperi distrat cronic, dacă îți dai seama că asta e tot ce faci, încearcă să spargi petrecerea.

 

5. Te face să te simți vizionar și telepat

Printre multele situații penibile în care ne bagă mintea e și cea în care suntem convinși că citim gîndurile altora (și că alții ni le pot citi pe ale noastre). Mai mult, ni se pare că știm precis ce o să facă un altul în viitorul apropiat. E plăcut să crezi așa ceva dar cel mai sănătos e să abordezi situația ca la tribunal: vezi vreo dovadă clară că știi ce gîndește celălalt? Dacă nu, renunță la fantezii. E mai bine să fii într-un spațiu de nesiguranță încordată, de necunoaștere decît în unul de falsă cunoaștere. Și mai ales, să iei decizii pe baza acestor iluzii.

 

6. Vrea cu de toate

Ca niște cîini care caută toată ziua mîncare, creierele umblă continuu după recompense. Dacă ar fi după capul lor, am alerga în toate direcțiile deodată după toate recompensele posibile și imposibile, tangibile și intangibile, reale și fantasmatice. Creierul nu selectează, tu o faci. Nu te baza pe înțelepciunea lui; dacă vrei ceva fooarte tare, nu e un indiciu că trebuie și să obții acel ceva.  Nu te lăsa pe pilot automat.

 

7. Mintea caută tipare

Creierele noastre sunt geniale cînd vine vorba să găsească un tipar sau o schemă în orice. Îi ajung două trei elemente și deja i se pare că are un model de funcționare. Și e foarte bine că face asta sau era foarte bine – cu mulți ani în urmă, să pui cap la cap cîteva indicii din mediu ca să-ți dai seama că pe undeva prin apropiere e o fiară sălbatică înfometată era un skill de neprețuit.

Lumea contemporană nu mai e așa primejdioasă, nu în acel sens dar creierul face întruna calcule și sistematizează orice și are și pe ce, e destulă informație cît să construiești în fiecare secundă cîte o schemă. Ca și iluzia telepatiei sau a prezicerii viitorului, și jocul cu patternurile ne poate dezadapta. Încearcă să folosești logica dură și pură, cu toată tristețea renunțării la senzația că ești o ființă specială, căruia i se întîmplă coincidențe tulburătoare. Le poți păstra ca joc mental dar nu-ți baza deciziile pe ele. Fii un detectiv scrupulos, nu-ți aresta suspectul pînă nu ai destul material cît să înfunde pușcăria.

 

8. Mintea e prea hippy

Creierele noastre au evoluat în așa fel încît să se conecteze cu celelalte. Automatismul acestei funcții însă ne poate face prea încrezători în ceilalți sau ne poate da impresia că ne-am conectat cu un altul și mai ales că și celălalt s-a conectat cu noi. Creierul îți jură că e așa dar nu e întotdeauna înțelept să-l crezi. Ceilalți se străduie să crezi asta și creierul înregistrează semnele lor de bunăvoință ca pe semnale de supercontact, cînd de multe ori n-au fost decît întîlniri superficiale între euri străine. Fii sceptic, nu fi hippy. Pornește de la încredere dar nu prea multă, nu fără dovezi.

 

9. E ca o sirenă de ambulanță

Sau ca un șef care îți dă ceva de lucru și îți spune că e urgent deși de multe ori nu prea e. Poate fi important dar e o diferență între urgență și importanță și asta trebuie să înveți să distingi. Dacă te lași pe seama automatismului creierului, ajungi să faci un milion de lucruri pe care le puteai amîna. Creierul e foarte bun la simularea urgenței, îți picură în sînge adrenalină și tot ce e necesar ca să te simți grăbit de la spate. Din fericire, avem și reflexivitate, capacitatea de a analiza din exterior impulsurile și gîndurile și această dedublare a sinelui ne face mai deștepți decît mințile noastre.

Nu trebuie decît să te întrebi: e chiar urgent? Învață să amîni cu cîteva secunde orice impuls dubios și în timp acest exercițiu îți devine parte componentă. Cel mai simplu e să începi încercînd pe vicii puternice. Îți vine să-ți aprinzi o țigară? Amîn-o conștient cu 20 de secunde și vezi ce ți se întîmplă.

 

10. E mai catolică decît Papa

Te învinovățește pentru orice. E reversul iluziei omnipotenței, e plata – dacă mintea îți spune că poți să citești gîndurile altora și să le anticipezi mișcările, de ce nu ți-ar spune și că tu ești vinovat pentru tot ce se întîmplă. De multe ori ești dar nici chiar așa; viața e mai mare decît tine.  Mintea săraca trebuie să găsească însă o cauză și un efect pentru orice și cea mai apropiată și mai vizibilă cauză ești tu.

La fel, încearcă să gîndești asupra gîndirii tale ca un detectiv – pe dovezi. Și dacă găsești dovezi împotriva ta, învață să te și ierți.